JEFUITÓR, -OARE,jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-]. – Jefui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
JEFUITÓR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.)2. adj. v. prădalnic. (Sursa: Sinonime )
jefuitór adj. m., s. m., pl. jefuitóri; f. sg. și pl. jefuitoáre (Sursa: Ortografic )
JEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)și substantival (despre persoane) Care jefuiește; comițător de jafuri. /a jefui + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
