DÁTĂ2 dățif. Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; oară. O singură ~. Ultima ~. ◊ De altă ~ din trecut; de cândva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de câte ori are loc. De ~a aceasta în cazul de față. /<fr. date (Sursa: NODEX )
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )
álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )
DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?)2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...)3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.) (Sursa: Sinonime )
DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie. (Sursa: Sinonime )
dată (dắți), s. f. – 1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407). (Sursa: DER )
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți (Sursa: Ortografic )
ástă dátă loc. adv. (Sursa: Ortografic )
câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num. (Sursa: Ortografic )
dátă (soartă, obicei) s. f. (Sursa: Ortografic )
dátă (momentul unei întâmplări, oară) s. f., g.-d. art. dății; pl. dăți (Sursa: Ortografic )
de ástă dátă loc. adv. (tempo lent) (Sursa: Ortografic )
