Dex.Ro Mobile
« Back
DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși. (Sursa: DEX '98 )

A DESĂVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se desăvârșească; a perfecționa. 2)(acțiuni) A duce la bun sfârșit. /de + a savârși (Sursa: NODEX )

A SE DESĂVÂRȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecționa. 2) (despre acțiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârși (Sursa: NODEX )

DESĂVÂRȘÍ vb. 1. v. perfecționa. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ opera începută de alții.) (Sursa: Sinonime )

desăvârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăvârșeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
desăvârși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desăvârși desăvârșire desăvârșit desăvârșind singular plural
desăvârșește desăvârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desăvârșesc (să) desăvârșesc desăvârșeam desăvârșii desăvârșisem
a II-a (tu) desăvârșești (să) desăvârșești desăvârșeai desăvârșiși desăvârșiseși
a III-a (el, ea) desăvârșește (să) desăvârșească desăvârșea desăvârși desăvârșise
plural I (noi) desăvârșim (să) desăvârșim desăvârșeam desăvârșirăm desăvârșiserăm, desăvârșisem*
a II-a (voi) desăvârșiți (să) desăvârșiți desăvârșeați desăvârșirăți desăvârșiserăți, desăvârșiseți*
a III-a (ei, ele) desăvârșesc (să) desăvârșească desăvârșeau desăvârși desăvârșiseră
* Formă nerecomandată