DESĂVÂRȘÍ,desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși. (Sursa: DEX '98 )
DESĂVÂRȘÍRE,desăvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârși. (Sursa: DEX '98 )
A DESĂVÂRȘÍ ~ésctranz. 1) A face să se desăvârșească; a perfecționa. 2)(acțiuni) A duce la bun sfârșit. /de + a savârși (Sursa: NODEX )
A SE DESĂVÂRȘÍ mă ~éscintranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecționa. 2) (despre acțiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârși (Sursa: NODEX )
DESĂVÂRȘÍ vb. 1. v. perfecționa. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.)3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.)4. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ opera începută de alții.) (Sursa: Sinonime )
DESĂVÂRȘÍRE s. 1. v. perfecționare. 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)3. v. perfecțiune. 4. v. sublim. 5. perfecțiune, puritate. (~ liniilor ei.) (Sursa: Sinonime )
Desăvârșire ≠ nedesăvârșire (Sursa: Antonime )
desăvârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăvârșeáscă (Sursa: Ortografic )
desăvârșíre s. f., g.-d. art. desăvârșírii; pl. desăvârșíri (Sursa: Ortografic )
