Dex nenorocire, nenorocire, definiţie nenorocire, dex.ro Mobile

(A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva
A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire
N-o fi foc = nu e nici o nenorocire
Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire
Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire)

NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. (Sursa: DEX '98 )

NENOROCÍRE ~i f. 1) Întâmplare nefastă care aduce durere și suferință. ◊ Din ~ din nefericire; spre regret; din păcate. 2) Stare a celui nenorocit. [G.-D. nenorocirii] /v. a (se) nenoroci (Sursa: NODEX )

nenoroci verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nenoroci	nenorocire	nenorocit	nenorocind	singular	plural
		(a) nenoroci	nenorocire	nenorocit	nenorocind	nenorocește	nenorociți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nenorocesc	(să) nenorocesc	nenoroceam	nenorocii	nenorocisem
	a II-a (tu)	nenorocești	(să) nenorocești	nenoroceai	nenorociși	nenorociseși
	a III-a (el, ea)	nenorocește	(să) nenorocească	nenorocea	nenoroci	nenorocise
plural	I (noi)	nenorocim	(să) nenorocim	nenoroceam	nenorocirăm	nenorociserăm, nenorocisem*
	a II-a (voi)	nenorociți	(să) nenorociți	nenoroceați	nenorocirăți	nenorociserăți, nenorociseți*
	a III-a (ei, ele)	nenorocesc	(să) nenorocească	nenoroceau	nenorociră	nenorociseră

* Formă nerecomandată

nenorocire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nenorocire	nenorocirea
nominativ-acuzativ	plural	nenorociri	nenorocirile
genitiv-dativ	singular	nenorociri	nenorocirii
genitiv-dativ	plural	nenorociri	nenorocirilor
vocativ	singular	nenorocire, nenorocireo
vocativ	plural	nenorocirilor