MAȘÁ vb. tr. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză. (< fr. mâcher) (Sursa: MDN )
mașá vb., ind. prez. 1 sg. mașéz, 3 sg. și pl. mașeáză (Sursa: Ortografic )
| mașa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) mașa | mașare | mașat | mașând | singular | plural |
| mașează | mașați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | mașez | (să) mașez | mașam | mașai | mașasem |
| a II-a (tu) | mașezi | (să) mașezi | mașai | mașași | mașaseși |
| a III-a (el, ea) | mașează | (să) mașeze | mașa | mașă | mașase |
| plural | I (noi) | mașăm | (să) mașăm | mașam | mașarăm | mașaserăm, mașasem* |
| a II-a (voi) | mașați | (să) mașați | mașați | mașarăți | mașaserăți, mașaseți* |
| a III-a (ei, ele) | mașează | (să) mașeze | mașau | mașară | mașaseră |
* Formă nerecomandată
