Dex nesocotit, nesocotit, definiţie nesocotit, dex.ro Mobile

A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit
A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit
Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit
împușcă-n-lună = om îndrăzneț, dar nesocotit

NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit. (Sursa: DEX '98 )

nesocoti verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nesocoti	nesocotire	nesocotit	nesocotind	singular	plural
		(a) nesocoti	nesocotire	nesocotit	nesocotind	nesocotește	nesocotiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nesocotesc	(să) nesocotesc	nesocoteam	nesocotii	nesocotisem
	a II-a (tu)	nesocotești	(să) nesocotești	nesocoteai	nesocotiși	nesocotiseși
	a III-a (el, ea)	nesocotește	(să) nesocotească	nesocotea	nesocoti	nesocotise
plural	I (noi)	nesocotim	(să) nesocotim	nesocoteam	nesocotirăm	nesocotiserăm, nesocotisem*
	a II-a (voi)	nesocotiți	(să) nesocotiți	nesocoteați	nesocotirăți	nesocotiserăți, nesocotiseți*
	a III-a (ei, ele)	nesocotesc	(să) nesocotească	nesocoteau	nesocotiră	nesocotiseră

* Formă nerecomandată

nesocotit adjectiv		masculin		feminin
nesocotit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nesocotit	nesocotitul	nesocotită	nesocotita
nominativ-acuzativ	plural	nesocotiți	nesocotiții	nesocotite	nesocotitele
genitiv-dativ	singular	nesocotit	nesocotitului	nesocotite	nesocotitei
genitiv-dativ	plural	nesocotiți	nesocotiților	nesocotite	nesocotitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—