Dex.Ro Mobile
Vezi 6 expresii

NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. (Sursa: DEX '98 )

NENOROCÍRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru. (Sursa: Sinonime )

Nenorocire ≠ norocire (Sursa: Antonime )

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri (Sursa: Ortografic )

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc. (Sursa: DEX '98 )

A NENOROCÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc (Sursa: NODEX )

A SE NENOROCÍ mă ~ésc intranz. A-și pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc (Sursa: NODEX )

NENOROCÍRE ~i f. 1) Întâmplare nefastă care aduce durere și suferință. ◊ Din ~ din nefericire; spre regret; din păcate. 2) Stare a celui nenorocit. [G.-D. nenorocirii] /v. a (se) nenoroci (Sursa: NODEX )

NENOROCÍ vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge. (Sursa: Sinonime )

nenorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nenoroceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
nenoroci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nenoroci nenorocire nenorocit nenorocind singular plural
nenorocește nenorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nenorocesc (să) nenorocesc nenoroceam nenorocii nenorocisem
a II-a (tu) nenorocești (să) nenorocești nenoroceai nenorociși nenorociseși
a III-a (el, ea) nenorocește (să) nenorocească nenorocea nenoroci nenorocise
plural I (noi) nenorocim (să) nenorocim nenoroceam nenorocirăm nenorociserăm, nenorocisem*
a II-a (voi) nenorociți (să) nenorociți nenoroceați nenorocirăți nenorociserăți, nenorociseți*
a III-a (ei, ele) nenorocesc (să) nenorocească nenoroceau nenoroci nenorociseră
* Formă nerecomandată

nenorocire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nenorocire nenorocirea
plural nenorociri nenorocirile
genitiv-dativ singular nenorociri nenorocirii
plural nenorociri nenorocirilor
vocativ singular nenorocire, nenorocireo
plural nenorocirilor