SUPARARE s. 1. (pop. si fam.) burzuluiala, (fam.) imbufnare, (arg.) sucareala. (Termina cu ~!) 2. v. mahnire. 3. v. necaz. 4. v. necaz. 5. nemultu-mire, neplacere, (inv., reg. si fam.) parapon, (inv. si reg.) scarba, (inv.) pricinuire. (Ce ~ te apasa?) 6. belea, bucluc, dandana, incurcatura, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, pacoste, pocinog, rau, (inv. si pop.) pozna, rautate, (pop.) alagea, daravera, pacat, ponos, potca, poticala, zaduf, (inv. si reg.) nacafa, nagoda, (reg.) dananaie, incurcala, nazbaca, nazdravanie, pacostenie, suga, sugu-bina, toroapa, (prin Mold.) bacala, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. si Bucov.) beda, (Mold.) chichion, (Olt. si Ban.) cotoarba, (Olt., Ban. si Transilv.) dabila, (inv.) nesosinta, nevointa, patima, satara, stenahorie. (Ce ~ a cazut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. deranj. (Nu va fac nici o ~ daca ...)

AVEA, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stapani, a poseda, a detine. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin imi pasa. ◊ Fig. (Complementul indica abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemanare = a se asemana. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorinta = a dori. A avea nadejde = a nadajdui. 2. A primi, a capata, a obtine, a castiga. Ai un leu de la mine daca imi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de ragaz. ◊ Expr. A avea un post (sau o slujba etc.) = a detine un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcatuit din...; a fi inzestrat sau prevazut cu... Blocul are doua etaje. ♦ A contine, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A tine, a purta. In mana avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi in relatii de dragoste cu cineva. A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi imbracat cu... Avea un pantalon de blana. 6. A fi de o anumita dimensiune, greutate, varsta etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a intrece orice masura. 7. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a intamplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a intamplat nici un rau; b) nu are nici o importanta. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}. Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui sa... Are de facut cumparaturi; b) (In forma negativa) A fi destul sa... N-are decat sa spuna si se va face; c) (In forma negativa) A nu putea sa... N-are ce zice; d) (Rar) A fi in drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decat! = fa cum vrei (sau faca cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti cum..., cand..., unde..., cine..., ce...), a gasi. Are ce sa faca. ♦ Unipers. A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva). N-are cine sa-l mangaie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Serveste la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Ar veni. 3. (Serveste urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au sa vina. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveti, au, (III 1) am, ai, a, am, ati, au, (III 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai si (reg.) aibi, pers. 3 aiba] – Lat. habere.

LIPAI, lipai, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergand descult sau in papuci ori lovind cu palma; a cepai. 2. (Despre animale) A bea sau a manca ceva facand un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. si: lipaiesc. – Var.: lapai, lepai, leopai vb. IV] – Lipa + suf. -ai. Cf. bg. lapam.

PRIPOR, pripoare, s. n. 1. Coasta de deal sau de munte, panta abrupta; povarnis. 2. (Reg.) Adapost de iarna pentru oi, facut din impletitura de nuiele sau din stuf si acoperit cu paie, trestie, cetina de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru.

facERE, faceri, s. f. Actiunea de a (se) face si rezultatul ei. ◊ facere de bine = binefacere. ♦ (In credintele religioase) Creare a lumii de catre Dumnezeu. ◊ facerea sau Cartea facerii = cartea intai din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Nastere. – V. face.

A ZICE zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ◊ Ce mai zici? ce mai faci? va sa zica adica; prin urmare. 2) A enunta cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiectie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A gasi de cuviinta; a crede; a considera; a socoti. ◊ Sa zicem a) sa admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a canta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere

EFECtuARE s.f. Actiunea de a efectua si rezultatul ei; facere, pregatire. [< efectua].

medelean, medeleni, s.m. (reg.) 1. caine mare. 2. om inalt si bine facut, om zdravan; zdrahon. 3. fecior de 18 ani; magadan.

scaloian, scaloieni, s.m. 1. (pop.) chip de om facut si impodobit cu flori, ingropat de copii, ca sa aduca ploaia pe timp de seceta; caloian. 2. (reg.) persoana tanara, vioaie, sprintena, neastamparata.

sighetura, sigheturi, s.f. (reg.) semn distinctiv la oi, facut la varful urechii; suietura, suiata.

contramars n., pl. uri (fr. contre-marche). Arm. Mars militar in directiune opusa ori contrar altui mars facut ori proiectat. Evolutiunea unei coloane care-si schimba frontu ori a unui bastiment care-si schimba directiunea.

cotlon si (Olt.) cotron n., pl. oane (ung. katlan, a. i.; ceh. kotel, caldare; pol. rus. kotlina, adincatura, birlog; sirb. kotlovina, basin; bg. rus. kotlovina, vale inchisa, d. got. katile, lat. catillus, farfurie strachina. V. cotlesc, coclau). Cuptor, loc scobit in pamint ori facut din caramida ca sa coci ceva. Cotruta supt [!] vatra. Scobitura facuta de apa in maluri: cotloanele pestilor. Ascunzatoare: cotloanele hotilor. V. birlog, crov, somina.

HAITAS², haitasi, s. m. Om care, facand galagie mare, starneste vanatul din ascunzatori si il goneste spre vanatori; gonaci, gonas, bataias, haitar, crainic (3). – Haita + suf. -as.

PERSUADA, persuadez, vb. I. Tranz. (Livr.) A convinge pe cineva sa creada, sa gandeasca sau sa (vrea sa) faca un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuader.

DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.

REFUZA, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din fr. refuser.

COMOD, -A, comozi, -de, adj. 1. De care te poti folosi usor si cu placere; lesnicios, placut, confortabil. ♦ Tihnit, linistit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea sa faca eforturi; care nu intelege sa iasa din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obisnuit de viata; p. ext. lenes, indolent. – Din fr. commode, lat. commodus.

CEARTA s. 1. v. neintelegere. 2. discutie, vorba, zarva, (pop.) galceava, sfada. (Multa ~ s-a facut intre ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestatie, certare, dojana, dojenire, imputare, morala, mustrare, observatie, repros (pop. si fam.) besteleala, mustruluiala, ocara, (inv. si reg.) infruntare, probozeala, (reg.) probaza, probozenie, (prin Mold.) banat, (Mold.) smotru, (inv.) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) sapuneala, scuturatura. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)

ARTIFICIAL ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu natural) Care nu este natural; facut de om dupa modele naturale. Flori ~e. Matase ~a. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de naturalete; lipsit de sinceritate; prefacut; nesincer; fals; fatarnic; ipocrit. 3) Care este facut dupa criterii subiective, arbitrare. [Sil. -ci-al] /<fr. artificiel, lat. artificialis

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

COMOD, -A adj. 1. Usor de intrebuintat; placut, confortabil. ♦ Linistit, tihnit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea sa faca eforturi; lenes, indolent. [< fr. commode].

hatas¹, hatasuri si hatase, s.n. (reg.) 1. carare prin padure facuta de vietuitoare (lupi, ursi, ciute etc.). 2. drum de munte (facut de oi). 3. poteca prin padure (facuta de om). 4. drum rapos.

sabietura, sabieturi, s.f. (reg.) semn facut de om la urechile oilor (pentru identificare).

ARTIFICIAL, -A adj. 1. facut de om; nenatural; mestesugit. 2. (si adv.) prefacut, nesincer; artificios. 3. arbitrar. (< fr. artificiel, lat. artificialis)

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)

COMOD, -A adj. 1. usor de intrebuintat; placut, confortabil. ◊ linistit, tihnit. 2. (peior.; despre oameni) care nu vrea sa faca eforturi; lenes, indolent. (< fr. commode, lat. commodus)

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

1) as v. ajutator (lat. vŏlebam, [imperfectu lui volo] din care s´a facut vurea, vrea [ca vream d. vreau si-a adaugat mai tirziu m de la pl.], apoi s´a adaugat lat. sic, asa [rom. si] ca si in acelasi, si s´a facut reasi [ca la Istrieni], apoi as. Tot asa celelalte pers.: volebas, -at, -amus, -atis,. ebant au dat rom. vureai, vurea, vuream, vureati, vurea, apoi vreai, vrea, vream, vreati, vrea, apoi reai, rea [influentat de ajutatoru are, ar´, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 si 309: n´are hi halduit, are hi rasarit, s´are hie uitat], ream, reati, rear [ca la Istrieni] si, in sfirsit, ai, ar, am, ati, ar (face). V. voi 2.

chiorai si -iesc, ghiorai si -iesc, a -i v. intr. (imit. d. chior-chior, ghior-ghior, huietu matelor goale; ung. korogni. V. cirii, chirai, cherlai. Se zice despre mate, care fac chior-chior cind ti-e foame. Se zice si despre curci cind tipa facind chior-chior. – In Trans. a corai.

chiorasc, a -i v. intr. (d. chior). Devin chior. Sa chiorasc (daca mint), un juramint pop. V. tr. fac chior, stric cuiva un ochi. Orbesc: m´a chiorit colbu! A chiori pe cineva de la ochi, a-i spune ca nu e asa ceia ce el singur a vazut: hotu te chioraste de la ochi. Rar. Iron. Ochesc, tintesc.

bold n., pl. uri (vsl. bodli. V. beldie, imboldesc, ghiold). Bat, varga, stramutare, nuia de imboldit vitele la mers. Ghiont, semn facut cuiva pe ascuns. Fig. Imboldire, indemn, stimul. Ac cu gamalie de prins o haina (est). Pinten fara durita. Cui batut intr’o plasea. Paru care sustine un cort. V. fibula.

cihai si cehai, a -i v. tr. (cp. cu rus. cihati, rut. cihati, a stranuta, si ung. csiholni, a latra. V. ceahlau). Nord. Ma tot tin de capu cuiva sa faca un lucru, starui mult, bat capu (Cr. si Sez. 33, 30).

ciuda f., pl. zi, vechi de (vsl. bg. rus. ciudo, minune, cudu, gigant, ung. csuda, csoda, alb; cuda, cudl, minune). Vechi. Minune. Mirare. Azi. Necaz, suparare, iritare, furie: cocosu s´a zbirlit de ciuda. Mi-e ciuda, mi-e necaz, is iritat. fac cuiva in ciuda sau fac in ciuda cuiva, lucrez asa ca sa-i fie ciuda. In ciuda cuiva, spre necazu lui. In ciuda tuturor lucrurilor (tradus dupa fr. malgre tout, en depit de tout), cu toate lucrurile (care se opun). – Pl. vechi si ciudese (vsl. ciudesa), minuni.

bunciuc si buciuc n., pl. uri (turc. buncuk, tui ornat, d. pers. menguk, mica semiluna; rus. „buzduganu hatmanului Cazacilor”; ung. boncsok. V. bungeac). Sec. 18. Steag turcesc ori tataresc facut din jumatate de tui si si care are un insemn al marelui spatar, al ispravnicului de Focsani si al capitanului de lefegii. Capitania sau ispravnicia Focsanilor. Trupa de soldati, ramasita din marea capitanie a Focsanilor.

conformitate f. (lat. conformitas, -atis). Convenienta, acord: conformitate de caracter. In conformitate cu, conform. Pentru conformitate, formula cu care se termina un raport facut cuiva si care arata ca e conform realitatii.

conjur, a -a v. tr. (lat. conjuro, -are. V. jur). Rog cu insistenta: te conjur sa faci asta. fac farmece ori rugaciuni ca sa alung: a-l conjura pe d***u. Fig. Evit o nenorocire care ameninta: a conjura furtuna. Hotarasc serios executarea unui lucru: a conjura peirea [!] dusmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republicii. V. refl. Ma unesc ca sa conjur.

constring, -strins, a -stringe v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, fortez, fac sa faca ce vreau eu.

Empusa, spectru monstruos care lua adesea infatisarea unei femei frumoase. Se hranea cu carne de om si facea parte din ceata infernala a zeitei Hecate.

suietura², suieturi, s.f. (reg.) taietura in lungul urechii la oi; semn de recunoastere la oi si vite, facut la urechea acestora.

di interj. – Serveste la a indemna caii. Creatie expresiva, cf. hi. Pare identica, in ce priveste intentia si mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care tiganii indeamna ursul dresat, cind vor sa-l faca sa danseze (dupa Tiktin si Candrea, aceasta ultima interj. ar fi abreviere de la dihanie „animal”).

BERGMAN, Ingrid (1915-1982), actrita americana de film si teatru, de origine suedeza. Personajele interpretate poarta amprenta candorii si fac dovada multiplelor ei valente in registrul tragic si comic („Lumina de gaz”, „Casablanca”, „Fascinatie”, „va place Brahms?”, „Vizita”, „Floarea de cactus”, „Sonata de toamna ”).

amenint (est) si -int (vest), a -a v. tr. (lat. amminentiare sau eminentiare, d. eminens, -entis, part. lui eminere, a fi proeminent, minaciae, amenintari; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameacar). 1. fac amenintari: a ameninta pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Mentionez. 3. Fig. (dupa fr.) Is aproape sa, inspir teama sa nu: apele ameninta sa se reverse, casa ameninta sa cada. 4. V. intr. fac un semn ori gest de amenintare: batrinu ameninta cu toiagu asupra lor. – Si -rint. Vechi si azi Olt. amelint. Vechi si menint, „amenint”, si (a)melit, „amenint” si „mentionez”.

Anticrist si (vechi) Antihrist m. (vgr. si ngr. Antihristos, adica „contra lui Hristos”; vsl. Antihristu). Un diavol care, dupa cum zice Apocalipsu, se va arata la sfirsitu lumii ca sa faca rau, dar va fi invins de Hristos. Fig. Nelegiuit. – Pop. Fam. Iron. Antihirt.

ascensional, -a adj. (d. ascensiune; fr. ascensionnel). Care tinde sa se suie ori sa se faca sa se suie un lucru: miscare, forta ascensionala.

besliu m. (turc. besli, calaret din garda vizirului). Vechi. Soldat de cavalerie usoara la turci. In Moldova calaras turc ori Tatar care facea serviciu de curier la Constantinopole ori Crimeia si facea parte dintr’un corp pus supt comanda marelui postelnic. In Tara Romineasca, calaras de elita dintr’un corp de 200 de oameni infiintat de Mihai Viteazu impreuna cu alt corp numit numit al deliilor. Soldat turc ori Tatar intretinut de domn ca sa impedece neorinduielile turcilor in tarile romanesti. Slujitor in general. (turc ori crestin). Dupa Zavera, soldat turcesc lasat ca jandarm (cite unu cu 10 neferi in fiecare plasa, cite o besleaga cu 50 de neferi in orasele principale si cite o besleaga in Iasi si Bucuresti). Fig. Jafuitor, pradator.

clistir n., pl. e (ngr. klystir). Med. Mica pompa ori siringa de facut clizme. V. lanteta, reteta.

coliba f., pl. i si e (vsl. bg. sirb. rus. koliba, d. turc. koliba, kaliba, care vine d. ngr. kalyva, vgr. kalybe, coliba, d. kalypto, acoper [!]; ung. kaliba. V. apocalips, eucalipt). Vechi. Acoperis, casuta pitulata cu acoperis de stuf ori de paie. Azi. Coverga, adapost conic ori alt-fel facut din ramuri si frunze ori din stuf. V. cocioaba, halaciuga, surla.

bulharie, bilharie si balharie f. (ruda cu bulhac). Munt. est. Lucruri aruncate, gunoi facut pin casa ori pin curte, cum ar fi niste bucati de hirtie, coji de pepene s.a.

consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. Adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii Nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.

crap, a -a v. intr. (vrom. crep, d. lat. crepo, -are, part. crepitus, pop. crepatus, a pirli; it. crepare, pv. crebar, fr. crever, sp. pg. quebrar). Explodez, ma sparg, plesnesc, ma deschid (de caldura, de uscaciune, de ger, din cauza unei lovituri). Fam. Mor de multa sfortare, de un anevrizm [!]: calu a crapat de fuga, el a mincat pin´a crapat. A crapa de necaz, a fi foarte furios ca nu te poti razbuna. V. tr. fac sa explodeze ori sa se sparga (o ghiulea, o peatra [!]). Deschid putin: a crapa usa. Despic (Munt.): a crapa lemne. V. refl. Se crapa de ziua, se lumineaza de ziua, apare crepusculu. – Vechi si azi in Trans. pe alocurea crep, crepi, creapa, sa crepe, crepat, in Munt. crap, crapi, crapa, sa crape, crapat. Cp. cu rabd.

cuadruplez v. tr. (lat. quadruplare). Impatresc, fac de patru ori mai mare. – Mai rar cadr-.

VOIT, -A, voiti, -te, adj. Realizat in mod intentionat; facut dupa voie. – V. voi².

PSIHOLOGIC, -A, psihologici, -ce, adj. Care apartine psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din domeniul ei de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influenta pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

BINEfacATOR² ~i m. Persoana care a facut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). ~ul meu. /bine + facator

METATEORIE s.f. (Fil.) Teorie asupra unei teorii date, facand consideratii privind structura ei sintactica si latura semantica. [Gen. -iei. / < fr. metatheorie].

DESFIDE vb. III. tr. 1. A declara, a spune cuiva ca nu il crezi; a spune, a declara cuiva ca il crezi incapabil de ceva. ♦ A chema, a provoca (pe cineva) sa dovedeasca un lucru despre care se stie ca nu va reusi sa-l faca. 2. A infrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. [P.i. desfid. / dupa sfida, cf. it. desfidare, fr. defier, lat. diffidere].

pahui¹, pahui, s.m. (reg.) 1. padure tanara, desis, mlada. 2. copacel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om inalt si bine facut. 4. molid. 5. canepa de toamna; haldan. 6. loc unde se adapostesc gainile noaptea.

ascut (est) si ascut (vest), a -ti, v. tr. (lat. ex-cotire, d. cos, cotis, cute, de unde si cutit. – Ascut, ascutim; ascuteam; ascutisem, ascutind). fac sa taie ori sa impunga: a ascuti o sabie, o sulita. Fig. A-ti ascuti vocea, a o face mai suptire [!], mai patrunzatoare.

binemerit a -a v. intr. (lat. benemereri, -meritus). fac mari servicii cuiva, merit multa lui recunostinta: Scipione a binemeritat de la patrie.

chibzuit, -a adj. Care chibzuieste bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e facut cu chibzuiala: plan chibzuit.

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

NEINTENTIONAT, -A, neintentionati, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este facut fara intentie, fara sa vrea. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + intentionat.

FAURIRE s. f. Actiunea de a fauri si rezultatul ei; creare, infaptuire, construire. [Pr.: fa-u-] – V. fauri.

FRANtuZESC ~easca (~esti) Care apartine Frantei sau populatiei ei; din Franta. ◊ Aluat ~ aluat facut cu unt sau cu margarina, care se desface in foi. /frantuz inv. + suf. ~esc

perpeliciu, perpeliciuri, s.n. si perpelici, s.m. (reg.) 1. (s.n.; la pl.) vreascuri, surcele uscate, care fac flacara mare. 2. (s.m.) om neastamparat, copil zburdalnic.

BLAREMBERG, Nicolae Moret (1837-1896, n. Bucuresti), jurist si om politic liberal roman. A facut parte din complotul care l-a rasturnat pe Al. I. Cuza (11/23 febr. 1866).

acolada f. pl. e (fr. accoler, a imbratisa dupa git). Imbratisare. Lovitura lina data cu latu sabiii pe umaru celui ce se facea cavaler. Trasatura de condei ori semn de tipar pentru reunirea mai multor articule [!] intr' unu.

batogesc (ma) v. refl. (d. batog). Fam. Ma usuc, ma fac ca batogu, ma zbircesc: om batogit. V. batucesc.

2) banesc v. tr. (d. ban 1). fac ban (boier). Zic cuiva „ban”. V. intr. Traiesc ca un ban. Vechi. (d. ban 2). V tr. Jafuiesc de bani, sfantuiesc. Trans. Fam. A bani bani, a face (a scoate) bani (parale).

bateala f. pl. eli (d. bat). Nord. Ban. Olt. Batatura (la pinza). Est. Munca marunta si multa. A-i sta cuiva bateala, a te tinea de capu cuiva (a-i bate capu) sa faca ce doresti tu. A-ti sta bateala sa, a dori mult (sa termini ceva). V. batal 1.

ciriitoare f., pl. ori (d. cirii). Jucarie (numita si sfiriitoare) pe care si-o fac copiii gaurind o nuca pin [!] care trec un betisor, ii leaga cu sfoara, ii atirna o greutate (de ordinar un cartof) si-l fac sa se invirteasca desfasurind sfoara pin alta gaura laterala. Se fac si unele de lemn ori de tinichea si se invirtesc c´o singura mina [!] agitindu-le in aer. Acestea se pot numi si piriitori, plesnitori sau scirtiitori (fr. crecelle). La catolici, in vechime, ciriitoarea inlocuia clopotu bisericii in Vinerea si Simbata din saptamina patimilor.

complimentez v. tr. (fr. complimenter, it. complimentare). Adresez cuiva laude, cuvinte de admiratiune (fac complimente).

contrazic, -zis, a -zice v. tr. (contra si zic, dupa fr. contredire). Spun ceva contra celor spuse de altu. V. refl. Spun sau fac ceva contrar celor spuse ori facute de mine in ainte [!].

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

crucesc (ma) v. refl. (d. cruce). Imi fac cruce (de mare mirare ori de sperietura), ma mir foarte mult. – Si ma incrucesc.

GOLAN, -A, golani, -e, s. m. si f. (Peior.) 1. Om fara ocupatie, care bate toata ziua drumurile fara sa faca nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sarac, zdrentaros, care nu are cu ce se imbraca. – Gol² + suf. -an.

SANSEVIERIA s. f. Planta tropicala decorativa din familia liliaceelor, cu frunze lungi, carnoase, din ale caror fibre rezistente se fac sfori, panza etc. (Sansevieria). [Pr.: -vi-e-ri-a] – Din lat. Sansevieria, numele stiintific al plantei.

DATOR adj. 1. indatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sunt ~ sa fac acest lucru.)

NORMAL adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

RAtuSCA ~te f. (diminutiv de la rata) Joc de copii constand in aruncarea unei pietricele in apa in asa fel, incat aceasta, inainte de a se scufunda, sa faca mai multe sarituri pe suprafata ei. /rata + suf. ~usca

TOPOR ~oare n. Unealta formata dintr-un corp de otel cu tais si cu o gaura in care se fixeaza o coada de lemn, folosit pentru taiat lemne. ◊ (Ca) din ~ grosolan; necioplit. Coada de ~ om servil prin intermediul caruia se fac lucruri condamnabile. /<sl. toporu

LUSTRU¹ s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituala a unei intinderi (cetate, ogor, tinut), prin inconjurarea ei in alai ceremonial, care se facea la Roma o data la cinci ani. 2. perioada de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)

canura f., pl. i (lat. cannula, canula, teava care se' nvirteste in suveica si deapana firu. De aci a trecut numirea asupra firului de cinepa, si apoi s' a aplicat la lina. D. rom. vine ngr. vsl. sirb. bg. kanura. Cp. cu brinza). Lina cea mai proasta care iese din pieptenei la urma si din care se fac sumane s. a. V. fuior, puzdere.

caricatura f., pl. i (it. caricatura, d. c******e, a incarca. V. incarc, sarja). Schimonosirea unui om sau lucru pin [!] desemn [!], pictura s. a. ca sa te faca sa rizi. Inagine comica. Fig. Om pocit.

buft n., pl. uri (ung. bufti, busnat, bucalat. V. buftea. Cp. cu bi- si ghiftuiesc). Nord. Chisca, stomah de porc. Cirnat (umplut cu carne tocata, pisat s.a.) facut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (Sez. 31, 112).

Circe, celebra magiciana din insula Aeaea (pomenita in ciclul argonautilor si in Odiseea). Circe era fiica lui Helius si a lui Perse si sora cu Aeetes, regele din Colchis si detinatorul Linei de Aur. Pe drumul de intoarcere, argonautii au facut un popas pe insula Aeaea. Ei au fost gazduiti de Circe, care i-a purificat pe Iason si pe Medea de pacatul savirsit prin omorirea lui Absyrtus (v. si Absyrtus). Odysseus, la rindul lui, intorcindu-se din tara lestrigonilor, ajunge si el pe insula Aeaea, la Circe. Tovarasii lui, atinsi de bagheta ei vrajita, sint prefacuti cu totii intr-o turma de porci. Cu ajutorul lui Hermes, Odysseus invinge puterea magica a Circei si o sileste sa le redea infatisarea lor de oameni. Eroul e insa cucerit, la rindul lui, de farmecele Circei, alaturi de care ramine un an incheiat. Cu Odysseus Circe are un fiu numit, dupa unii, Telegonus, dupa altii, Latinus.

conspir, a -a v. intr. (lat. conspiro, -are, d. con, impreuna, si spirare, a rasufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspiratiune: a conspira contra cuiva. Ma acord, concur: tot (fals totu) conspira la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proiectez: a conspira ruina cuiva.

RICKETSIE [‹ engl., fr. {i}; {s} n. pr. Howard Taylor Ricketts (1871-1910), biolog american] s. f. Bacterie gram-negativa, de mici dimensiuni, avand forma sferica sau de bastonas (genul Rickettsia). Ca si virusurile, r. sunt parazite totale, fiind incapabile sa se reproduca in afara celulei gazda. Paraziteaza artropode (purici, paduchi, plosnite, capuse), de la care se transmit la vertebrate, inclusiv la om. Provoaca ricketsioza. Din acest grup fac parte agentii patogeni ai unor forme de tifos.

cotro adv. de directiune (lat. contra ubi. V. catre). In ce directiune, unde: in cotro [!] te duci (sau numai in cotro?). Au fugit care in cotro au putut. A nu avea in cotro (subint. sa fugi), a fi fortat sa faci ceia ce n´ai vrea. Din cotro, de unde: o sama de Moscali au fugit peste sant din cotro nu se pazeau Tatarii (Nec. 2, 389). – Vechi catruo, in catruo, -troo si -tro. In Trans. in catrau, in nord in cotro. – Rau scris incotro. (Cp. cu in colo si din colo).

cruzesc (ma) v. refl. (d. crud ori d. lat. crudesco, crudire). Ma fac iar crud, vorbind de cozonaci, pine [!] s. a.: nu scutura cozonacu ferbinte [!], ca se cruzeste.

SINGURATIC, -A, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care traieste departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestarile oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre actiuni omenesti) Care este facut in singuratate, fara sa fie stiut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, asezari omenesti etc.) Care este izolat, care este departe de alte asezari omenesti etc.; solitar; p. ext. linistit. O casuta singuratica. 3. (Gram.; inv.; si substantivat, n.) Singular (1). [var.: singuratec, -a adj.] – Singur + suf. -atic.

GENEZA s. 1. v. origine. 2. (BIS.) creatie, facere, (inv.) nastere, rodina, roditura, tvorenie. (Cartea ~ei, in Biblie.)

TREBUI vb. 1. v. cuveni. 2. a se cadea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (inv. si pop.) a cauta. (~ sa procedam astfel ...) 3. a fi, a urma. (Cand va ~ sa plec ...) 4. a avea. (~ sa mai fac un singur pas.)

CA conj. I. (cu functie subordonatoare) 1) (exprima un raport cauzal) Fiindca; caci; pentru ca; deoarece. 2) (exprima un raport consecutiv) Incat; de. 3) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. El, ca-i strain, si tot are grija... II. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Si. Numai porunci, ca totul era facut. 2) (exprima un raport adversativ) Dar; insa. va veni, numai ca mai tarziu. /<lat. quod

SCUMPATATE ~ati f. inv. 1) v. SCUMPETE. ◊ Cu ~ a) facand economie; cu masura; b) cu atentie si grija deosebita. 2) mai ales la pl. Lucru scump; obiect pretios. /scump + suf. ~atate

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

ajut, a -a v. tr. (lat. adjuto, are, id.; it. ajutare, pv. aiudar, fr. aider, sp. ayudar, pg. ajudar. V. adjutant). Usurez greutatea sau nevoia cuiva: a ajuta pe cineva din punga, cu bani din punga. Slujesc, aduc folos: nu-l mai ajutau picioarele. V. intr. A ajuta cuiva la ceva, a-l ajuta sa faca ceva. V. refl. Ma servesc la nevoie: cu el m' am mai ajutat.

aripa (est) f., pl. i, si aripa (vest) f., pl. aripi, aripi si aripe (lat. alipes, -ipedis, cu aripi la picioare, d. ala, aripa, si pes, picior; mrom. aripa, parte din turma, areapa, areapita si arpita, aripa. Prefacerea lui d in t s' a facut dupa praepes, praepetis, care zboara iute, ori hospes, hospitis, oaspete, iar genu f. dupa ala, aripa. V. areapa). La pasari si insecte, organele care le ajuta sa zboare, iar la pesti, acelea care-i ajuta sa inoate. Aripile morii, fofezele, razele care primesc vintu. Aripile trasurii, aparatorile puse la roate ca sa nu sara noroiu' n sus. Aripile unei osti, laturile (flancurile) ei in front. (V. crila). Aripile unei case, coastele, partea dreapta si stinga. Aripile roatei (la vapor), zbaturile, lopetile care imping apa (la elice, ramurile ei). Mar. Vela trapezoida suplementara [!]. Fig. Protectiune, scut: a fugi supt aripa cuiva, supt aripa legii. A zbura cu aripile tale, a lucra fara ajutoru nimanui. – Vechi arepa.

1) ciur n., pl. uri (lat. cribrum, [d. cernere, a cerne], de unde s´a facut cibru [ca frate din fratre], apoi ciuru, ciur [ca in creier, treier, faur, fiula, staul, laurusca], fr. crible, sp. cribo, pg. crivo). Un instrument de cernut. (E o sita mai mare de piele gaurita). Gherghef ratund [!] (facut dintr´o vacalie de ciur ori de sita). Ciur acoperit cu o plasa si intrebuintat ca cusca de prepelite. A cara apa cu ciuru, a face munca zadarnica. Trecut si pin [!] sita, si pin ciur (sau si pin ciur si pin vesca sau pin dirmon), foarte experimentat (mai ales in vitii).

comedie f. (turc. komedia, d. it. commedia. Cp. cu palavra). Fam. Pozna, farsa, ghidusie, gluma (de circ ori de teatru popular): un paiant facea fel de fel de comedii. Fig. Lucru straniu: mare comedie si asta! Ei, comedia d******i! V. d****e.

coral m. ca animal si n., pl. uri ca marfa (lat. corallum, corallium si coralium, fr. corail, vfr. coral). Margean, un celenterat din al carui suport calcaros arborescent, (ros, alb ori negru) de aspectu unei petre, se fac giuvaieruri. (Se pescuieste mult pe malurile Siciliii). – Si coraliu.

cotonogesc v. tr. (d. cotonog). fac cotonog. Lovesc prea tare peste mini ori picioare: auleu, m´ai cotonogit!

CEH, -A, cehi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Cehiei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Cehiei sau populatiei ei, privitor la Cehia sau la populatia ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de cehi (1), facand parte din ramura apuseana a limbilor slave. – Din ceh. cech. Cf. sl. cehu.

DAC, -A, daci, -ce, adj. s. m. si f. 1. Adj. Care se refera la Dacia sau la populatia ei, privitor la Dacia sau la populatia ei; dacic. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Daciei. – Din lat. Dacus.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

PROASPAT ~ata (~eti, ~ete) 1) (despre alimente, fructe, legume) Care este facut, dobandit sau recoltat de curand; care n-a fost conservat. Peste ~. 2) (despre plante) Care este rupt de curand; neofilit. Legume ~ete. 3) (despre apa de baut) Care a fost adusa de curand de la sursa (de la fantana, izvor etc.). 4) (despre aer) Care este lipsit de impuritati; curat. 5) fig. Care este foarte tanar; fraged. 6) Care a aparut de curand; care dureaza de putina vreme; recent; nou. Informatii ~ete. 7) (despre persoane) Care a fost numit de curand intr-un post. Ministru ~. 8) Care a capatat forte noi; reconfortat; odihnit. /<ngr. prosphatos

DEVIA vb. I. intr. 1. A se abate, a se indeparta de la o anumita directie. 2. (Fig.) A se abate, a se departa de la subiect; (p. ext.) a incepe sa faca lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. devier, it., lat. deviare].

amenintare f., pl. -ari. Vorba sau gest pin [!] care anunti cuiva rau pe care vrei sa i-l faci.

antrepriza f., pl. e (fr. entreprise. V. repriza. A te invoi, p. o suma fixa, sa faci o lucrare, o afacere, independent de cistig ori de perdere [!]. – Rom. intreprindere.

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

LANCASTER [lænkəstə], familie regala engleza. Ramura a familiei Plantagenet. Intemeiata de Ioan de Gaunt, fiul regelui Eduard III, duce de Lnacaster (din 1362). Din dinastia L. au facut parte Henric IV (1399-1413), Henric V (1413-1422) si Henric VI (1422-1461, 1470-1471). Conflictul casei de L. cu casa de York (din 1399) a dus la Razboiul celor Doua Roze (1455-1485), incheiat cu victoria casei de York. Blazonul familiei L. a fost un trandafir rosu.

TROMBA, trombe, s. f. 1. Coloana inalta de apa de forma conica, ridicata de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu mare iuteala in jurul ei insasi. ♦ vant in forma de vartej cu axa verticala sau putin inclinata si cu o mare viteza; p. ext. coloana de fum, de praf etc. ridicata de un vant puternic; vartej. 2. tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

PASTRAMAGIU, pastramagii, s. m. 1. (Iesit din uz) Persoana care facea sau vindea pastrama. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic si cu apucaturi grosolane. – Pastrama + suf. -agiu.

facUT¹ s. n. 1. Actiunea de a face si rezultatul ei; savarsire, indeplinire; pregatire, preparare; confectionare; fabricare. 2. (Pop.; in superstitii) Farmec, vraja (facuta cuiva). 3. (Pop.) Destin, soarta. – V. face.

BATRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

BRIGAND ~zi m. 1) Persoana care comite jafuri, facand uz de forta; hot de drumul mare; talhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

A vrea vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. vreau sa plec. vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere

COMPENSARE s.f. Actiunea de a (se) compensa si rezultatul ei; compensatie. ♦ Schimb prin care cumpararile si vanzarile se fac prin trecere de la un proprietar la altul fara a deplasa titluri sau bani. [< compensa].

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat in antichitate de greci si de romani oricarei persoane care facea parte dintr-o populatie straina si pe care ei o considerau pe o treapta de cultura inferioara. 2. (La m. pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care s-au asezat, la inceputul evului mediu, in Europa; (la sg.) persoana facand parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana care se comporta in mod necivilizat, care are o purtare grosolana, salbatica. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).

bilticii, a -i v. intr. (d. biltic si ruda cu vsl. bultati, rus. bultyhati si boltati, a bilticii. V. bildibic, hilticii si heltiuga). Fam. Se zice despre zgomotu apei cind cade ceva greu in ia si face bildibic ori despre picioare cind calca pin apa si fac biltic. Clatin un lichid in vasu lui (hilticii). V. refl. Apa se bilticiie in butoi.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

TIGva, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

TELEMASURA, telemasuri, s. f. Transmitere la distanta a valorii unei marimi masurate, dupa traducerea ei intr-o marime intermediara, la receptie urmand sa se faca traducerea inversa. – Din fr. telemesure.

INITIATIva ~e f. 1) Predispozitie de a intreprinde primul ceva sau de a avea indrazneala sa faca ceva. 2) Chemare la o actiune si organizare a realizarii ei. [G.-D. initiativei; Sil. -ti-a-] /<fr. initiative

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (ori si alt-fel) gros de lina din care se fac haine taranesti. V. saiac.

alint, a -a v. tr. (lat. allentare, d. lentus, lent, linistit; it. allentare, a potoli). Dezmerd, rasfat, spun cui-va vorbe blinde. V. refl. Ma port copilareste, ma rasfat, fac mofturi, ma afectez. V. izmenesc si spancelesc.

ambrozie f. (lat.ambrosia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substanta delicioasa (de noua ori mai dulce de cit mierea si care-l facea nemuritor pe cel ce o minca) cu care se hraneau zeii. Fig. Mincare delicioasa. V. nectar.

PAR ACQUIT DE CONSCIENCE (fr.) pentru impacarea constiintei – A intreprinde o actiune par acquit de conscience, a porni cu indoiala in reusita sau utilitatea ei, ca sa nu-ti para rau ca nu ai facut-o.

cheu si chei n., pl. uri (fr. quai, de orig. normando-picarda, d. celt. cai). Zid facut pe malu unei ape ca sa opreasca revarsarea (zagaz) ori ca sa usureze incarcarea si descarcarea marfurilor din corabii. Strada pe marginea apelor: cheu [!] Dimbovitei in Bucuresti. V. splai.

bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. Ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. Bunatati, lucruri bune de mincat.

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.

PARCHET, parchete, s. n. I. Pardoseala executata prin imbinarea intre ele (in forma de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (inguste si scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseala. II. Fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in vederea exploatarii ei rationale; p. ext. suprafata de teren pe care s-a facut o taiere intr-o padure. III. Institutie judiciara care functioneaza pe langa unele instante judecatoresti, cu atributia de a exercita actiunea penala si de a sustine acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei institutii; local in care functioneaza aceasta institutie. – Din fr. parquet.

MOLFAIT s. n. Actiunea de a molfai si rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfaie; molfaiala, molfaire, molfaitura. [Pr.: -fa-it] – V. molfai.

EXTERIOR² ~oara (~ori, ~oare) 1) Care este situat in spatiul de dinafara (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi vazut de dinafara. Aspect ~. Manifestare ~oara. 3) Care exista in afara fiintei sau constiintei individului. Lume ~oara. 4) Care este de dincolo de o anumita limita. ◊ Comert ~ comert facut (de o tara) cu tarile straine. [Sil. ex-te-ri-or] /<fr. exterieur, lat. exterior

BERNADOTTE [bæ:rnadot], dinastie de suverani ai Suediei, intemeiata in 1818 de Jean-Baptiste B. (1763-1844), maresal francez, care s-a distins in campaniile napoleoneene. Ales print mostenitor (1810) si incoronat rege al Suediei sub numele de Carol XIV (1818-1844). Din aceasta dinastie mai fac parte Oskar I (1844-1859), Carol XV (1859-1872), Oskar II (1872-1907), Gustav V (1907-1950), Gustav VI Adolf (1950-1973) si Carol XVI Gustav (din 1973).

chel, cheala adj., pl. cheli si chei, chele (turc. kel; bg. kel. V. cheles). Plesuv, al carui cap n´are par. Chelului tichie de margaritar ii trebuie, tie-ti lipseste un lucru necesar, si tu faci lux (se zice despre un sarac care face lux ridicul ori despre un prost care-si cumpara carti pe care nu le pricepe s. a.).

CRISANA, prov. istorica in V M-tilor Apuseni, la N de Mures. Pe terit. ei este mentionat voievodatul romanesc al lui Menumorut (sec. 9-10). Dupa1541 a facut parte din principatul Transilvaniei; turcii au stapinit intre anii 1660 si 1692 o mare parte a terit. C. (eialetul de Oradea). Puternic centru al culturii romanesti in sec. 19 (scolile de la Beius, Arad, Oradea etc.). In 1918 s-a unit cu Romania, o data cu Transilvania, Banatul si Maramuresul.

brevetez v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuiva (unui inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o masina. fac sa mi se recunoasca c’am inventat: eu: mi-am brevetat masina.

Eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii Eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe Eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele Eleusine.

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de panza; haina, rufa sau panza veche, rupta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa in bucatele mici. [var.: treanta s. f.] – Cf. sl. sudranu.

CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (inv. si reg.) a striga, (inv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ sa i se faca dreptate.) 2. a pretinde, (inv. si pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii vad, inima ~.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. v. peti. 8. v. cersi. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. cauta.

OVIN, -A adj. Referitor la oi sau la capre. // s.f.pl. Subfamilie a rumegatoarelor, din care fac parte oaia si capra; (la sg.) animal din aceasta subfamilie. [Cf. fr. ovin, lat. ovinus].

ZDREANTA, zdrente, s. f. 1. Bucata rupta, sfasiata dintr-o panza sau dintr-un obiect de imbracaminte; haina, rufa sau panza veche, rupta; treanta. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepadatura, secatura. 2. (La pl.) Un fel de aluat subtire facut din faina si oua, care se fierbe in supa. – Comp. v. sl. sudranu „rupt” (< sudrati).

ambasada f., pl. e (fr. ambassade, d. mlat. ambactiata, part. d. ambactiare, a trimete [!] in misiune [din lat. ambactus, om de serviciu, care vine d. vgerm. ambaht], de unde s' a facut vfr. ambassee, apoi -ade supt infl. it. ambasciata). Functiunea de ambasador. Locuinta si cancelaria lui. Personalu lui. Deputatiune, solie.

chisca f., pl. ste, sti, si (sud) sci (rut. kiska, mat, rus. kiska, pol. kiszka). Stomahu [!] porcului. Cirnat facut din stomahu porcului si din intestinele groase (gilbaji) umplute cu pisat ori cu orez si carne tocata. Saculet lung umplut cu nisip ca sa bati pe cineva (un hot) fara sa-i ramiie vinatai.

cinstesc v. tr. (vsl. cistiti). Onorez. Fam. fac cinste, ofer bautura sau si mincare gratis. V. intr. Beau vin ori rachiu. V. refl. Beau cu altii sau chear [!] ma imbat bind cu ei.

compliment n., pl. e (fr. compliment, d. it. complimento, adica „implinire” a unei formalitati de politeta, d. compire, din complire, lat. complere, a implini, de unde si rom. cumplit). Cuvinte de politeta sau de omagiu adresate cuiva: a adresa, a trimete, a primi complimente. Salut, inchinaciune: i-a facut un compliment la intrare. V. complement.

Chryseis, fiica lui Chryses, preotul lui Apollo (v. si Chryses), luata de Agamemnon drept prada de razboi din Lyrnessus. Nevrind s-o inapoieze tatalui ei, Agamemnon si-a atras asupra-si minia lui Apollo, care a facut sa bintuie o molima in tabara greceasca. Speriati, grecii l-au silit pe Agamemnon s-o elibereze pe Chryseis si s-o redea tatalui sau. Atunci, in locul ei, Agamemnon a cerut-o pe Briseis, sclava lui Achilles (v. Achilles, Briseis). Mai tirziu, Chryseis s-a inapoiat insa la Agamemnon, cu care – se spunea intr-o legenda – ar fi avut doi copii: pe Iphigenia si pe Chryses.

MEMORANDUM, memorandumuri, s. n. 1. Document diplomatic cuprinzand expunerea faptelor sau argumentelor juridice care privesc relatiile dintre state si formeaza sau vor forma obiectul unor tratative; memorial. 2. (Inv.) Carnet, registru etc. pe care se faceau insemnari. [var.: memorand, memorande, s. n.] – Din lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum.

AMBITIE ~i f. Dorinta puternica de a realiza ceva (de a dobandi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ A-si pune ~a a-si pune in gand sa faca ceva cu orice pret. A pune pe cineva la ~ a ambitiona pe cineva. [G.-D. ambitiei;Sil. -ti-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

A SONTACAI ~iesc intranz. pop. A merge cu dificultate (si facand miscari nefiresti) datorita infirmitatii unui picior; a schiopata; a sovalcai. /sontac + suf. ~ai

STANDARD s.n. 1. Tip, model facut de proba. ♦ Totalitatea prescriptiilor de standardizare; document, act (oficial) in care sunt consemnate aceste prescriptii. ♦ Standard de viata = nivel de trai; limba standard = aspect al unei limbi care reprezinta trasaturile ei comune si modul general de folosire. ♦ (Fig.; peior.) Care nu este original, facut dupa sablon. 2. Melodie care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. [var. standard s.n. / < engl., fr. standard].

rasunoi, rasunoaie, 1. aluat ras de pe vas; colacel facut din el. 2. mamaliga mare, vartoasa. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necasatorit.

OBLIGATIE s. f. 1. datorie; angajament, indatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obliga ori este obligat sa plateasca o suma sau sa (nu) faca un anumit lucru. 3. (in forma obligatiune) hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor fata de institutia emitenta. (< fr. obligation, lat. obligatio)

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

ciozvirta f., pl. e si ti (din vechiu cetvirta, d. vsl. cetvrutu, sfert. V. ciocirtesc). Sfert de animal la bucatarie, ciric, butuc, picior cu o bucata cu carne: Apoi palosu scotea, Patru ciozvirti il facea (Teod. 593). – Si cezvirta, ciovirta si ciofirta. In Mold. ciofirta, „sfert de stinjin de lemne”.

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

FOLFAI, folfaiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac batranii care nu au dinti); a molfai, a morfoli. – Fol + f[ol] + suf. -ai.

PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. si f., adj. 1. (In antichitatea romana) (Persoana) care facea parte din plebe (1), care apartinea plebei; plebeian (1). 2. (Persoana) care este asuprita, exploatata, plebeian (2); (om) sarac, umil; p. ext. (om) de rand, lipsit de distinctie, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

COPULATIV, -A, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjunctii) Care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb care intra in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura dintre subiect si numele predicativ. Propozitie copulativa = propozitie coordonata, legata de coordonata ei printr-un raport de asociere in interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.

BEAT adj. ametit, baut, cherchelit, imbatat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (inv. si pop.) candriu, (pop.) turlac, vajait, (reg.) amnarit, invinosat, ratutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. si Maram.) sumen, (prin Transilv.) sumenit, (fam.) abtiguit, (fam. si fig.) afumat, aghesmuit, facut, otelit, pilit, sfintit, tamaiat, tarnosit, trasnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)

A SovalcAI ~esc intranz. pop. A merge cu dificultate (si facand miscari nefiresti) din cauza infirmitatii unui picior; a sontacai; a schiopata. /sovalc + suf. ~ai

vaLOARE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializata intr-o marfa. ♦ Categorie economica proprie economiei bazata pe productia de marfuri. 2. Suma de bani care reprezinta echivalentul pretului unei marfi, unui cec, al unei actiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Marime matematica asociata unei marimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticala a unui cuvant. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calitatilor care fac un lucru bun, cautat, apreciat; insemnatate, importanta, pret. 2. Suma insusirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care intruneste calitati deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].

bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in turcia (V. punga). Loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers in fuga al calului, cu viteza mijlocie (intre pas si galop), animalul pasind in acelasi timp cu un picior din fata si cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot facut de un cal care merge in acest fel. 2. Interj. Cuvant care imita zgomotul facut de mersul in fuga al cailor sau, p. ext., de mersul grabit al unui om. – Din germ. Trab.

sulitar, sulitari, s.m. (inv.) 1. ostas in vechea organizare a armatei, care purta sulita; lancier, sulitas, fustas. 2. mester care facea sau vindea sulite. 3. (reg.) pasare acvatica migratoare, asemanatoare cu rata domestica, vanata pentru carnea ei gustoasa.

EUROPOID, -A adj., s. m. f. (om) care apartine uneia dintre cele trei principale rase omenesti cu pielea alba din care fac parte populatiile din Europa; europid. (< germ. europoid, Europoide)

acatare pron. indefinit fix (lat. eccum talem, „iacata asa”, de ex., „om”, de unde, prescurtat, atare si cutare; mrom. ahtare. Cp. si cu alb. akǎ kus, oare-care, akǎ ku, undeva). Vechi. Trans. Anumit: in acatare ceasuri. Azi. Trans. Munt. Insemnat, deosebit, stimabil, considerabil: acatare poama, nu e vre-o poama acatare, nu e mare lucru de capu lui, nu e de vre-o valoare). – In Mold., pin [!] etim. pop., s' a facut acatarii, apoi s' a despartit in a catarii („al consideratiunii”, de sama, insemnat: ) un om a catarii.

chenopodiaceu, -ee adj., pl. f. tot ee (vgr. henopus, -opodos, numele plantelor care-s tipu chenopodiaceelor, d. hen, gisca, si pus, picior). Bot. Din familia chenopodiaceelor. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate din care fac parte laboda, sfecla, spanacu s. a.

ciner m. Mold. Hingher, prinzator de cini [!]. Fig. Iron. Zbir, om rau. Ciner boieresc, servitor boieresc care nu-i lasa pe tarani sa-si faca de cap pascindu-si vitele pin [!] lanuri s. a.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

FOSILIZARE, fosilizari, s. f. Actiunea de a se fosiliza si rezultatul ei; ansamblu de fenomene fizice, chimice si biologice care intervin dupa moartea unui organism si care fac posibila conservarea lui in straturile geologice. – V. fosiliza.

ELEN, -A, eleni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine Greciei antice sau populatiei ei, privitor la Grecia antica sau la populatia ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; in forma elina) Limba greaca veche. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Greciei antice. [var.: elin, -a adj.] – Din ngr. Ellin, lat. Hellenes.

MUSCAL ~i m. inv. pop. 1) Persoana care facea parte din populatia de baza a Moscovei sau era originara din Moscova sau din imprejurimile ei. 2) la pl. art. Poporul rus. /<rus., ucr., pol. moskal

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

bors n., pl. uri (rut. borsc, bors si planta umbelifera tepoasa heracleum spondylium, din care odinioara de facea bors. [Bern. 1, 109]. V. borsesc, zbors, bursuc). Apa inacrita pin dospirea taritei. Fertura (de frupt ori de post) facuta din aceasta apa, foarte obisnuita la masa Romanului. O portiune de bors: ada doua borsuri! Fig. Iron. Vin prea acru. A minca bors (Triv.), a spune minciuni. A nu lasa pe cineva sa-ti sufle’n bors, a nu-i permite obraznicii fata de tine. A te face bors, a te’nfuria, a te face foc. V. ciorba.

cuceresc v. tr. (lat. con-quaerere ild. conquirere, pop. conquaerire; pv. sp. conquerir, fr. conquerir. V. cer 3). Supun pin [!] arme ori alte forte: Romanii au cucerit lumea. Inchin, predau: a cuceri cuiva o cetate (Vechi). Fig.. Captivez, atrag, farmec: privirea lui te cucereste. V. refl. Ma umilesc, fac omagiu: ne rugam si ne cucerim tie. – La Dos. ei cucereaza.

REVOCARE, revocari, s. f. 1. Actiunea de a revoca si rezultatul ei; revocatie. 2. (Jur.) Desfacere unilaterala a unui act prin manifestarea de vointa a persoanei care l-a facut. ♦ Desfacere a unui act juridic in cazurile prevazute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotaraste incetarea calitatii sale de membru intr-un organ ales. ♦ Retragere de catre alegatori a mandatului incredintat unei persoane de a-i reprezenta in organele de conducere ale statului. – V. revoca.

BUNATATE ~ati f. 1) Caracter bun. 2) Atitudine plina de bunavointa; amabilitate. ◊ Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Fapta buna; binefacere. ◊ Fa-mi ~atea fa-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate buna. 5) pl. Mancaruri si bauturi gustoase. [G.-D. bunatatii] /<lat. bonitas, ~atis

NAtuRA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

COPULATIV, -A adj. 1. (despre conjunctii) care leaga (parti de) propozitii de acelasi fel. ♦ verb ~ = verb in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura intre subiect si numele predicativ; copula (1); propozitie ~a = propozitie coordonata legata prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecati afirmative) care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus)

EXPLOZIV, -A I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizeaza explozia (5). ♦ consoana ~a (si s. f.) = oclusiva. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanta, amestec de substante care prin incalzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

facIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)

baterie f. (fr. batterie, it. batteria). Mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.

apartin, -ut, a -tine si (nord) -tinea v. tr. (fr. appartenir). Is al cuiva: cartea imi apartine mie. Posed, am: atita bunatate nu-ti apartine de cit tie. Tin de, fac parte din: eu apartin patriii. A-ti apartine (tu tie), a fi al tau, a fi liber.

caier n., pl. e (lat. caia, bat, lemn, noduros, maciuca [!], de unde si gasconu cay, prepeleac, prajina ramificata de cules poamele din pom, din caius, dim. caiulus, de unde s´a facut rom. caier, ca baier din baiulus; sp. cayado, pg. cajado, cata). Cantitatea de lina ori de cinepa daracita si pusa´n furca ca sa fie toarsa. (Un caier are 12 pele). V. pala 2.

ciorovaiesc si -voiesc (ma) v. refl. (sirb. cavarijati, a flecari, ruda cu rut. cvara, ciorovaiala, si poate si cu turc. cav-cav, ciripire, ung. csor-por, ciorobor, csorompolni, a vocifera. V. sfara 2). Fam. Ma cert ori discut cu glas tare: Sa ne ciorovaim pentru nimicuri? Joia viitoare mergem impreuna sa facem actele, cum se cuvine intre frati (Rebr. 2, 40). V. cicalesc, ciondanesc.

Anaxarete, fecioara de familie nobila, din insula Cyprus. Tratindu-l cu aroganta si indiferenta pe Iphis, tinar de origine umila care o iubea nebuneste, l-a determinat in cele din urma sa-si puna singur capat zilelor. Iphis s-a spinzurat de pragul usii ei. Nici moartea lui nu a miscat-o insa pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a facut a fost sa se aplece pe fereastra ca sa priveasca, din pura curiozitate, multimea care alcatuia convoiul mortuar al nefericitului tinar. Indignata de nepasarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete intr-o stana de piatra.

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

CARTAGINEZ, -A, cartaginezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia vechii Cartagine sau era originara de acolo; pun. 2. Adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; punic. – Cartagina (n. pr.) + suf. -ez. Cf. fr. Carthaginois.

DEOSEBIRE s. 1. diferenta, diferentiere, discriminare, discriminatie, distinctie, (rar) distingere. (Sa facem urmatoarea ~ ...) 2. diferenta, (inv. si pop.) osebire, (Ban., Transilv. si Maram.) deschilinire, (inv.) osebitura. (Ce mare ~ este intre ei!)

A TOPAI topai 1. intranz. A sari de pe un picior pe altul (facand miscari dezordonate). 2. tranz. peior. A se misca in ritmul unui dans; a juca cu temperament. /top + suf. ~ai

ANTROPISM s.n. Conceptie inrudita cu antropocentrismul si antropomorfismul, care considera omul opus intregii naturi, facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si constituind scopul suprem al creatiei. [< fr. anthropisme, cf. gr. anthropos – om].

canalizez v. tr. (fr. canaliser). fac canale: a canaliza o tara. Prefac un riu in canal, ii r*****z albia ca sa devina navigabil ori sa nu se mai reverse.

2) crep n., pl. uri (fr. crepe d. lat. crispus, cret. V. crispez). Un fel de stofa stravezie de matase ori de lina fina. Crep de China, crep mai des de cit cel obisnuit si din care se fac esarpe [!], saluri s. a. Bucata neagra din aceasta stofa care se poarta in semn de doliu. – V. fluda, zabranic.

CONVOI ~oaie n. 1) Grup de vehicule care fac aceeasi ruta. 2) Grup de persoane care insoteste o ceremonie sau o personalitate; suita; alai; cortegiu; escorta. [Sil. con-voi] /<fr. convoi

EXPERT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Specialist cu o pregatire inalta; om care poseda cunostinte fundamentale intr-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist insarcinat de un organ de stat sa faca o expertiza. /<fr. expert, lat. expertus

FRECATEI m. Preparat culinar din aluat nedospit, facut in bucati mici (prin frecare in palme sau fiind trecut prin razatoare) si fiert in supa. /frecat + suf. ~ei

jarui (jerui), vb. IV (reg.) 1. a rascoli, a zgandari, a scociori, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina facand jar. 3. a zgaria pielea unei vite, impungand-o cu coarnele. 4. a indoi panza fiarta pentru inalbit in lungul ei, cu ajutorul jaruitorului.

MATERIAL, -A I. adj. 1. alcatuit din materie; (fil.) care apartine realitatii obiective, existand independent de constiinta si in afara ei. ◊ palpabil, concret, real. 2. care consta in bunuri (economice). II. s. n. 1. materie prima sau semifabricata din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informatiilor, a datelor necesare pentru intocmirea unei lucrari stiintifice, literare etc. (< fr. materiel, lat. materialis, germ. materiel)

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul. 2. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [var.: carachiul s. m. si n.] – Fr. caracul.

aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. Ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!

arena f., pl. e (fr. arene, d. lat. arena, nisip. V. arina). Spatiu (acoperit cu nisip) in care se faceau exercitii si se bateau gladiatorii in circurile si anfiteatrele celor vechi. Azi locu unde alearga caii in circ ori loc de trinta (fals ob. la pl.). Fig. Cimp de activitate: arena vietii. V. cariera.

cerbice f. (lat. cervix, -icis). Rar. Ceafa. A fringe cuiva cerbicea, a-l infringe, a-l invinge. A lua un lucru in cerbice, a te indaratnici sa-l faci. Tare de cerbice, cerbicios. Piesa jugului care apeasa [!] ceafa boului. – In est cerghice. V. guler.

IONIAN, -A, ionieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Ioniei sau care era originara din Ionia. 2. Adj. Care apartinea Ioniei sau populatiei ei, privitor la Ionia sau la populatia ei. ◊ Scoala ioniana = cea mai veche orientare materialista in filosofia greaca, aparuta in sec. VII-VI a. Cr. in Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.

MARCAJ, marcaje, s. n. Actiunea de a marca si rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn facut pe copaci, pe stanci etc. sau pe tablite speciale, pentru a indica turistilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indica un drum turistic; spec. semn conventional care indica ceva (pe o suprafata, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive sau sa marcheze (4). 3. (In sintagma) Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza scorul intr-o competitie (sportiva). – Din fr. marquage.

LIDIAN, -A, lidieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Lidiei antice sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Lidiei sau populatiei ei, privitor la Lidia sau la populatia ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien.

suiat, -a, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.; despre oi si vite) care are la ureche un semn de recunoastere. 2. (adj.; in forma: siat) taiat piezis. 3. (s.f.) semn facut la urechea oilor sau a vitelor, prin taierea unei suvite subtiri.

crestez si incr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -iti, insemn cu cruci taind ori zgiriind, d. krest, vsl. kristu, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. increstesc si crestin si cp. cu scrijilesc). fac taieturi sau zgirieturi pe un bat sau pe o margine de masa si mai ales pe raboj: a cresta raboju.

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul, 2. S. n. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [var.: carachiul s. m. si n.] – Din fr. caracul.

A NUMARA numar tranz. 1) (lucruri, fiinte etc.) A socoti pe rand, unul cate unul, determinand intreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinte care sunt (foarte) putine la numar. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A insira succesiv (de regula, in ordine crescanda). ~ de la unu pana la zece. 3) A considera ca facand parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face sa figureze intr-un total, intr-o entitate; a include. /<lat. numerare

MAMELUC s.m. 1. Soldat care facea parte dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. 2. (In Brazilia) Persoana nascuta dintr-un parinte alb si unul indian. 3. (Fig.) Om fara personalitate si fara pareri proprii. / < fr. m******k, cf. ar. mamluk – sclav].

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

cogea si coscogea adj. fix (turc. koga, batrin, enorm, kos koga, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditai: Cogea om (in Munt. cogea omu), si se teme de un catel! Coscogea voinici, si fug de un pitic! Te-ai facut coscogea flacau! – Si cogeamite, coscogeamite (dupa lehamite, pasamite, de unde si sirb. kogamiti).

PAEZ HERRERA, Jose Antonio (1790-1873), om politic venezeulean. Combatant (1810-1822) in Razboiul de Independenta impotriva spaniolilor, a devenit, in urma infrangerii acestuia, sef al armatei Venezeulei (care facea parte din Republica Marea Columbie). In 1829 a inabusit revolta lui S. Bolivar. A declarat independenta tarii, devenind presedinte al Republicii Venezuela (1830-1835; 1839-1843; 1861-1863); a condus tara in mod dictatorial.

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul Pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

UBI SOLItuDINEM facIUNT PACEM APPELLANT (lat.) acolo unde fac pustiu spun ca fac pace – Tacit, „De vita Agricolae”, 30. Cuvintele prin care eroul caledonian Calgacus infiereaza pe romani, care pradau si pustiau tinuturile cucerite de ei.

ROCKFELLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din Primul Razboi Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de Arta Moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.

CARACUL n. 1) Rasa de oi, originara din Asia Centrala (orasul Karakul), ai caror miei au o blana buclata. 2) Blana de miel din aceasta rasa, din care se fac paltoane, caciuli etc. /<fr. caracul

COPT coapta (copti, coapte) 1) (despre alimente) Care este pregatit pentru mancare prin incalzirea in cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns in ultima faza de dezvoltare naturala; bun pentru consum. Mar ~. Cirese coapte. ◊ Mort-~ in orice conditii; cu orice pret. 3) fig. (despre oameni) Care are suficienta experienta de viata; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu buna judecata; om serios. 4) (despre stari de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns in faza superioara de dezvoltare. 5) (de-spre abcese) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. /<lat. coctus

STATIE s.f. 1. Oprire, popas. ♦ Loc, punct unde se opresc sau stationeaza vehiculele publice (trasuri, masini etc.) pentru a astepta calatorii. ♦ Loc unde se opresc trenurile, tramvaiele, autobuzele pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor. 2. Asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate mai ales pe observarea anumitor fenomene. 3. Pozitie, loc. ♦ Loc de unde se fac emisiuni radiofonice etc. ♦ Statie electrica = ansamblu de instalatii electrice care serveste la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei; (astr.) statia planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. [Gen. -iei. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio].

ZAPOR, zapoare, s. n. 1. Baraj de sloiuri de gheata care se formeaza primavara pe un rau; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; apa oprita la baraje. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zapor = a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Bg. zapor.

declar, a -a, v. tr. (lat. de-calare, d. clarus, car. V. chear). Spun, marturisesc: fac cunoscut: imi declar intentiunile. fac cunoscut pintr’un act public: a declara razboi. Numesc: imi declar complicii. V. refl. Ma pronunt: ma declar pentru cineva, contra cuiva, unui lucru. Ma arat bine: boala s’a declarat.

CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

JUNIOR ~oara (~ori, ~oare) m. si f. 1) Sportiv tanar intre 13 si 19 ani, facand parte dintr-o categorie intermediara. 2) (folosit in postpozitie pe langa un nume de persoana) Fiul considerat in raport cu tatal sau. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior

TIGva ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; teasta; scafarlie. 2) pop. Cap al omului. ◊ Cap de ~ om marginit. 3) Planta erbacee agatatoare cu tulpina culcata, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tatarca. 4) vas facut din fructul uscat si scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tatarca. /<bulg., sb. tikva

ALCALIN, -A, (‹ fr.) adj. 1. (Despre substante chimice) Care are proprietatile unei baze. ♦ Medicamente alcaline = medicamente utilizate in tratamentul aciditatii gastrice. Metale alcaline = metalele (litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul si franciul) care fac parte din grupa I a sistemului periodic al elementelor. Rezerva a. = cantitatea de acid carbonic si de bicarbonat de sodiu din singe; la om, r.a. este de 7,34-7,45 cm³. 2. (PETROGR.; despre magma si roci magmatice) Caracterizate prin continut mare in alcalii in raport cu dioxidul de siliciu. In cele subsaturate predomina feldspatoizii, iar in cele paracalcaline predomina piroxenii si amfibolii sodici. Soluri alcaline = grup de soluri cu continut mare de saruri de sodiu si cu reactie puternic alcalina.

BRATASANU, Pavel (1857-1935, n. Sopirlita, jud. Olt), om politic roman. Membru al Partidului National Roman, apoi vicepresedinte al Partidului National-Taranesc (1926). A editat „La Roumanie” (1918-1919), aparut la Paris, in care a facut cunoscuta opiniei publice internationale legimitatea dezideratului desavirsirii unitatii statale a romanilor.

SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.

ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.

DE¹ conj. 1) (exprima un raport conditional) Daca; in caz ca. De voi prinde a canta, muntii toti s-or legana. 2) (exprima un raport concesiv) Cu toate ca; desi. 3) (exprima un raport completiv) Ca. Se intampla de pleaca mai inainte. 4) Si. Pleaca de-ti fa datoria. 5) Ori. De plecam, de nu plecam, ramane totul neschimbat. /cf. alb. de

ABILITATE ~ati f. 1) Caracter abil; capacitate de a face totul cu usurinta si iscusinta; dibacie; indemanare; maiestrie; pricepere. 2) mai ales la pl. Manifestare abila; lucru sau act facut cu ingeniozitate si finete. [G.-D. abilitatii] /<fr. habilite, lat. habilitas, ~atis

2) bloc n., pl. uri (fr. blocus, d. germ. block-haus, casoaie, reduta de grinzi). Actiunea de a bloca, de a impresura cu bastimente ori cu trupe un port, un oras s.a. Blocu continental, oprirea corabiilor engleze de a intra in porturile Europei, ceia ce s’a facut la 1806 din ordinu lui Napoleon ca sa loveasca in comerciu Angliii.

TAAFFE [ta:fə], Eduard, conte von (1833-1895), om politic austriac de origine irlandeza. Ministru de interne (1867, 1870-1871, 1879) si al Apararii (1867); prim min. (1868-1870 si 1879-1893). S-a sprijinit pe fortele conservatoare din administratie si cler. A facut mici concesii nationalitatilor din Austro-Ungaria.

A GHIORTAI pers. 3 ghiortaie 1. tranz. pop. fam. (lichide) A inghiti cu lacomie, producand un sunet caracteristic; a bea cu inghitituri mari, facand „ghiort-ghiort”. 2. intranz. pop. fam. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, provocat de miscarea gazelor in interior; a face „ghiort-ghiort”; a chiorai. /ghiort + suf. ~ai

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

caputiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

STIUBEI, stiubeie, s. n. 1. Stup primitiv. 2. vas facut dintr-un trunchi scobit, intrebuintat pentru pastrarea unor obiecte casnice. 3. (Reg.) Trunchi scorburos care serveste ca ghizd la o fantana mica; p. ext. fantana (mica). – Stiob + suf. -ei.

catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.

coltar m. (d. colt). Bot. Gogoasa de ristic, gogoasa de tufa, bubuslui, gogoasa colturoasa produsa pe frunzele si fructele stejarului (quercus infectoria) de intepaturile unei vespii numita cynips gallae tinctoriae si uzitata in med. ca astringent si in industrie la facut cerneala si la vapsit cenusiu si negru (V. hurlup). Incaltaminte cu colti (cu ghimpi) ca sa te sui pe munti, pe stinci. Coltan. S. n., pl. e. Scaun ori masa in trei colturi de pus in coltu unei camere. Un instrument tipografic de asezat literele in rinduri egale (zis si vingalac). Echer de timplar, de rotar, de zidar s. a. V. indreptar.

BUCATA ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

cobesc v. tr. si intr. (d. cobe, cobie; sirb. kobiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a rau, fac a rau: cucuveaua i-a cobit moarte (ceia ce e o credinta falsa, caci ia [!], cind cinta, anunta vreme buna). Gaina asta cobeste a cutit, a stricat ceva ori ma plictiseste cu cotcodacitu si trebuie s´o tai.

CONTABILITATE ~ati f. 1) Ansamblu de operatii constand din inregistrarea si din evidenta fondurilor materiale si financiare ale unei intreprinderi sau institutii; totalitate de conturi. 2) Sectie a unei intreprinderi sau institutii unde se fac aceste operatii. 3) Stiinta care se ocupa de teoria si de practica inregistrarii si evidentei fondurilor materiale si financiare. [G.-D. contabilitatii] /<fr. comptabilite

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

ORTEGA Y GASSET, Jose (1883-1955), filozof si eseist spaniol. Prof. univ. la Madrid. Prin „Revista de Occidente” (1923-1936), as carui fondator a fost, a contribuit la propagarea in Spania a ideilor novatoare si la deschiderea ei spre valorile europene. Din considerente politice, s-a autoexilat intre 1936 si 1945. Ocupand o pozitie intermediara intre „filozofia vietii” si fenomenologie si existentialism, a anticipat multe din temele filozofiei contemporane, a facut patrunzatoare observatii asupra crizei culturii, a fenomenelor de instrainare si depersonalizare generate de societatea contemporana („Rascoala maselor”, „Spre o filozofie a istorie”, „Dezumanizarea artei”). Eseuri filozofice („Despre Galilei”, „Istoria ca sistem”) sau configurand o constiinta filozofica a artei („Meditatii despre Don Quijote”, „Velasquez”, „Goya”).

NORD-VIETNAMEZ, -A, nord-vietnamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Republicii Democrate Vietnam sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartinea nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi sau la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

cirmoj m. si cirmoaja f., pl. oji si (Buc.) oaje (din germ. kirch-messe, prescurtat in kirmesz, „hram, sarbatoare populara, ospat, tirg, dar”, s´a facut sorabicu kermus si kermusa, ceh. slovac karmas, pol. kiermasz, kiermaz, hram, ospat; rus. alb. kermas, [de unde litv. kermoszus], rom. cirmuj, -oj si -oaja, poate infl. de rus. kormez, hranire, ori kromocka, darab, halca, cirmoj [Dac. 3, 701, si Bern. 1, 501]. V. kermesa). Vechi (Ps.S. -uj, pl. ujure). Jertfa, prinos, pomana, dar. Azi. Trans. Mold. Iron. Codru (darab, halca) de pine [!], resturi de la pomeni, de la ospete: calicii umbla dupa cirmoji. Munt. Colaci ori covrigi prosti ferti [!] ori copti. – Si cirmojie (Munt. est): Tartacuta rosie plina de cirmojii (Rodia).

NEPUTINCIOS adj., s. 1. adj. incapabil. (~ sa faca ceva.) 2. adj., s. incapabil, necapabil, prapadit, slabanog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoias, nevolnic, (inv. si reg.) sec, ticalos, (prin Munt. si Olt.) sfoiegit, (inv.) misel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 3. adj. v. impotent.

TROIAN³ ~iana (~ieni, ~iene) ist. Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. Razboiul ~. ◊ Cal ~ a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din Troian n. pr.

poteras, poterasi, s.m. (inv. si reg.) 1. persoana inarmata care facea parte dintr-o potera; nefer. 2. gonaci la vanatoare. 3. copil strengar. 4. arac de vie. 5. radacina si partea de jos a tulpinii porumbului, ramase pe loc dupa taiatul acestuia. 6. lastar crescut din radacina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) tarus de care se leaga funia cu care se priponeste calul; pripon, stanog. 9. (s.n.) lemn mic.

cazut, -a adj. (d. cad). Fig. Decazut, corupt: om, caracter cazut. Cazut in lupta (sau numai cazut), mort in lupta. Cazut la pat, cazut bolnav la pat. Cazut la betie, ajuns la betie, devenit betiv. Rar (d. a se cadea). Cuvenit: fa-ti cazuta datorie!

AUTOMAT s.n. 1. Dispozitiv care, fara interventie exterioara, efectueaza o anumita operatie. ♦ Masina care imita miscarile fiintelor insufletite. 2. (Fig.) Om lipsit de vointa si fara initiativa. // adj. Actionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectueaza singur o anumita operatie. ◊ Arma automata (si s.n.) = arma de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) facut mecanic, fara interventia vointei. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se misca singur].

SEMNALIZARE s.f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; comunicare facuta prin semnale. ♦ Sistem de semnale folosit intr-un anumit loc, intr-o oarecare imprejurare. 2. Instalatie pentru a da semnale (pe un aerodrom, pe o cale ferata etc.), cu ajutorul careia se fac comunicari la distanta. 3. Legatura organismului cu mediul inconjurator facuta prin anumite semnale. [< semnaliza].

agurida f., pl. inuz. [!] de, ca stafide, ori zi, ca caramizi (mgr. si ngr. agurida, d. aguros, crud; bg. agorida). Poama cruda, struguri cruzi. Prov. Parintii maninca agurida, si copiilor li se strepezesc dintii, pacatele parintilor cad asupra copiilor. S' a facut agurida miere, s' a potolit cearta, s' au impacat dusmanii.

CALUGAR, calugari, s. m. I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monah. II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. – Din sl. kalugeru (< gr.).

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

SUPARARE, suparari, s. f. Faptul de a (se) supara. 1. Neplacere, necaz, suferinta; nevoie, neajuns, lipsa. ◊ Expr. Sa nu-ti (sau sa nu va) fie cu suparare sau daca (sau de) nu ti-ar (sau v-ar) fi cu suparare, formula de politete prin care se exprima teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fara suparare! formula de politete prin care cineva arata ca nu se considera jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva sa nu se supere cand i se spune un adevar (neplacut). ♦ Greutate, povara, piedica. ♦ (Pop.) Paguba, stricaciune, deranj. 2. Intristare, amaraciune, tristete. 3. Furie, iritare, manie. – V. supara.

biziitoare, f. pl. ori. Lucru care biziie, ca aparatu care produce sunetu la oboi, la cimpoi, la flautu pastorilor italieni sau ca pana de gisca sau ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiii il spinteca si-l fac sa biziie suflind in el. (V. ance, caraba, pitigoaie, imbucatura). Ciriitoare (o jucarie copilareasca).

MUSUROI ~oaie n. 1) Movilita de pamant pe care o fac cartitele sau furnicile in locul unde isi au cuibul. 2) Gramajoara de pamant adunata la baza unei plante (porumb, cartof etc.) in timpul prasitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicatura mica de pamant (naturala sau facuta de om). /<lat. mus araneus

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

FUNIE, funii, s. f. 1. Franghie¹. ◊ Funie de ceapa (sau de usturoi) = impletitura, cununa de ceapa sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia in traista (sau in sac) = stramb, rasucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie in casa spanzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supara pe cineva dintre cei de fata, daca este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strange funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunsi intr-o situatie extrem de dificila. A juca pe funie = a umbla pe funie, facand diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de masura de lungime (a carei valoare a variat dupa epoci) cu care se masura pamantul. 3. (In sintagma) Funie de mosie (sau de pamant) = suprafata de teren de dimensiuni reduse, avand de obicei forma unei fasii inguste. 4. Impletitura din paie sau din talas, utilizata la confectionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

AUGUSTIN (Aurelius Augustinus) (354-430), teolog, filozof si scriitor latin. Episcop de Hippona. Unul dintre parintii latini ai bisericii, canonizat de biserica catolica. A considerat cunoasterea umana ca participare la cunoasterea divina si si a facut din ideile platoniciene idei ale intelegerii lui Dumnezeu („Cetatea lui Dumnezeu”, „Confesiuni”). Doctrina sa despre pacatul originar, despre gratia divina si predestinare a avut un rol hotaritor in constituirea dogmei catolice si a conceptiei crestin-medievale despre om.

ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). Moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.

PERIE, perii, s. f. 1. Obiect facut dintr-o placa de lemn, de os, de metal in care sunt fixate fire de par de animale, fire textile, de sarma, fire sintetice si care serveste la frecat, la curatat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Om lingusitor. 2. Unealta sau organ de masina asemanatoare cu peria (1), folosite la curatirea, netezirea sau inasprirea suprafetei unui corp. ♦ Unealta asemanatoare cu o perie (1), cu care se bate hartia asezata pe un spalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveste pentru corectura. 3. Piesa componenta a masinilor electrice, care face contactul electric alunecator cu colectorul sau cu inelele de contact. Et. nec. Cf. sl. perije.

CUvaNT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

SOVIETIC, -A, sovietici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Uniunii Sovietice sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartinea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1), privitor la Uniunea Sovietica sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietica. ♦ Care apartinea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. sovietique.

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

A PLESCAI plescai intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (in semn de placere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A manca lacom, facand zgomot cu limba si cu buzele; a clefai. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafata unui lichid; a face „pleosc”. vaslele plescaie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. valurile plescaie. /pleasc + suf. ~ai

TAIETEI s. m. pl. Aluat nedospit facut din faina, apa, sare (si oua) taiat in suvite lungi si subtiri, care se fierb in supa sau se gatesc cu branza, cu nuci etc. [Pr.: ta-i-. – var.: taitei s. m. pl.] – Taiati (pl. lui taiat, part. lui taia) + suf. -ei (dupa it. tagliatelli).

afacere (afaceri), s. f. – 1. Tranzactie financiara, comerciala sau industriala. – 2. Treaba, indeletnicire, ocupatie. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, dupa paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formatie strict identica, bazata pe a- si inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fara scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affaire.

cameleon m. (fr. cameleon, d. vgr. hamaileon, d. hamai, pe pamint, jos, si leon, leu). Un fel de sopirla care are coloarea [!] ei proprie, dar si-o schimba dupa imprejurari. Fig. Om fara pareri statornice. – Cameleonu, daca sta, de ex., pe ceva verde, din cauza reflexului, se face verzui. Supt [!] impresiunea fricii, devine ros, galben, negru, verde, albicios, cum se poate vedea pin [!] pelea [!] lui, extrem de transparenta. Aceasta singulara proprietate l-a facut sa fie emblema omului care-si schimba parerea si purtarea dupa interes.

REGULUS, Marcus Attilius (?-250 i. Hr.), general si om politic roman. Comandant al corpului expeditionar roman care a debarcat in timpul Primului Razboi Punic in N Africii (256 i. Hr.). A infrant flota cartagineza la Ecnomos, in largul coastelor Siciliei, in una din marile batalii navale ale Antic. Infrant de cartaginezi si facut prizonier (255 i. Hr.), a fost trimis la Roma pentru a media pacea (c. 250 i. Hr.), dar cunoscand fortele slabite ale cartaginezilor, a pledat pentru continuarea razboiului. Reintorcandu-se in captivitate, conform angajamentului, a fost ucis de cartaginezi.

FILOZOFIE, filozofii, s. f. 1. Stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. 2. Totalitatea conceptiilor si a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei stiinte. 3. (Rar) Atitudine (inteleapta) fata de intamplarile vietii; mod specific de a privi problemele vietii. 4. (Fam.) Lucru greu de facut, problema greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.

STIUBEI ~ie n. 1) reg. Adapost (natural sau facut de oameni) pentru albine, in care acestea cladesc faguri si depun miere; stup. 2) inv. vas reprezentand un trunchi scobit, in care se pastreaza diferite obiecte sau se oparesc rufele. 3) reg. Trunchi scorburos sau scobit, care serveste ca ghizd la o fantana. /stiob + suf. ~ei

amnar n., pl. e (lat. igniarium, materie inflamabila, iasca [d. ignis, foc], de unde s' a facut emnar, amnar). Bucatica de otel de lovit cremenea ca sa scapere. Cit ai scapara (sau ai da) din amnar, foarte rapede [!], intr' o clipa. La razboiu de tesut, partea cu care se intinde pinza. Un cui cu care se da mai sus ori mai jos feru [!] cel lat al plugului sau care tine loitra la caruta. Un lemn scurt in care se prind mai multe grinzi la tavan si aiurea.

CHIBZUI vb. 1. a cugeta, a gandi, a judeca, a medita, a rationa, a reflecta, (inv.) a meditarisi, a mandri, a rezona, a semui. (vrea sa ~ in liniste.) 2. a (se) gandi, a judeca, a socoti, (inv. si reg.) a samalui, (fig.) a cantari, a cumpani, a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Sa stam si sa ~ cu atentie ce sa facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpani, a masura. (Isi ~ cuvintele.)

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus intemeietor al cetatii Gordium. De mult, intr-o vreme cind Phrygia era macinata de neintelegeri interne, un oracol prezisese ca ele vor lua sfirsit daca va fi ales rege primul om care va urca cu carul sau la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu taran. El a fost ales rege si, drept multumire, i-a inchinat lui Zeus carul sau. Oistea acestui car era legata cu un nod atit de complicat, incit nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reusit s-o faca i s-a fagaduit, in dar, regatul Asiei. Se spunea ca mai tirziu, Alexandru Macedon l-a taiat cu sabia, indeplinind, in felul acesta, oracolul.

vaNDAL, vandali, s. m. 1. Persoana care facea parte din grupul de triburi de origine germanica care au coborat in sec. V de pe tarmul Marii Baltice ajungand pana in nordul Africii unde au intemeiat un regat si de unde au patruns in Roma, jefuind crunt si distrugand numeroase valori culturale si artistice ale antichitatii. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale si artistice. – Din fr. vandale.

SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) Mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat

brat n., pl. e (lat. brachium, pop. bracium, d. vgr. brahion; it. braccio, pv. braiz, fr. cat. bras, sp. brazo, pg. braco). Mina de la umar pina la unghii. Cantiatea pe care o pot purta bratele: un brat de lemn. Ramificatiune de fluviu, de mare (numit si crac). Fig. Munca: a trai din bratele sale. Putere: bratu lui Dumnezeu. Vigoare: tot cedeaza bratului lui. A primi cu bratele deschise, a primi cu bucurie. A sta cu bratele incrucisate, a nu avea nimic de facut. In brate, cu ajutoru bratelor: a tineaun copil in brate. La brat sau brat la brat, tinindu-te de bratu altuia: a te plimba cu cineva la brat. – Se zice gresit si in bratele meu, ca in spatele meu, pin confuziunea f. pl. in e cu m. ori n. sing. in e.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

baci m., pl. tot asa (ruda cu badea si badia, care se reduc la vsl. bratu, frate, de unde vin formele familiare: sirb. bato, frate, tata, rut. batio, tata, rus. batea, batika, tata, parinte, preut, ceh. vechi batia, „frate, ruda, tovaras”, moravic „unchi”). Din aceste forme Romanu a facut baci, bade, badie si bitu. De la rom. baci vine ngr. Epir basios, alb. bat, frate mai mare; bg. baco, nene, bg. sirb. bac, vacar, bacija, brinzarie, stina; pol. bacza, ceh. baca, vatav; ung. bacs, nene, bacsa, baci. Nene, badie (Ban. s.a.). Sefu ciobanilor (un om mai batrin care face casu s.a.). Fig. Iron. Orasean cu infatisare de sef de ciobani: ce cauta acest baci in biblioteca? – V. scutar.

BASARABI, familie domnitoare din Tara Romaneasca, intemeiata de Basarab I: B. au condus tara pina in sec. 16, dintre ei remarcindu-se: Mircea cel Batrin, Dan al II-lea, Vlad D****l, Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Radu cel Mare si Radu de la Afumati. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Serban, Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu) si-au zis Basarab pentru a-si justifica pretentiile la domniei, desi nu faceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craiovestii.

BUTOI ~oaie n. 1) vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

1) caz n., pl. uri (lat. casus, d. cadere, a cadea, a se intimpla. V. incident). Intimplare: caz extraordinar. Exemplu: medicina citeaza multe cazuri de vindecare pin [!] sugestiune. Imprejurare: ce sa fac in asemenea caz? Teol. Caz de constiinta, imprejurare grea in care religiunea permite sau opreste actiunea ta. Gram. Diferitele forme ale aceluiasi numar la un cuv. declinabil: cele sase cazuri ale limbii latine. A face caz de, a da atentiune, a te alarma. In acest caz, atunci, in aceste conditiuni. In ori-ce caz, in tot cazu, ori-ce s´ar intimpla, ori-cum ar fi. – La caz ca, barb. ild. „in cazu cind, daca”.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fara fund = se spune despre cei care beau fara masura. A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere, in care se introduc cartusele. – Bute + suf. -oi.

CEva pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

croiesc v. tr. (vsl. sirb. kroiti, bg. kroiy, rus. kroiti). Tai (stofa, pinza) ca sa fac imbracaminte: a croi o camasa. Fig. Formez, compun: a croi o fraza. Imaginez, scornesc: el croi o minciuna (Neam. Rom. Lit. II, 812). A o croi, a le croi, a turna la minciuni. A croi planuri, a planui, a proiecta. A o croi la fuga, a o rupe de fuga, a fugi grabnic. A croi cuiva o varga, a-l croi c´o varga, a-i aplica o varga teapana.

brustur si brusture m. (got. gep. burst, tep, ghimpe, dim. burstilo, de unde s’a facut brustilo, apoi brusture; vgerm. burstia, tep, de unde fr. brosse, tufa, perie; ngerm. borste, anglosaxon byrst, brystl, tep, par de porc; engl. bristle, tep, par de porc, bur [d. burz si burzu], tepos, zbirlit. V. bursuc. Cp. cu fluture, strugure, viezure). Lipan, o buruiana din familia compuselor (scai), cu frunze mari cit niste palarii (lappa sau arctium). Brustur dulce, captalan. Brusturu oii, o laptuca veninoasa cu frumoase flori galbene, numita si brustan (cp. cu sirb. brstan, iedera) si clocociov (buphtalmum c*********m sau telekia speciosa).

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

NIXON [niksən], Richard Milhous (1913-1994), om politic american. Membru al Partidului Republican. Vicepresedinte (1953-1961) si presedinte (1969-1974) la S.U.A. Desi atitudinea lui era manifest anticomunista, prin secretarul de stat, H. Kissinger, a promovat o politica de destindere si normalizare a relatiilor cu statele comuniste (vizite in Romania, U.R.S.S., China, semnarea tratatului de dezarmare SALT I si recunoasterea R.P. Chineza in 1972, incheierea razboiului din Vietnam in 1973 etc.). Dupa realegerea din 1972, a fost nevoit sa faca fata unor grave dificultati economice, determinate de devalorizarea dolarului. Implicat in „afacerea Watergate”, a demisionat in favoarea vicepresedintelui G. Ford.

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).