INTERPRÉTĂ s. actriță. (Sursa: Sinonime )
interprétă s. f., g.-d. art. interprétei; pl. interpréte (Sursa: Ortografic )
| interpret substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | interpret | interpretul | interpretă | interpreta |
| plural | interpreți | interpreții | interprete | interpretele |
| genitiv-dativ | singular | interpret | interpretului | interprete | interpretei |
| plural | interpreți | interpreților | interprete | interpretelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| interpreta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) interpreta | interpretare | interpretat | interpretând | singular | plural |
| interpretează | interpretați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | interpretez | (să) interpretez | interpretam | interpretai | interpretasem |
| a II-a (tu) | interpretezi | (să) interpretezi | interpretai | interpretași | interpretaseși |
| a III-a (el, ea) | interpretează | (să) interpreteze | interpreta | interpretă | interpretase |
| plural | I (noi) | interpretăm | (să) interpretăm | interpretam | interpretarăm | interpretaserăm, interpretasem* |
| a II-a (voi) | interpretați | (să) interpretați | interpretați | interpretarăți | interpretaserăți, interpretaseți* |
| a III-a (ei, ele) | interpretează | (să) interpreteze | interpretau | interpretară | interpretaseră |
* Formă nerecomandată
| interpretă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | interpretă | interpreta |
| plural | interprete | interpretele |
| genitiv-dativ | singular | interprete | interpretei |
| plural | interprete | interpretelor |
| vocativ | singular | interpretă, interpreto |
| plural | interpretelor |
