(A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă
A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3) (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi
A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă
A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina
A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă
A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil
A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă
A prinde minte sau a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă
A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind
A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută
A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru
A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; a se bucura
A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi
A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări
A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă
A-și căuta de treabă (sau de treburi, de nevoi, de cale, de drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-și vedea de treabă
A-și face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-și pierde vremea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b) a-și crea singur încurcături
A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită
A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost
A-și păzi treaba = a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat
A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia
Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură
Se îngroașă gluma (sau treaba, lucrul) = situația ia o întorsătură îngrijorătoare, neplăcută
a face șteamătă = a se preface că are treabă; a-și face de lucru
a umbla piștalắu = a umbla teleleu, încoace și în colo, fără nici o treabă, fără rost
TREÁBA s. art. v. necesitățile, nevoile. (Sursa: Sinonime )
TREÁBĂ,treburi, s. f. 1. Activitate, ocupație, îndeletnicire. ◊ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță. 2. Muncă, lucru. ◊ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ◊ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ◊ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ◊ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește! A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situație. ◊ Expr. A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. și: trebi] – Din sl. trĕba. (Sursa: DEX '98 )
TREÁBĂ tréburif. 1) Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; îndeletnicire; ocupație. ◊ A avea (sau a fi în) ~ a fi ocupat. A-și căuta (sau a-și vedea) de ~ a) a lucra cu sârguință; b) a nu se amesteca în lucrul altuia. A se afla în ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor acțiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Acțiune săvârșită de cineva; faptă; ispravă. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de ispravă; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o poznă, o șotie. 4) Afacere care necesită rezolvare; problemă; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te interesează? Nu-i ~a ta! Nu te privește! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ că ... se pare că ...; se vede că ... . [G.-D. trebii; Pl. și trebi] /<sl. trĕba (Sursa: NODEX )
TREÁBĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. afacere. 4. v. ispravă. 5. v. chestiune. (Sursa: Sinonime )
TREÁBĂ s. v. deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obișnuință, trebuință. (Sursa: Sinonime )
treábă (-ébi), s. f. – 1. Problemă, ocupație, afacere, grijă. – 2. Necesitate, nevoie, exigență. – 3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. – 4. Interes, proiect. – Var. pl. treburi. Sl. trĕba „negoț” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67), trĕbĕ „necesitate”. – Der. trebălui, vb. (înv., a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, s. n. (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din sl. trĕbĭnikŭ cu sensul special de trĕba „sacrificiu”, cf. jertfelnic; trebnic, adj. (util, folositor, capabil), cf. sl. trĕbinŭ; netrebnic, adj. (inutil; mizerabil); trebui, vb. (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neîndoielnic; înv., a face, a îndeplini, a aplica), din sl. trĕbovati, cf. megl. tribuiés, tribuiri; trebuință (var. trebuială), s. f. (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adj. (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adj. (inutil); întrebuința, vb. (a folosi, a utiliza, a se servi de). (Sursa: DER )
de treábă loc. adj. (Sursa: Ortografic )
treábă s. f., g.-d. art. trébii; pl. tréburi/trebi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
treaba
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
