NESOCOTÍT, -Ă,nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit. (Sursa: DEX '98 )
NESOCOTÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc. (Sursa: Sinonime )
NESOCOTÍT adj. v. colosal, enorm, imens, nenumărat. (Sursa: Sinonime )
NESOCOTÍ,nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti. (Sursa: DEX '98 )
A NESOCOTÍ ~ésctranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti (Sursa: NODEX )
NESOCOTÍT ~tă (~ți, ~te)(negativ de la socotit) 1) (despre persoane) Care este lipsit de chibzuință în acțiuni; nesăbuit. 2) Care nu este apreciat; desconsiderat. /ne- + socotit (Sursa: NODEX )
NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca. (Sursa: Sinonime )
A nesocoti ≠ a respecta (Sursa: Antonime )
nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocoteáscă (Sursa: Ortografic )
