Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari. (Sursa: DEX '98 )

INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lămuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare]. (Sursa: DN )

INTERPRETÁ vb. tr. 1. a explica, a lămuri un text, o lege etc. 2. a juca un rol etc. (< fr. interpréter, lat. interpretari) (Sursa: MDN )

INTERPRETÁ vb. 1. a tălmăci, a tâlcui. (Îi ~ visul avut.) 2. v. analiza. 3. a înțelege. (Cum ~ acest context?) 4. v. cânta. 5. a juca, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol într-o piesă.) (Sursa: Sinonime )

interpretá vb., ind. prez. 1 sg. interpretéz, 3 sg. și pl. interpreteáză (Sursa: Ortografic )

INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interprèt, lat. interpres, -etis. (Sursa: DEX '98 )

A INTERPRETÁ ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene, evenimente, întâmplări) A expune atribuind o semnificație personală; a comenta. 2) (texte, acte etc.) A explica clarificând locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a comenta. 3) (opere muzicale) A executa cu vocea sau cu un instrument; a cânta. 4) (roluri dintr-un spectacol sau dintr-un film) A juca într-o manieră proprie. [Sil. -ter-pre-] /<fr. interpreter, lat. interpretare (Sursa: NODEX )

INTERPRÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană specializată în traducerea orală mijlocind comunicarea între oameni care vorbesc limbi diferite; translator. 2) fig. Persoană care face cunoscut altuia sentimentele, voința, dorința cuiva. 3) Persoană care interpretează un rol sau o piesă muzicală (la voce sau la un instrument). [Sil. -ter-pret] /<fr. interprete, lat. interpres, ~etis (Sursa: NODEX )

INTERPRÉT, -Ă s.m. și f. 1. Translator, tălmaci. ♦ Cel care dă o explicație, o interpretare (unui text, unei expresii etc.). 2. (Fig.) Reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. Persoană care interpretează o bucată muzicală, o poezie, un rol etc.; artist, actor. [< fr. interprète, cf. lat. interpres]. (Sursa: DN )

INTERPRÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător. 2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor. (< fr. interprète, lat. interpres) (Sursa: MDN )

INTERPRÉT s. 1. v. translator. 2. (înv și pop.) tâlcuitor. (~ de vise.) 3. v. comentator. 4. executant. (~ într-un concert.) 5. v. actor. (Sursa: Sinonime )

INTERPRÉT s. v. exponent, reprezentant. (Sursa: Sinonime )

INTERPRÉTĂ s. actriță. (Sursa: Sinonime )

interprét s. m., pl. interpréți (Sursa: Ortografic )

interprétă s. f., g.-d. art. interprétei; pl. interpréte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
interpret   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interpret interpretul interpre interpreta
plural interpreți interpreții interprete interpretele
genitiv-dativ singular interpret interpretului interprete interpretei
plural interpreți interpreților interprete interpretelor
vocativ singular
plural

interpreta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) interpreta interpretare interpretat interpretând singular plural
interpretea interpretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) interpretez (să) interpretez interpretam interpretai interpretasem
a II-a (tu) interpretezi (să) interpretezi interpretai interpretași interpretaseși
a III-a (el, ea) interpretea (să) interpreteze interpreta interpretă interpretase
plural I (noi) interpretăm (să) interpretăm interpretam interpretarăm interpretaserăm, interpretasem*
a II-a (voi) interpretați (să) interpretați interpretați interpretarăți interpretaserăți, interpretaseți*
a III-a (ei, ele) interpretea (să) interpreteze interpretau interpreta interpretaseră
* Formă nerecomandată

interpretă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interpre interpreta
plural interprete interpretele
genitiv-dativ singular interprete interpretei
plural interprete interpretelor
vocativ singular interpretă, interpreto
plural interpretelor