ÎNVECHÍ,învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. – În + vechi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVECHÍT, -Ă,învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNVECHÍ ~ésctranz. A face să se învechească. /în + vechi (Sursa: NODEX )
A SE ÎNVECHÍ pers. 3 se ~éșteintranz. 1) A-și pierde calitățile inițiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ieși din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A căpăta calități deosebite prin păstrare îndelungată. /în + vechi (Sursa: NODEX )
ÎNVECHÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNVECHI. ◊ ~ în rele deprins de a face fapte rele; înrăit. 2) Care se ține de concepții vechi, depășite. /v. a învechi (Sursa: NODEX )
ÎNVECHÍ vb. 1. v. deteriora. 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎNVECHÍ vb. v. îmbătrâni, trece, veșteji. (Sursa: Sinonime )
