DESĂVÂRȘÍRE,desăvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârși. (Sursa: DEX '98 )
DESĂVÂRȘÍRE s. 1. v. perfecționare. 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)3. v. perfecțiune. 4. v. sublim. 5. perfecțiune, puritate. (~ liniilor ei.) (Sursa: Sinonime )
Desăvârșire ≠ nedesăvârșire (Sursa: Antonime )
desăvârșíre s. f., g.-d. art. desăvârșírii; pl. desăvârșíri (Sursa: Ortografic )
