A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă
A bate cu pumnul în masă = a-și impune punctul de vedere
A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A face din țânțar armăsar = a exagera mult
A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța
A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină
A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a nu găsi ieșire dintr-o încurcătură
A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac
A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine
A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat
A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea
A pune rămășag (sau pariu) = a paria
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat
A rămâne în cămașă = a rămâne sărac, a pierde tot
A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mânca
A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime
A spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă
A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; a se ține de petreceri
A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri
A-i fi cuiva casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, normală, liniștită
A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură
A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă
Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii
Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată
Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului
La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii
Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător
nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac
Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste
MASÁ1,masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser. (Sursa: DEX '98 )
MASÁ2,masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser. (Sursa: DEX '98 )
MASÁ1vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strânge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser]. (Sursa: DN )
MASÁ2vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca]. (Sursa: DN )
MASÁ1vb. tr., refl. a(-și) face masaj, a (se) fricționa. (< fr. masser) (Sursa: MDN )
MASÁ2vb. tr., refl. a (se) aduna în grup compact, a (se) concentra. (< fr. masser) (Sursa: MDN )
MASÁ vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.) (Sursa: Sinonime )
MASÁ vb. v. concentra. (Sursa: Sinonime )
masá (a (-și) face masaj, a (se) aduna în grup compact) vb., ind. prez. 1 sg. maséz, 3 sg. și pl. maseáză (Sursa: Ortografic )
MÁSĂ2,mese, s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc. ◊ Masă verde = a) masă2 (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masă2 (1) în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale. Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul specialiștii din domeniul respectiv (sau reprezentanți ai publicului larg). Sală de mese = încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină, etc. Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse și menținute calde preparate alimentare, în localurile de alimentație publică. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă2 (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de pe masă2 (1) mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare. A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; p. ext. a se ține de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiași mese2 (1) și mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăț, banchet. ◊ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineață. După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-amiază. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă2 (1) și se folosesc în diverse scopuri practice. ◊ Masă de operație = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa. (Sursa: DEX '98 )
MÁSĂ1,mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă;b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse. (Sursa: DEX '98 )
A MASÁ1 ~éztranz. 1) A strânge într-un tot; a dispune în masă; a reuni; a îngrămădi. 2) A face să se maseze. /<fr. masser (Sursa: NODEX )
A MASÁ2 ~éztranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune masajului pentru a înviora circulația sângelui, a activiza metabolismul sau a favoriza eliminarea toxinelor din organism. /<fr. masser (Sursa: NODEX )
A SE MASÁ se ~eázăintranz. 1) (despre persoane) A se concentra în număr mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser (Sursa: NODEX )
MÁSĂ1 mésef. 1) Mobilă formată dintr-o placă orizontală, pusă pe un suport sau pe picioare, având diverse întrebuințări (în special pentru a se servi pe ea mâncarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masă pentru jocuri de noroc; b) masă la care se duc tratative diplomatice. ~ rotundă dezbatere liberă între specialiști pe o temă dată. ~ întinsă masă plină de bucate, pregătită pentru oaspeți. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane în semn de stimă deosebită. A strânge ~a a face curat pe masă după mâncare. 2) Mâncarea servită; bucate. 3) Mâncarea de la amiază (constând, de obicei, din mai multe feluri); prânz. ◊ Înainte de ~ în partea zilei care precedă prânzul. După ~ în partea zilei care urmează după prânz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se așeza la ~ a începe mâncarea. A sta la ~, a lua ~a a mânca. 5) Obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu această mobilă, având diverse întrebuințări. [G.-D. mesei] /<lat. mensa (Sursa: NODEX )
MÁSĂ2 ~ef. 1) Materie constituită din elemente eterogene, nediferențiate, alcătuind un singur corp. ◊ ~ verde nutreț constituit din iarbă și din alte plante. 2) Cantitate, număr mare. ~ de aer. ◊ În ~ a) în număr (cantitate) mare; b) în comun. 3) Mărime fizică care determină cantitatea de materie pe care o conține un corp; materia din care este format un corp. ◊ ~ grea (sau gravitațională) măsură a interacțiunii gravitaționale a corpurilor. ~ inertă măsură a inerției corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse (Sursa: NODEX )
MÁSĂ3 ~ef. Mulțime mare și compactă de oameni. ◊ De ~ pentru toată lumea; care cuprinde pe toți. ~e populare totalitate a claselor și categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse (Sursa: NODEX )
MÁSĂs.f.1. Mărime caracteristică unui corp, exprimată prin câtul dintre forța care se exercită asupra lui și accelerația pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare mulțime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor și păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerințele dezvoltării societății. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa]. (Sursa: DN )
MÁSĂs. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț. 2. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte. 3. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ ă vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor. 5. mulțime compactă de oameni. ♦ ĕ populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății. 6. ~ continentală = continent. (< fr. masse, germ. Masse) (Sursa: MDN )
MAȘÁvb. tr. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză. (< fr. mâcher) (Sursa: MDN )
mấine dúpă-másă adv. + adv. (Sursa: DOOM 2 )
MASA PIÉTRELOR s. v. fruntar. (Sursa: Sinonime )
MASA-RÁIULUI s. v. dragoste. (Sursa: Sinonime )
MÁSĂ s. 1. mâncare, (înv. și pop.) ospăț, (pop.) bucate (pl.). (Haideți la ~!)2. v. hrană. 3. v. banchet. 4. v. tarabă. 5.(TEHN.) (reg.) blană, față. (~ dulgherului.)6.(TEHN.) (reg.) strat. (~ la teascul morii.) (Sursa: Sinonime )
MÁSĂ s. v. car, față de masă, fund, gresie, perinoc, platou, podiș. (Sursa: Sinonime )
MÁSĂ s. 1. v. mulțime. 2. v. bloc. 3.masă continentală v. continent. 4.masă atomică v. greutate atomică; masă electrică v. sarcină electrică; masă magnetică v. sarcină magnetică; masă moleculară v. greutate moleculară; masă specifică v. densitate. 5. (înv. și reg.) pond. (~ unui corp.)6.masă plastică v. material plastic. (Sursa: Sinonime )
másă (mése), s. f. 1. Mobilă, pe care se mănîncă. – 2. Mîncare. – 3. Bancă, tarabă. – Mr. measă, megl. męsă. Lat. mensa (Pușcariu 1040; Candrea-Dens., 1066; REW 5497), cf. fr. moise, sp., port. mesa. – Der. măsar, s. m. (Trans., dulgher, tîmplar), cu suf. -ar; măsaniu (var. Trans. de S., măsai), s. n. (Banat, față de masă), care pare der. intern de la masă (după Pușcariu 1043, din lat. *mensalium; după Candrea, din bg. mesal); măsariță, s. f. (Trans., față de masă), de la măsar cu suf. -iță (după Pușcariu 1043 și Tiktin, din lat. mensalis); mescioară, s. f. (măsuță); mesi, vb. (a chefui, a benchetui); mesean, s. m. (invitat la masă); meselnic, s. m. (Olt., mesean); comesean, s. m. (invitat la masă). – Din rom. provine bg. masa (Capidan, Raporturile, 225), tc. masa (Miklosich, Slaw Elem. in Türk., 14; Meyer, Türk. St., I, 46). (Sursa: DER )
másă (máse), s. f. – Volum. Fr. masse. – Der. masa, vb. (a concentra), din fr. masser; masaj, s. n., din fr. massage; masiv, adj., din fr. massif; masivitate, s. f., din fr. massivité; masor, s. m., din fr. massor; meseuză, s. f., din fr. masseuse. (Sursa: DER )
dúpă-másă s. f., art. dúpă-mása, g.-d. art. dúpă-mései; pl. dúpă-mése, art. dúpă-mésele (Sursa: Ortografic )
dúpă-másă adv. (Sursa: Ortografic )
mása-ráiului (bot.) s. f., g.-d. art. mései-ráiului (Sursa: Ortografic )
másă (mobilă, prânz sau cină) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése (Sursa: Ortografic )
másă (mulțime, corp compact) s. f., g.-d. art. másei; pl. máse (Sursa: Ortografic )
mașá vb., ind. prez. 1 sg. mașéz, 3 sg. și pl. mașeáză (Sursa: Ortografic )
mas s. n., pl. masuri; adj. pl. mași, fem. masă, pl. mase (Sursa: DMLR )