dragon¹, dragoni, s.m. (inv.) 1. soldat de cavalerie francez. 2. (fig.) femeie teapana.

calaras m. (d. calare). soldat de cavalerie in general. Curier calare intre tarile romanesti si Constantinopole. (V. lipcan). In special, astazi, soldat de cavalerie care nu face parte din divizii independente, ca rosiorii, ci intovaraseste corpurile de armata. (V. liude si umblator). – In ainte [!] de 25 Oct. 1871, calarasii actuali se numeau (in Tara Romaneasca) „dorobanti calari”. Pina la infiintarea jandarmeriii (pe la 1890), ei faceau si serviciu de curieri oficiali si de jandarmi. Pina la 1912, ei purtau tunici negre (ofiterii) sau civite (trupa) cu gaitane rosii (iar rosiorii tunici rosii cu gaitane negre). Ca armament, calarasii n´au lance, ci numai sabie, carabina (sau pistol) si mitraliere.

MAMELUC, mameluci, s. m. 1. soldat de cavalerie din garda personala a sultanilor din Egipt. ♦ Cavalerist francez dintr-un escadron de garda imperiala. 2. Fig. Om lipsit de personalitate, de pareri proprii. – Din fr. m******k.

FURAJOR, furajori, s. m. (Inv.) soldat de cavalerie care facea aprovizionarile cu furaj ale unitatii. – Din fr. fourrageur.

DRAGON², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, inchipuit cu gheare de leu, aripi de vultur si coada lunga de sarpe. 2. Specie de soparla care traieste pe copaci in unele regiuni tropicale, avand de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii in forma de aripi (D***o volans). 3. Reprezentare heraldica avand profilul unui chip omenesc cu barba formata din serpi incolaciti. 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala, dispusa intr-un sir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. soldat din cavalerie care lupta atat calare, cat si pedestru. – Din fr. dragon.

SARAGEA, saragele, s. f. 1. Calaret din vechea cavalerie turceasca. 2. soldat din cavaleria neregulata a tarilor romanesti. – Din tc. sarica.

CUIRASIER, cuirasieri, s. m. soldat din cavalerie imbracat in platosa. [Pr.: cu-i-ra-si-er. – Var.: chiurasier s. m.] – Din fr. cuirassier.

CAVALERIME f. rar Ansamblu de trupe constand din soldati calari; cavalerie; calarime. /cavaler + suf. ~ime

CUIRASIER ~i m. soldat din cavaleria grea franceza, care purta cuirasa si casca. [Sil. cu-i-ra-si-er] /<fr. cuirassier

FURAJOR ~i m. inv. soldat din cavalerie care aproviziona caii cu furaj. /<fr. furrageur

MAMELUC ~ci m. 1) soldat de cavalerie din corpul de garda al sultanilor egipteni. 2) Soldat din escadronul garzii imperiale franceze. 3) fig. Persoana lipsita de individualitate; om fara pareri proprii. /<fr. m******k

CUIRASIER s.m. soldat din cavaleria grea franceza, care purta casca si platosa. [Pron. -si-er, var. chiurasier s.m. / < fr. cuirassier].

FURAJOR s.n. (Mil.) soldat de cavalerie care se ocupa cu aprovizionarile cu furaj ale unitatii. [< fr. fourrageur].

CUIRASIER s. m. soldat din cavaleria grea franceza, cu casca si platosa. (< fr. cuirassier)

SARACEI s. m. pl. (Inv.) soldati din cavaleria neregulata a Munteniei si a Moldovei. – Tc. sarıca.

CARABINIER (‹ fr.) s. m. 1. soldat inarmat cu o carabina. ♦ (In Franta) Denumire data soldatilor din cavaleria grea (sec. 17-19) inarmati cu carabine, precum si soldatilor de elita din infanterie (1788-1792). 2. Denumire data astazi vamesilor in Spania (carabineros), iar in Italia si alte state jandarmeriei (carabinieri).

besliu m. (turc. besli, calaret din garda vizirului). Vechi. soldat de cavalerie usoara la Turci. In Moldova calaras Turc ori Tatar care facea serviciu de curier la Constantinopole ori Crimeia si facea parte dintr’un corp pus supt comanda marelui postelnic. In Tara Romineasca, calaras de elita dintr’un corp de 200 de oameni infiintat de Mihai Viteazu impreuna cu alt corp numit numit al deliilor. Soldat Turc ori Tatar intretinut de domn ca sa impedece neorinduielile Turcilor in tarile romanesti. Slujitor in general. (Turc ori crestin). Dupa Zavera, soldat turcesc lasat ca jandarm (cite unu cu 10 neferi in fiecare plasa, cite o besleaga cu 50 de neferi in orasele principale si cite o besleaga in Iasi si Bucuresti). Fig. Jafuitor, pradator.

BESLIU, beslii, s. m. soldat (turc) de cavalerie, care facea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcatuit din astfel de soldati. – Din tc. besli.

LANCIER, lancieri, s. m. soldat din vechea cavalerie a unor tari, care era inarmat cu lance. [Pr.: -ci-er. – Var.: lancer s. m.] – Din fr. lancier (dupa lance).

levent (leventi), s. m. – 1. soldat turc din marina. – 2. In sec. XVII, soldat mercenar din cavalerie, cavalerist. – 3. (Adj.) Viteaz. – 4. (Adj.) Cavaleresc, atent. – Var. livent. – Mr. livendu. Tc. levend „levantin” (Miklosich, Turk. Elem., II, 119; Seineanu, II, 235; Berneker 704; Lokotsch 1016; cf. ngr. λεβέντης, bg. levent.

liuda (-de), s. f. – 1. Contribuabil, birnic. – 2. soldat inrolat in cavalerie care lupta ca pedestru, deoarece numai avea cal. – Var. luda. Sl. ljudu „lume”, ljudije „oameni” (Cihac, II, 174; Tiktin), cf. sb., cr., slov. ljudi, pol. lud (› luda), germ. Leute, de unde sp. leude. Astazi rar.

ulan (-ni), s. m. – soldat de la cavalerie. Tc. oglan, prin intermediul pol., germ. ulan. – Der. ulanca, s. f. (tunica a ulanilor), din pol. ulanka.

BESLIU, beslii, s. m. (Inv.) soldat (turc) de cavalerie, care facea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcatuit din astfel de soldati. – Tc. besli.

BESLIU ~i m. ist. 1) soldat (turc sau tatar) de cavalerie, care facea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. 2) la pl. Corp de cavalerie, constand din asemenea soldati. [Sil. bes-liu] /<turc. besli

CAZAC, cazaci, s. m. 1. Membru al unei comunitati militare autonome care s-au asezat pe teritoriile de margine ale statelor rus si polono-lituanian, unde, in schimbul unor privilegii, era obligat sa apere tara impotriva invaziilor. 2. (In Rusia, incepand din sec. XVIII) soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutata de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak.

SPAHIU¹, spahii, s. m. soldat dintr-un corp de cavalerie otomana recrutat din randurile aristocratiei militare. – Din tc. sipahi.

parhiu, parhii, s.m. (reg.) soldat dintr-un corp de cavalerie otoman; spahiu.

cazac (cazaci), s. m. – 1. Membru al unei comunitati militare autonome asezate la marginea statului rus. – 2. soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutata dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Seineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. cazaceasca, s. f. (dans tipic); cazacesc, adj. (de cazac); cazaceste, adv. (in felul cazacilor); cazaci, vb. (a transforma in cazaci); cazacime, s. f. (multime de cazaci); cazacliu, s. m. (inv., negustor care facea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din tara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia).

MAMELUC s. m. 1. soldat dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. ◊ cavalerist francez dintr-un escadron de garda al lui Napoleon. 2. (fig.) om fara personalitate si fara pareri proprii. (< fr. m******k)

CAZAC, cazaci, s. m. 1. Persoana facand parte dintr-o populatie rusa care a colonizat odinioara anumite regiuni ale statului moscovit si care, in schimbul unor privilegii, era obligata sa apere tara impotriva invaziilor. 2. soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutata dintre cazaci (1). – Rus kazak.

carabinier m. soldat armat cu carabina (in cavalerie si jandarmerie). In Italia, jandarm. In Spania, agent vamal.

DECURIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie in armata romana, formata din zece soldati. 2. Colegiu de mici functionari la Roma si in municipiile romane. – Din lat. decuria.

cavalerie¹ ~i f. 1) Ansamblu de trupe constand din soldati calari; calarime; cavalerime. 2) Grup de soldati facand parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria

MAMELUC s.m. 1. soldat care facea parte dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. 2. (In Brazilia) Persoana nascuta dintr-un parinte alb si unul indian. 3. (Fig.) Om fara personalitate si fara pareri proprii. / < fr. m******k, cf. ar. mamluk – sclav].

cavalerie¹, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusa din soldati calari; grup de soldati care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.).

AUXILIA (cuv. lat.) s. f. (In Roma antica) Formatiune tactica de lupta alcatuita din soldati care nu erau cetateni romani. Era compusa din cavalerie, infanterie sau unitati navale.

MUSCHETAR, muschetari, s. m. soldat infanterist inarmat cu muscheta in timpul evului mediu; nobil care facea parte din corpul de cavalerie in serviciu la curtea regilor Frantei. – Din fr. mousquetaire.

MUSCHETAR, muschetari, s. m. soldat infanterist inarmat cu muscheta in timpul evului mediu; nobil care facea parte din corpul de cavalerie in serviciu la curtea regilor Frantei. – Din fr. mousquetaire.

cavalerie¹, cavalerii, s. f. Parte a armatei care foloseste calul ca mijloc de lupta si de transport al luptatorilor; grup de soldati care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; calarime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).

arma f., pl. e (lat. arma, iar in intelesurile noua de la fr. arme). Unealta de atac ori de aparare, ca sabia, pusca, tunu s. a.: a lua armele, a pune mina pe arme. Fel de armata (infanterie, cavalerie, artilerie, marina s. a.). Cariera armelor, militaria, profesiunea de militar. Maestru (sau profesor) de arme, maestru de scrima. A fi supt arme, a fi soldat. A fi in arme, a fi armat (gata de razboi). La arme, alergati la arme, puneti mina pe arme, armati-va (strigat de alarma). Pl. Marca, emblema, semne simbolice distinctive ale unei tari, ale unui oras, ale unei familii s. a.

calus n., pl. uri si e (dim. d. cal, iar genu ca la cocos-cocoase ori tap-tapuri). Partea friului care se pune in gura calului. Bucatica de lemn ori alt-ceva care se pune in gura cuiva ca sa nu poata striga ori musca (V. protap). Bucatica de lemn despicata de prins rufele pe fringhie. (Azi se face din doua bucatele care prind rufa pintr´un [!] resort). Scaun de care se sprijina coardele viorii. Cavalet. Prajina de sprijinit pusca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umaru drept al uniformei soldatilor ca sa n´alunece cureaua pustii cind e purtata pe umar. S. m. (ca si bumb si nasture). Un fel de nasture lungaret la tunicile cu gaitane (ale cavaleriii). – Si scalus.