A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva
A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire
A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței
Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2) Epitet dat unui om brunet, oacheș
Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit
Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind
NEMULȚUMÍ,nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Ne- + mulțumi. (Sursa: DEX '98 )
NEMULȚUMÍRE,nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire. (Sursa: DEX '98 )
A NEMULȚUMÍ ~ésctranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumi (Sursa: NODEX )
NEMULȚUMÍRE ~if. Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulțumire (Sursa: NODEX )
NEMULȚUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.) (Sursa: Sinonime )
NEMULȚUMÍRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?)2. v. insatisfacție. 3. v. necaz. (Sursa: Sinonime )
NEMULȚUMÍRE s. v. ingratitudine, nerecunoștință. (Sursa: Sinonime )
A (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface (Sursa: Antonime )
