Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

« Back
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari. (Sursa: DEX '98 )

A INTERPRETÁ ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene, evenimente, întâmplări) A expune atribuind o semnificație personală; a comenta. 2) (texte, acte etc.) A explica clarificând locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a comenta. 3) (opere muzicale) A executa cu vocea sau cu un instrument; a cânta. 4) (roluri dintr-un spectacol sau dintr-un film) A juca într-o manieră proprie. [Sil. -ter-pre-] /<fr. interpreter, lat. interpretare (Sursa: NODEX )

INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lămuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare]. (Sursa: DN )

INTERPRETÁ vb. tr. 1. a explica, a lămuri un text, o lege etc. 2. a juca un rol etc. (< fr. interpréter, lat. interpretari) (Sursa: MDN )

INTERPRETÁ vb. 1. a tălmăci, a tâlcui. (Îi ~ visul avut.) 2. v. analiza. 3. a înțelege. (Cum ~ acest context?) 4. v. cânta. 5. a juca, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol într-o piesă.) (Sursa: Sinonime )

interpretá vb., ind. prez. 1 sg. interpretéz, 3 sg. și pl. interpreteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
interpret   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interpret interpretul interpre interpreta
plural interpreți interpreții interprete interpretele
genitiv-dativ singular interpret interpretului interprete interpretei
plural interpreți interpreților interprete interpretelor
vocativ singular
plural

interpreta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) interpreta interpretare interpretat interpretând singular plural
interpretea interpretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) interpretez (să) interpretez interpretam interpretai interpretasem
a II-a (tu) interpretezi (să) interpretezi interpretai interpretași interpretaseși
a III-a (el, ea) interpretea (să) interpreteze interpreta interpretă interpretase
plural I (noi) interpretăm (să) interpretăm interpretam interpretarăm interpretaserăm, interpretasem*
a II-a (voi) interpretați (să) interpretați interpretați interpretarăți interpretaserăți, interpretaseți*
a III-a (ei, ele) interpretea (să) interpreteze interpretau interpreta interpretaseră
* Formă nerecomandată

interpretă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular interpre interpreta
plural interprete interpretele
genitiv-dativ singular interprete interpretei
plural interprete interpretelor
vocativ singular interpretă, interpreto
plural interpretelor