BEZ adv. (Inv.; astazi glumet) Afara de..., lasand la o parte...; fara. – Din sl. bezu.

BEZ adv. (Inv.; astazi glumet) Afara de..., lasand la o parte...; fara. – Slav (v. sl. bezu).

plecatel, -ea, plecatica, adj. 1. (inv. si reg.) putin aplecat, putin inclinat intr-o parte, lasat putin in jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat sa suga la alta oaie decat cea care l-a fatat.

MASELOTA s.f. (Tehn.) Exces de metal lasat la partea superioara a unui lingou sau pe partile masive ale pieselor turnate; cap pierdut. [< fr. masselotte].

MITENA s.f. Manusa care acopera numai in parte mana, lasand liber varful degetelor. [< fr. mitaine].

MASELOTA s. f. exces de metal lasat la partea superioara a unui lingou sau pe partile masive ale pieselor turnate. (< fr. masselotte)

NEGLIJA, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grija de cineva sau de ceva, a nu da atentia cuvenita; a trece cu vederea, a lasa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grija de propria sa persoana; a se lasa. – Din fr. negliger.

PARASI, parasesc, vb. IV. 1. Tranz. A lasa pe cineva singur, a-l abandona; a se desparti de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se departa de ceva. 2. Tranz. A inceta, a intrerupe o actiune, o indeletnicire etc.; a renunta la... ♦ A lasa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. si (reg.) refl. A se lasa, a se lepada de o deprindere, de un viciu; a se dezbara. – Cf. sl. parasiti.

PLECAT, -A, plecati, -te, adj. 1. Indreptat in jos sau intr-o parte; incovoiat, curbat; aplecat. ♦ lasat intr-o parte; inclinat, povarnit. 2. Supus, ascultator; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; fig. dus pe ganduri. – V. pleca.

PLEOSTIT, -A, pleostiti, -te, adj. 1. lasat intr-o parte sau in jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin darapanare, distrugere, naruire. 2. Fig. (Fam.) Abatut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleosti.

SOLDI, soldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vatama un animal la solduri, lovindu-l sau supunandu-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lasa intr-o parte; a se stramba. – Din Sold.

SOLDIT, -A, solditi, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu soldul vatamat, iesit in afara, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) lasat intr-o parte, stramb. – V. soldi.

OMIS, -A, omisi, -se, adj. Care a fost lasat la o parte, trecut cu vederea; neamintit. – V. omite.

MITENA, mitene, s. f. Manusa care acopera numai o parte a mainii, lasand descoperite ultimele doua falange ale degetelor. – Din fr. mitaine.

NOUALEA, NOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optulea si al zecelea. ◊ Expr. A fi in al noualea cer = a fi in culmea fericirii. Pe planul al noualea, se spune despre ceva considerat neimportant, lasat la o parte. – Noua + le + a.

NEGLIJABIL, -A, neglijabili, -e, adj. Care poate fi lasat la o parte sau trecut cu vederea (fara nici o pierdere); care nu trebuie luat neaparat in seama; fara insemnatate. – Din fr. negligeable.

A EXCEPTA ~ez tranz. A lasa la o parte; a da afara; a lipsi de atentie; a inlatura. /<fr. excepter, lat. exceptare

A INLATURA inlatur tranz. A da in laturi; a lasa la o parte; a excepta. /in + laturi

A OMITE omit tranz. A lasa la o parte in mod voit; a trece sub tacere. /<lat. omittere

STRAMB² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu drept) Care nu este drept; inclinat, lasat pe o parte. Perete ~. ◊ Marturie ~a marturie care nu corespunde adevarului. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gura ~a. /<lat. strambus

DECOLTAT, -A adj. 1. (Despre haine) Care lasa descoperita o parte a pieptului, a umerilor (uneori si a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poarta haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. decollete].

soldire, soldiri, s.f. 1. (pop.) vatamare la solduri. 2. (pop.) strambare, lasare intr-o parte. 3. (reg.) bataie zdravana. 4. (reg.) miscare ostentativa a soldurilor de catre o femeie.

povirni (povarnesc, povarnit), vb. – 1. A se inclina, a se lasa intr-o parte. – 2. A se pravali, a se prabusi. – 3. (Refl.) A imbatrini, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a rasuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (‹ rinąti) „a impinge”, cu pref. po-. Der. povirnis, s. n. (panta; coasta); povirnitura, s. f. (povirnis, loc prapastios).

sold (-duri), s. n. – Coapsa, crupa. Germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sodar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. solduri. – Der. soldea, s. m. (porecla pentru schiopi); soldi, vb. (a se desela, a se speti, a se lasa intr-o parte); soldina (var. soaldina), s. f. (durere in sold; planta, Sedum acre); soldis, adv. (schiopatind); soldit, adj. (se zice despre un cal care are un sold mai proeminent); soldiu, adj. (cu soldul vatamat; cracanat, cu picioare scurte); solduros, adj. (cu solduri mari); soldan, s. m. (persoana voluminoasa; paduche); soldani, vb. (a se desala, a se lasa intr-o parte).

BARBETA, barbete, s. f. 1. Smoc de barba (1) lasat sa creasca pe partile laterale ale fetei. 2. Parama scurta care serveste la legarea unei ambarcatii de o nava sau de chei. – Din it. barbetta.

GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.

HAIT, -A, haiti, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lasat, pravalit intr-o parte; stramb. ♦ Surpat, prabusit. [Var.: hait, -a adj.] – V. hai.

SAGA, sagi, s. f. (Pop.) Gluma. ◊ Loc. adv. In saga = fara seriozitate, intr-o doara. Fara saga = in mod serios. ◊ Loc. vb. A face saga = a sugui; a glumi. ◊ Expr. Nu-i vreme de saga = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se intrece cu saga = a intrece masura, a exagera. A se trece de saga = a incepe sa devina lucru serios. A lasa saga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) saga (sau de saga) = a termina cu gluma, a deveni serios. (In constructii negative sau interogative); A fi (sau a-i parea cuiva) (de) saga (sau lucru de saga) = a fi (sau a i se parea cuiva ca este) lucru neinsemnat, fara importanta. – Din bg. sega.

OMITE, omit, vb. III. Tranz. A lasa (intentionat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, facut, spus etc.). – Din lat. omittere.

A ABANDONA ~ez tranz. 1) (parinti, copii etc.) A lasa la voia intamplarii; a parasi, lasand fara nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lasa, plecand in alta parte; a parasi. 3) (probe sportive) A lasa renuntand la participarea in continuare. /<fr. abandonner

GLUMA ~e f. Vorba sau fapta hazlie, care provoaca rasul. ◊ In ~ fara intentii rele. Fara ~ in mod serios. A lasa ~a la o parte a lua lucrurile in serios. A se intrece cu ~a a-si permite prea mult. A nu-i arde de ~ a fi suparat. Nu-i de ~! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. gluma

A NAPUSTI ~esc intranz. inv. A lasa plecand in alta parte; a parasi; a abandona. /<sl. napustiti

A PARASI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lasa plecand in alta parte; a abandona. ~ satul. A-si ~ sotia. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simti slabit de puteri. 2) A inceta de a mai practica; a lasa. ~ gimnastica sportiva. /cf. sl. parasiti

SAGA sagi f. pop. Fapta sau vorba plina de haz, menita sa produca veselie; gluma. ◊ In ~ fara intentii rele; in gluma. Fara ~ cu toata seriozitatea. Nu ~ in toata puterea cuvantului. A se intrece cu ~a a intrece masura; a-si permite prea multe. A lasa ~a (la o parte) a inceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. sega

CORTICECTOMIE s.f. Ablatiune a unei parti a scoartei cerebrale, lasand neatinsa substanta alba. [Gen. -iei. / < fr. corticectomie].

FRENOPTOZA s.f. lasare in jos a partii centrale a diafragmei. [< fr. phrenoptose].

OMITE vb. III. tr. A lasa (intentionat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omit. / < lat. omittere, cf. fr. omettre].

OMITE vb. tr. a lasa (intentionat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere)

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

STRAMBAT, -A, strambati, -te, adj. 1. Deplasat din locul sau din pozitia normala; lasat sau cazut intr-o parte. 2. Schimonosit, deformat, pocit. – V. stramba.

A DEZGOLI ~esc tranz. (corpul sau parti ale lui) A descoperi, lasand gol. /dez- + a goli

A INMORMANTA ~ez tranz. 1) A pune in mormant (respectand anumite ritualuri); a ingropa; a inhuma. 2) rar A astupa din toate partile, ascunzand privirii. 3) fig. A lasa sa fie uitat; a da uitarii. /in + mormant

RANVERSARE s.f. Actiunea de a ranversa. ♦ Evolutie acrobatica prin care un avion executa o schimbare de directie de 180 grade, fiind saltat brusc in sus si apoi lasat sa alunece pe o parte pana ajunge cu botul in jos; intoarcere pe aripa. [< ranversa, cf. fr. renversement].

RANVERSARE s. f. actiunea de a ranversa. ◊ evolutie acrobatica prin care un avion executa o schimbare de directie de 180º, saltat brusc in sus si apoi lasat sa alunece pe o parte. (< ranversa)

PLEOSTI, pleostesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) lasa in jos sau intr-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) l*****a; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lasa in jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abatut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljostiti.

CORTINA, cortine, s. f. Perdea de stofa, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena si care, prin ridicare sau prin lasare in jos sau tragere in parti, marcheaza inceputul, respectiv incheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scena si care este folosita, in caz de incendiu, pentru a impiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

A SE BLEGI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bleg. 2) (despre urechi) A se face bleg; a se lasa in jos sau intr-o parte (pierzandu-si pozitia sau forma); a se pleosti; a se bleojdi. /Din bleg

A EVIDA ~ez tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lasa vid in interior, scotand o parte din materie; a exciza; a scobi. /<fr. evider

A EXCIZA ~ez tranz. 1) (tumori, organe sau parti ale unor organe bolnave) A inlatura printr-o interventie chirurgicala; a scoate printr-o excizie; a extirpa. 2) (obiecte din lemn sau din alt material) A lasa vid in interior, scotand o parte din materiale; a evida; a scobi. /<fr. exciser

LEAH lesi m. inv. Persoana care face parte din populatia Lehiei (Poloniei) sau este originara din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

A SE PLEOSTI ma ~esc intranz. 1) A se lasa in jos sau intr-o parte (pierzandu-si forma, pozitia normala). A i se ~ urechile. A i se ~ palaria. 2) fig. A-si pierde buna dispozitie (fiind cuprins de amaraciune); a deveni abatut; a se indispune. /<sb. pljostiti

A SCOBI ~esc tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lasa vid in interior, scotand o parte din materiale; a exciza; a evida. ~ un trunchi. /Din scoaba

FAVORIT, -A I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilectie de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ◊ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. III. s. m. (pl.) barba care incadreaza figura de o parte si de alta a obrazului, lasand barbia libera; cotleti (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

FIDEICOMIS s.n. Dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca mostenitorul sau legatarul sau sa remita unei terte persoane o parte din averea pe care i-o lasa. [Pron. -dei-. / cf. fr. fideicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credinte, commissum – lucru incredintat].

LATERAL, -A adj. 1. De pe o latura, de pe laturi, laturalnic. ◊ Arie laterala (sau periferica) = zona situata la periferia teritoriului in care se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ (Fig.) Secundar, indepartat, fara legatura directa cu ceva. 2. Consoana laterala (si s.f. ) = consoana articulata cu varful limbii pe palatul tare, lasand aerul sa se scurga de o parte si de alta a limbii. [Cf. fr. lateral].

FIDEICOMIS s. n. dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca mostenitorul sau legatarul sau sa remita unei terte persoane o parte din averea pe care i-o lasa. (< fr. fideicommis, lat. fidei commissum)

LATERAL, -A adj. 1. de pe o latura, de pe laturi, laturalnic. ♦ arie ~a (sau periferica) = zona situata la periferia teritoriului in care se vorbeste un dialect sau o limba. ◊ (fig.) secundar, indepartat, fara legatura directa cu ceva. ♦ gandire ~a = proces specific gandirii creatoare, urmarind obtinerea a cat mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoana ~a (si s. f.) = consoana articulata cu varful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lasand aerul sa se scurga de o parte si de alta a limbii. (< fr. lateral, lat. lateralis)

HARTUIT, -A, hartuiti, -te, adj. Care nu este lasat in pace, care este tras in toate partile, care este cicalit, sacait, pisat; framantat, nelinistit, agitat. [Var.: hartuit, -a adj.] – V. hartui.

VIZIERA s.f. 1. partea dinainte a unui coif, care se putea lasa in jos pentru a proteja fata de lovituri; cozoroc. 2. Vizeta. [Pron. -zi-e-. / < fr. visiere, cf. it. visiera].

VIZIERA s. f. 1. partea dinainte a unui coif, care se putea lasa in jos pentru a proteja fata de lovituri; cozoroc. 2. vizeta. 3. (geol.) firida ingusta, curbata ca o viziera (1), ce se formeaza prin dizolvare in calcare, pe faleza, in zona intertropicala. (< fr. visiere)

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (In evul mediu, mai ales in Europa apuseana) Tanar nobil care se afla in serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a invata mestesugul armelor si pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casa. 2. Pieptanatura feminina in care parul, lasat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinauntru, imitand pieptanatura pajilor (1). [Var.: (inv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) indoi in sus, a(-si) ridica manecile sau poalele imbracamintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage in sus un obiect sau o parte a lui care atarna sau care s-a lasat in jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

corespondenta f., pl. e (d. corespondent; fr. correspondance). Schimb de scrisori, comunicatiune, relatiuni: corespondenta intre doi oameni, intre state. Scrisori si alte lucruri scrise, trimese [!] ori primite pin [!] posta: imi citesc corespondenta, acest scriitor a lasat o insemnata corespondenta. Conformitate, potriveala: perfecta corespondenta a tuturor partilor corpului, a gindurilor noastre. – Mai vechi corespondentie si raspundentie; in Let. 2, 252 si 3, 257 respundentie (dupa pol. korespondencya).

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

TRANSPARENT, -A, transparenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi strabatut de radiatii electromagnetice (mai ales de lumina), fara ca acestea sa fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasa sa se vada limpede conturul si detaliile obiectelor aflate de partea opusa; straveziu. ♦ Fig. Diafan, subtire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi usor inteles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hartie cu linii groase, paralele, care se asaza dedesubtul hartiei de scris, pentru a inlesni scrierea in randuri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. si refl. A lasa sau a ramane gol, a(-si) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbraca, a (se) despuia. – Dez- + goli.

A SE REVARSA se revarsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre multimi sau despre lumina, caldura etc.) A se imprastia din abundenta peste tot; a se difuza; a se raspandi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziua) a se ivi zorile; a se face ziua. 3) pop. (despre unele parti ale corpului omenesc) A atarna din cauza grasimii; a se lasa in jos. /<lat. reversare

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos, coborare spre pamant (ca efect al gravitatiei). Caderea corpurilor. ♦ lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. 2. Desprinderea unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. (In expr.) Cadere de apa = cascada, cataracta. 7. (In expr.) Cadere de acord = ajungere la o intelegere. 8. Competenta, drept.

MARINAR, marinari, s. m. Persoana care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lasat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniforma). – Marina + suf. -ar.

decoltez v. tr. (fr. decolleter, d. col, cou, lat, collum, git). Las neacoperit gitu si umerii: a decolta o dama. Scot guleru si partile care acopera umerii: a decolta o rochie.

LEGANA, leagan, vb. I. 1. Tranz. A misca lin intr-o parte si in alta un copil (cu leaganul sau cu bratele) pentru a-l adormi. ♦ Refl. Fig. A se lasa purtat, amagit de sperante desarte. 2. Tranz. si refl. A (se) misca intr-o parte si in alta; a (se) clatina, a (se) balansa. ♦ Refl. A se da in leagan (4). 3. Refl. (Despre oameni) A misca ritmic (in mers, in pas de dans etc.). – Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).

SAMBUC s.n. parte a unei masini de razboi medievale, formata dintr-o punte volanta care se lasa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetatii asediate. [< lat. sambuca, fr. sambuque, it. sambuca].

SUSPENSOR² ~oare n. Bandaj pentru imobilizarea unei parti bolnave a corpului sau pentru sustinerea unui organ (iesit din cavitatea sa sau/si lasat in jos). /<fr. suspensoir

MACERA vb. I. tr. a lasa un corp, o planta mai mult timp intr-un lichid, spre a-i dizolva partile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin mentinerea intr-un lichid); (med.; despre tesuturi) a se dezintegra. (< fr. macerer, lat. macerare)

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

MACERA vb. I. tr. A lasa un corp mai mult timp intr-un lichid la temperatura obisnuita spre a-i dizolva partile solubile. ♦ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin mentinerea intr-un lichid). [< fr. macerer, cf. lat. macerare].

A SE INCLINA ma inclin intranz. 1) A-si schimba pozitia normala, lasandu-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o pozitie oblica; a se apleca. 3) fig. (despre astri) A se lasa spre orizont; a asfinti; a apune; a declina; a cobori; a scapata. Soarele inclina spre asfintit. 4) v. A SE INCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

POVARNI vb. a (se) apleca, a (se) inclina, a (se) lasa, a (se) pleca, a (se) pravali, (pop. si fam.) a se hai. (Casa s-a ~ pe-o parte.)

CAMASA ~asi f. 1) Imbracaminte care se poarta pe piele acoperind partea de sus a corpului. ◊ A lua si ~asa de pe cineva a-i lua cuiva totul; a lasa pe cineva fara nimic. Isi da si ~asa de pe el se spune despre cineva foarte darnic. 2) Membrana sau invelis subtire care acopera unele materii sau corpuri. 3) Imbracaminte exterioara sau interioara a unei piese de masina. [G.-D. camasii] /<lat. camisia

A SCURMA scurm tranz. 1) (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a racai. 2) fig. (despre ganduri, griji etc.) A chinui sufleteste; a nu lasa in pace. 3) fam. (persoane) A incerca de a submina, rascolind trecutul cuiva (pentru a gasi lucruri compromitatoare); a rama. /cf. lat. excorrimare

TRENA¹ s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se taraste pe jos. 2. ~ de condensare = dara de picaturi pe care o lasa in urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturati din mediul gazos strabatut. (< fr. traine)

HABSBURG [ha:psburk], Casa de ~, dinastie care a domnit in Austria (1282-1918; duci din 1282, arhiduci din 1453 si imparati din 1804), in Cehia si Ungaria (1526-1918), in o parte a Italiei (sec. 16-1866), in Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana (1273-1291, 1298-1308, 1438-1740, 1745-1806), in Spania (1516-1700) etc. Numele acestei dinastii vine de las cetatea Habsburg (Habichtsburg), construita (sec. 11) in Elvetia (cantonul Aargau). Cei mai cunoscuti suverani: Carol Quintul, Maximilian I, Maximilian II, Rudolf II, Leopold I, Filip II, Maria Tereza, Iosif II, Francisc II, Franz Joseph.

SMANTANA s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare alba-galbuie, care se formeaza la suprafata laptelui nefiert, dupa ce a fost lasat catva timp la temperatura obisnuita, sau care se separa din lapte cu o masina centrifuga speciala. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. partea cea mai buna, cea mai valoroasa dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

CIOCHINA ~e f. 1) partea dindarat a seii (de obicei, bifurcata), de care se poate atarna un bagaj. ◊ A lega (a atarna) la ~ a lasa in voia soartei. 2) pop. Os rotund de la glezna piciorului. [Sil. cio-chi-] /<turc. cikin

DISPONIBILITATE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezerva. ◊ Disponibilitati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie. ♦ Principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ♦ Situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ◊ A pune in disponibilitate = a concedia dintr-o functie, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armata. [Cf. fr. disponibilite].

comarnic (comarnice), s. n. – 1. parte a stinii unde se mulg oile. – 2. Sopron linga stina unde se pastreaza brinza. – 3. Polita, scindura sau tipar unde se lasa brinza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabana” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvint care provine din lat. camera, si despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune ca a fost imprumutat din rom. si dat inapoi acestuia, cu modificarile fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).

DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)

mucli (-lesc, -it), vb. – 1. A abandona, a inchina armele, a fi invins. – 2. A tacea. Tig. muk-, part. muklo „a renunta” (Graur 171; Juilland 169). Cuvint de arg., ca si der. mucles, interj. (taca-ti gura!) din tig. muk les „las-o balta”. Se conjuga cu pron. neutru, a o mucli.

BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere. ◊ Expr. A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare.

INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere; bustihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare. – Et. nec.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).

INCOLO adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo

MLADIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care poate fi usor deformat sub actiunea unei forte exterioare; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre fiinte si despre parti ale corpului lor) Care vadeste gratie si eleganta; cu miscari gratioase si elegante; suplu; elegant; mladiu. 3) (despre persoane sau despre caracterul lor) Care se lasa influentat usor de vointa altora. 4) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; melodios. [Sil. -di-os] /a mladia + suf. ~os

A ZGARIA zgarii tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului) A rani usor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit). ◊ Mata blanda zgarie rau v. MATA. 2) (obiecte) A taia la suprafata lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitet si necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgarie-branza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarie-nori cladire foarte inalta, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supara cu o senzatie auditiva neplacuta. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare

GRUMAZ, grumaji [(inv.) grumazi], s. m. 1. (Pop.) Gat; p. restr. cerbice, ceafa. ◊ Expr. A-si pleca grumazul (in fata cuiva) = a se umili; a se lasa robit. A-si indoi grumazul = a renunta la lupta, a se socoti invins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gatlej. 3. (Rar) partea mai ingusta a unor obiecte, asemanatoare cu gatul (1). – Cf. alb. gurmaz, germaz.

COAMA, coame, s. f. 1. Par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.

intina (intinez, at), vb. – 1. A taia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea dobori apoi cu usurinta. – 2. A lasa un obiect in echilibru instabil, micsorindu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenuāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este inv., actualmente se foloseste mai ales part. cu functie adj.

BRAZDA, brazdez, vb. I. Tranz., absol. si refl. 1. Tranz. si absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brazdui. 2. Tranz. si absol. (Despre roti, corabii, fulgere etc.) A lasa urma, dara. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre fata omului) A (se) zbarci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgatoare, forme de relief etc.) A strabate dintr-o parte in alta, de la un capat la altul o regiune, o tara. – Din brazda.

MANECA, maneci, s. f. 1. parte a imbracamintei care acopera bratul (in intregime sau in parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a insista, a starui (pe langa cineva) pentru a obtine ceva; b) a atrage atentia (cuiva) ca minte sau exagereaza. A (nu) se lasa tras de maneca = a (nu) se lasa prea mult rugat. A o baga pe maneca = a se speria (de consecintele unei fapte savarsite); a o sfecli. A scoate din maneca = a inventa la repezeala o explicatie, o solutie etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive in forma de maneca (1). 3. (Inv.) Flanc, aripa a unei armate. [Var.: (reg.) manica s. f.] – Lat. manica.

SAPA¹, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

OCOLI, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A strabate o distanta facand un ocol; a merge de jur-imprejur, a inconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita sa atingi sau sa lovesti pe cineva sau ceva, ferindu-te intr-o parte, facand un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu inconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita sa intalnesti pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lasa ceva (in mod intentionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A pune gard imprejurul unui loc; a imprejmui, a ingradi. ♦ Fig. (Inv. si reg.) A apara, a proteja, a ocroti. ♦ (Inv. si reg.) A incercui din toate partile, a impresura, a asedia. – Din ocol.

SORT, sorti, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartitie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasa sa decida intamplarea, dand sanse egale tuturor participantilor; zar sau bilet folosit la aceasta operatie. ◊ Expr. A trage la sorti = a) a hotari, prin sorti, o imparteala, un castig etc.; a participa, ca parte interesata, la o alegere prin sorti; b) (In vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru indeplinirea serviciului militar prin sistemul sortilor. A cadea (sau a iesi) la sorti = a fi ales sau desemnat prin sorti. A se alege sortii = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situatie. Sorti de izbanda = posibilitati de reusita; sansa. – Refacut din sorti (pl. lui soarta).

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

DEPUNE vb. III. 1. tr. A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ◊ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini. 2. tr., refl. A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. deposer, dupa pune].

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

MAR², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ Marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) Marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

LABIRINT¹ s. n. 1. constructie cu foarte multe incaperi si galerii in care orientarea este dificila. ◊ gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti. 2. dalaj meandric in unele catedrale din evul mediu, pe care credinciosii trebuiau sa-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenta care cere a gasi iesirea dintr-o retea de linii intortocheate. ◊ joc constand dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de camarute, la care unii pereti au cate un orificiu ce lasa sa treaca o bila de metal. 4. (fig.) incurcatura, incalceala datorata unor dificultati, unei proceduri. ◊ situatie incurcata, fara iesire. 5. dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung, in scopul de a-i micsora viteza. 6. parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele (sau de tesatura de canepa) cu care se strange saua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva, a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, intarindu-le. – Lat. *clinga (= cingula).

BYRON [bairən], George Gordon, lord (1788-1824), poet romantic englez. Temperament liric, violent si excentric, natura solitara, a avut o existenta aventuroasa. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru si impetuos, dominat de pasiuni tumultoase si mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lasat o opera animata de o rara verva satirica („Pelerinajul lui Childe Harold”, „Don Juan”, „Manfred”) care a exercitat o puternica influenta asupra romantismului european. In conflict cu societatea engleza a epocii, B. s-a exilat pe continent. Dupa ce a sprijinit miscarea carbonarilor italieni, a luat parte la Razboiul pentru independenta a poporului grec si a murit la Missolonghi.

SEARA, seri, s. f. parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

A lasa las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

JOS¹ adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum

besliu m. (turc. besli, calaret din garda vizirului). Vechi. Soldat de cavalerie usoara la Turci. In Moldova calaras Turc ori Tatar care facea serviciu de curier la Constantinopole ori Crimeia si facea parte dintr’un corp pus supt comanda marelui postelnic. In Tara Romineasca, calaras de elita dintr’un corp de 200 de oameni infiintat de Mihai Viteazu impreuna cu alt corp numit numit al deliilor. Soldat Turc ori Tatar intretinut de domn ca sa impedece neorinduielile Turcilor in tarile romanesti. Slujitor in general. (Turc ori crestin). Dupa Zavera, soldat turcesc lasat ca jandarm (cite unu cu 10 neferi in fiecare plasa, cite o besleaga cu 50 de neferi in orasele principale si cite o besleaga in Iasi si Bucuresti). Fig. Jafuitor, pradator.

GENUNCHI, genunchi, s. m. 1. parte a piciorului (la oameni si la unele animale) care cuprinde regiunea articulatiei femurului cu tibia (incluzand si rotula). ◊ In genunchi = cu picioarele indoite din genunchi si cu gambele asezate pe pamant. Pe genunchi = pe portiunea anterioara a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (cand cineva sade). ◊ Expr. Cu genunchii la gura = ghemuit, strans. A cadea in genunchi (inaintea cuiva) = a se lasa cu genunchii (1) la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilinta, de respect sau pentru rugaciune; p. ext. a ruga pe cineva in mod staruitor, calduros, cu umilinta. A i se taia cuiva genunchii = a avea senzatia ca nu se mai poate tine pe picioare (de emotie). ♦ Lovitura data cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genunche s. m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).

pereche (perechi), s. f. – 1. Grup de doua obiecte sau persoane. – 2. Tovaras; sot. – 3. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. pareche. Mr. pareacl’e, megl. parecl’a. Lat. paricula (Diez, I, 306; Puscariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho. – Der. nepereche, adj. (impar); imperechia, vb. (a forma un cuplu; inv., a opune, a infrunta; a uni, a combina); imperechetura, s. f. (inv., discordie, vrajba); desperechia, vb. (a decupla, a lasa fara pereche).

paradi (paradesc, paradit), vb. – (Arg.) A se strica, a distruge, a deterioara. Tig. parav, part. parado (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf. Iordan, BF, IV, 185. E greu de despartit acest cuvint de paradui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic si fonetic, o simpla var. si care se foloseste in Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvint, sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a parasi, a lasa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui tig.

coapsa (coapse), s. f. – 1. parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. – 2. Coasta, versant. – Mr. coapsa. Lat. coxa (Diez, I, 171; Puscariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofse (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvint uzual (ALR, I, 56); in sec. XV, coafsa. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). Rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, masea, lasa. Explicat traditional cu mica probabilitate, prin pozitia posttonica; o noua explicatie, bazata pe „reactia la tendinta de asimilare”, nu pare mai sigura (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).

baroscop n., pl. oape (d. vgr. baros, greutate, si skopeo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau ca un corp pus in aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) si se compune dintr’o balanta de care este atirnata o boamba cava si o greutate. Cind incalzesti boamba, aeru din ia se face mai usor, si boamba se ridica putin. Tot asa, daca acoperi balanta c’un clopot de sticla si scoti aeru din clopot, boamba, ne mai sprijinindu-se pe aer, se lasa putin in jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer.

adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. Maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).