Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

ZORI1 s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ◊ Loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. ◊ Expr. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii și (f.) zorile] – Din sl. zorĩ (gen. pl. al lui zorja). (Sursa: DEX '98 )

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1. (Sursa: DEX '98 )

ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. (Pop.) Intranz. și refl. A se ivi zorile1. – Din zori1. (Sursa: DEX '98 )

A SE ZORÍ pers.3 se ~éște intranz. A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori (Sursa: NODEX )

A ZORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forța să acționeze (mai repede). 3) rar A susține stăruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanentă și îndelungată (să acționeze într-un anumit fel); a presa. /Din zor (Sursa: NODEX )

ZORI m. pl. 1) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul soarelui. ◊ În ~ de zi, la revărsatul ~lor dis-de-dimineață. Din ~ și până-n noapte ziua întreagă. 2) Timpul când apare această lumină. 3) fig. Începutul a ceva mult așteptat. ~i libertății. /<sl. zorija (Sursa: NODEX )

ZORÍ3, pers. 3 zoréște Refl. A se ivi zorile; a se face ziuă. (Sursa: NODEX )

ZORI1 s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări soarele; faptul zilei, auroră. ◊ Loc. adv. În zori sau în zori de zi (sau de ziuă), ori până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, sau de (o dată) cu zorile sau către zorirea zorilor = dis-de-dimineață. ◊ Expr. Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)vărsa (sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă. ◊ Luceafăr-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă și melodia după care se execută; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii și zorile[1]] – Slav (v. sl. zorja). (Sursa: DLRM )

ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ivi zorile. – Din zori1. (Sursa: DLRM )

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, cu repeziciune; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pașii, a se grăbi să ajungă undeva. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A constrânge, a sili, a îmboldi, a îndemna (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor2. (Sursa: DLRM )

ZORI1 1. s.m. pl. ~ ◊ Luceafăr de zori = Zorilă, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., în forma zorile) ~ 3. (Uneori în expr. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineață, a doua zi după înmormântare. (Sursa: DLRLC )

ZORÍ3, pers. 3 zoréște, vb. IV. (Uneori în expr. a zori de ziuă) ~. (Sursa: DLRLC )

zorí2 (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă (Sursa: DOOM 2 )

zorí3 (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă (Sursa: DOOM 2 )

ZORI1 s.m. pl. / s.f. pl., art. zórii / zórile (Sursa: DOOM )

STEAUA ZÓRILOR s. v. luceafărul de dimineață. (Sursa: Sinonime )

ZORI s. pl. 1. (ASTRON.) auroră, crepuscul, (pop.) faptul zilei. (~ii se arată.) 2. revărsat, (reg.) revărs. (~ de zi.) 3. (reg.) sinec, (Olt.) sâmcelat, sâmcele (pl.). (A pornit în ~.) (Sursa: Sinonime )

ZORÍ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuți, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei acțiuni.) (Sursa: Sinonime )

Zori ≠ amurg, seară, apus (Sursa: Antonime )

ZORÍU, ZORÍE, zoríi, adj. Prompt, rapid, repede. (din zor1) (Sursa: DER )

zori s. m. pl./s. f. pl., art. zórii/zórile (Sursa: Ortografic )

zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zoreáscă (Sursa: Ortografic )

zorí (a se ivi zorile) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 sg. zoreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
zori (s.m.pl.)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural zori zorii
genitiv-dativ singular
plural zori zorilor
vocativ singular
plural zorilor

zori (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zori zorire zorit zorind singular plural
zorește zoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zoresc (să) zoresc zoream zorii zorisem
a II-a (tu) zorești (să) zorești zoreai zoriși zoriseși
a III-a (el, ea) zorește (să) zorească zorea zori zorise
plural I (noi) zorim (să) zorim zoream zorirăm zoriserăm, zorisem*
a II-a (voi) zoriți (să) zoriți zoreați zorirăți zoriserăți, zoriseți*
a III-a (ei, ele) zoresc (să) zorească zoreau zori zoriseră
* Formă nerecomandată

zoriu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zoriu zoriul zorie zoria
plural zorii zoriii zorii zoriile
genitiv-dativ singular zoriu zoriului zorii zoriei
plural zorii zoriilor zorii zoriilor
vocativ singular
plural