Dex nenoroci, nenoroci, definiţie nenoroci, dex.ro Mobile

(A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva
A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire
Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit
Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prăpădit
N-o fi foc = nu e nici o nenorocire
Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire
Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire)

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc. (Sursa: DEX '98 )

nenoroci verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nenoroci	nenorocire	nenorocit	nenorocind	singular	plural
		(a) nenoroci	nenorocire	nenorocit	nenorocind	nenorocește	nenorociți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nenorocesc	(să) nenorocesc	nenoroceam	nenorocii	nenorocisem
	a II-a (tu)	nenorocești	(să) nenorocești	nenoroceai	nenorociși	nenorociseși
	a III-a (el, ea)	nenorocește	(să) nenorocească	nenorocea	nenoroci	nenorocise
plural	I (noi)	nenorocim	(să) nenorocim	nenoroceam	nenorocirăm	nenorociserăm, nenorocisem*
	a II-a (voi)	nenorociți	(să) nenorociți	nenoroceați	nenorocirăți	nenorociserăți, nenorociseți*
	a III-a (ei, ele)	nenorocesc	(să) nenorocească	nenoroceau	nenorociră	nenorociseră

* Formă nerecomandată