(A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte
(A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi
(A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la bunul plac al cuiva
(Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături
A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit
A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune
A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri
A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul)
A fi în puterea cuiva = a depinde de voința, de bunul plac al cuiva
A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede
A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac
A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul)
A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare
A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac
A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol
A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...
A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse
A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac
A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa
Ca sardelele = unul lângă altul, foarte înghesuiți
Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute
Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt
Cu schimbul = (care apare, intervine etc.) când unul, când altul, pe rând
Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând
De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți
De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia
Din mână în mână = de la unul la altul, de la om la om
Gură-n gură = foarte aproape unul de celălalt
Pe (sau peste) olalta = unul peste altul
Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot
Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care
Până la unul = absolut toți
Până la unul = toți, în unanimitate
Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite
Una câte una sau unul câte unul = rând pe rând, una după alta sau unul după altul
Unul ca altul = la fel, deopotrivă, egal
Unul după altul = succesiv
Unul pe altul (sau una pe alta, unii pe alții, unele pe altele) = reciproc, între ei (sau între ele)
Unul una, altul alta = fiecare câte ceva
de-a șupa = numele unui joc, în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un ștergar, până când reușește să-l rețină
la cheremul cuiva = a fi (sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva
În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); în timpul Paștilor sau al Crăciunului
În trăgători = în lanț, unul după celălalt
În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada
ÚNUL, ÚNA,unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. * Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. * Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. (Sursa: DEX '98 )
UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevașileă, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) (Sursa: Sinonime )
únul pr. m., g.-d. únuia, pl. únii; f. sg. úna, g.-d. úneia, pl. únele, g.-d. m. și f. února (Sursa: Ortografic )
ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Vei petrece o zi sau două. ◊ Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fără însoțitor. Până la unul = toți, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) întruna sau tot întruna = mereu. ◊ Expr. (Pop.) A merge una = a merge alături, nedespărțiți. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă. ♦ Loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Mai trăsese câte-o dușcă-două de rachiu.2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid ușa.3. (Adjectival) Același, identic. Suntem la un gând amândoi.4. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a. (Sursa: DEX '98 )
ÚNU1m. 1) Număr constând dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. unus, ~a (Sursa: NODEX )
ÚNU2 únanum. card. 1) (când determină un substantiv, sunt folosite formeleun, o) Primul număr care stă la baza numerotației și reprezintă o cantitate egală cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care precedă pe al doilea; întâi. /<lat. unus, ~a (Sursa: NODEX )
ÚNUL úna (únii, únele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, deștept etc.) decât altul toți la fel de buni (frumoși, deștepți etc.). ~ ca ~ (sau~ ca altul) fără deosebire; deopotrivă. Până una-alta între timp. A da toate pe una a supune întreaga activitate unui singur scop. A ști (saua o ține) una și bună a persista într-o opinie. /<lat. unus, una (Sursa: NODEX )
douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna (Sursa: Ortografic )
nici únul pr. m., g.-d. nici únuia; pl. nici únii, g.-d. nici února (Sursa: Ortografic )
tot úna adv. + adv. (ține-o înainte tot una), adv. + num. (tot una și una) (Sursa: Ortografic )
únu num. m., g.-d. únuia; f. úna, g.-d. úneia (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
unu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
unu
unul
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
unu
unului
plural
—
—
vocativ
singular
—
plural
—
unu (num.) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume
masculin
feminin
nominativ-acuzativ
singular
unu, unul
una
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
unuia
uneia
plural
—
—
unul articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume
