NEMULȚUMÍ,nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Ne- + mulțumi. (Sursa: DEX '98 )
A NEMULȚUMÍ ~ésctranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumi (Sursa: NODEX )
NEMULȚUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.) (Sursa: Sinonime )
A (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface (Sursa: Antonime )
nemulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemulțumeáscă (Sursa: Ortografic )