NEMULȚUMÍRE,nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire. (Sursa: DEX '98 )
NEMULȚUMÍRE ~if. Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulțumire (Sursa: NODEX )
NEMULȚUMÍRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?)2. v. insatisfacție. 3. v. necaz. (Sursa: Sinonime )
NEMULȚUMÍRE s. v. ingratitudine, nerecunoștință. (Sursa: Sinonime )