DEPANÁ,depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcționare un autovehicul, o mașină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner. (Sursa: DEX '98 )
DEPĂNÁ,deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: dépăn] – Lat. *depanare. (Sursa: DEX '98 )
DEPĂNÁT1,depănáturi, s. n. Faptul de a depăna; depănare. – V. depăna. (Sursa: DEX '98 )
DEPĂNÁT2, -Ă,depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna. (Sursa: DEX '98 )
A DEPANÁ ~éztranz. (autovehicule, mașini) A repune în funcțiune, înlăturând o pană; a repara. /<fr. dépanner (Sursa: NODEX )
A DEPĂNÁ dépăn 1. tranz. 1) (firul de pe un scul sau de pe un fus) A desfășura, înfășurând pe un mosor sau făcând ghem. 2) (firul unui ghem sau fus) A face scul. 3) A face să se depene. 2. intranz. : ~ din picioare a merge mișcând repede picioarele. /<lat. depanare (Sursa: NODEX )
A SE DEPĂNÁ pers. 3 se deápănăintranz. fig. (despre gânduri, amintiri etc.) A trece prin memorie. /<lat. depanare (Sursa: NODEX )
DEPANÁvb. I. tr. A înlătura, a repara penele la un autovehicul, la o mașină etc. [< fr. dépanner]. (Sursa: DN )
DEPANÁvb. tr. a înlătura, a repara o pană la un autovehicul, la o mașină. (< fr. dépanner) (Sursa: MDN )
DEPANÁ vb. (TEHN.) a repara, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.) (Sursa: Sinonime )
DEPĂNÁ vb. (TEXT.) a înfășura. (A ~ fire textile pe un mosor.) (Sursa: Sinonime )
A depăna ≠ a desfășura (Sursa: Antonime )
depăná (deápăn, depănát), vb. – 1. A înfășura fire dintr-un scul pe un mosor. – 2. A desfășura, a înșira gînduri etc. – Mr. deapin, dipinare, megl. depin. Lat. *dēpēnāre, de la pānus (Körting 2493; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 492; Candrea-Dens., 483; REW 2569; Tiktin; Candrea); cf. it. dipannare, prov., cat. debanar, sp. devanar, port. dobar. Philippide, Principii, 99, pleca greșit de la lat. dēpῑlāre. – Der. depănătoare, s. f. (vîrtelniță); depănător, s. m. (muncitor specializat în depănat); depănătură, s. f. (acțiunea de a depăna; cantitate de fir depănat). (Sursa: DER )
depaná vb., ind. prez. 1 sg. depanéz, 3 sg. și pl. depaneáză (Sursa: Ortografic )
