Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la ”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater. (Sursa: DEX '98 )

DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da]. (Sursa: DN )

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare]. (Sursa: DN )

DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data) (Sursa: MDN )

DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater) (Sursa: MDN )

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.) (Sursa: Sinonime )

datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză (Sursa: Ortografic )

DAT2, -Ă, dați, -te, adj., s. f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat d******i (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S. f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S. f. (Reg.) Soartă, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2. (Sursa: DEX '98 )

DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date. (Sursa: DEX '98 )

A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. datez (Sursa: NODEX )

DAT1 dátă (dați, dáte) v. A DA.~ d******i a) foarte isteț; ager; b) șmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de față. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da (Sursa: NODEX )

DÁTĂ1 ~e f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicație a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e științifice. /<fr. date (Sursa: NODEX )

DÁTĂ2 dăți f. Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; oară. O singură ~. Ultima ~.De altă ~ din trecut; de cândva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de câte ori are loc. De ~a aceasta în cazul de față. /<fr. date (Sursa: NODEX )

DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data]. (Sursa: DN )

DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date) (Sursa: MDN )

áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )

álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )

DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.) (Sursa: Sinonime )

DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie. (Sursa: Sinonime )

IARBĂ-DE-DÁT s. v. talpa-gâștei. (Sursa: Sinonime )

dată (dắți), s. f. – 1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407). (Sursa: DER )

áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți (Sursa: Ortografic )

ástă dátă loc. adv. (Sursa: Ortografic )

câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num. (Sursa: Ortografic )

dat adj. m., pl. dați; f. sg. dátă, pl. dáte (Sursa: Ortografic )

dátă (soartă, obicei) s. f. (Sursa: Ortografic )

dátă (momentul unei întâmplări, oară) s. f., g.-d. art. dății; pl. dăți (Sursa: Ortografic )

dátă (calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte (Sursa: Ortografic )

de ástă dátă loc. adv. (tempo lent) (Sursa: Ortografic )

de-ástă dátă loc. adv. (tempo rapid) (Sursa: Ortografic )

dintr-o dátă loc. adv. (Sursa: Ortografic )

nici o dátă adv. + num. (Sursa: Ortografic )

o dátă num. (Sursa: Ortografic )

o dátă ce loc. conjcț. (Sursa: Ortografic )

o dátă cu loc. prep. (Sursa: Ortografic )

tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit și eu cartea, nu de două ori) (Sursa: Ortografic )

2) dat, -ă adj. Determinat, ursit, destinat: ĭ-a fost dat să moară în războĭ. (Sursa: Scriban )

dátă f., pl. dățĭ (d. daŭ). Oară, moment: o dată (pl. de doŭă orĭ). Întîĭa dată saŭ întîĭa oară, prima dată saŭ prima oară (pl. a doŭa, a treĭa oară). Rînd, serie de timp: astă dată, de astă dată, data asta (acuma, în acest timp). Altă dată, odată, odinioară (lat. olim), nu acuma: altă dată eram maĭ fericit, să viĭ altă dată. De o cam dată. V. deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V. odată). Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr’o singură lovitură: dintr’o dată l-a învins. Dată, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziŭa, timpu cînd s’a făcut, cînd s’a emis un lucru: pe peatră era data anuluĭ 1504 (moartea luĭ Ștefan cel Mare). Pl. Noțiunĭ, înformațiunĭ ale științeĭ (fr. donée): în această carte îs date importante. (Sursa: Scriban )

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne. (Sursa: DE )

DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata îi iartă pe corbi și îi năpăstuiește pe porumbei – Iuvenal, „Satirae”, II, 63. Judecătorii se înclină în fața celor tari. (Sursa: DE )