Dex.Ro Mobile
« Back
ÎNVECHÍ, învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. – În + vechi. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNVECHÍ ~ésc tranz. A face să se învechească. /în + vechi (Sursa: NODEX )

A SE ÎNVECHÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A-și pierde calitățile inițiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ieși din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A căpăta calități deosebite prin păstrare îndelungată. /în + vechi (Sursa: NODEX )

ÎNVECHÍ vb. 1. v. deteriora. 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNVECHÍ vb. v. îmbătrâni, trece, veșteji. (Sursa: Sinonime )

A (se) învechi ≠ a (se) înnoi (Sursa: Antonime )

învechí vb., ind. prez. 3 sg. învechéște, 3 pl. învechésc, imperf. 3 sg. învecheá; conj. prez. 3 sg. și pl. învecheáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
învechi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învechi învechire învechit învechind singular plural
învechește învechiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învechesc (să) învechesc învecheam învechii învechisem
a II-a (tu) învechești (să) învechești învecheai învechiși învechiseși
a III-a (el, ea) învechește (să) învechească învechea învechi învechise
plural I (noi) învechim (să) învechim învecheam învechirăm învechiserăm, învechisem*
a II-a (voi) învechiți (să) învechiți învecheați învechirăți învechiserăți, învechiseți*
a III-a (ei, ele) învechesc (să) învechească învecheau învechi învechiseră
* Formă nerecomandată