BODYGUARD s. garda de corp, (fig. peior.) gorila.

GARDA s. 1. (MIL.) paza, straja, (pop.) caraula, (inv.) culuc, pazitoare. (Sa vina ~!) 2. garda de corp v. bodyguard. 3. v. paza. 4. aparatoare, (rar) straja, (inv.) scut. (~ la sabie.)

BODYGUARD [BADI-GARD] s. m. garda de corp, paza (a cuiva); gorila (2). (< engl. bodyguard)

paic (paici), s. m. – 1. Usier, portar. – 2. garda de corp, garda personala a domnitorului, formata din boieri tineri. – Var. peic. Tc. (per.) peik (Seineanu, II, 95; Loebel 72; Lokotsch 1688). Sec. XVIII, inv.

DEJURSTVA, dejurstve s. f. (Inv.) corp de garda; comandament militar [Var.: djurstva s. f.] – Din rus. dezurstvo.

YEOMAN s.m. 1. Servitor la o curte regala sau senioriala. 2. Subordonat, ajutor. 3. Om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural in Anglia. 4. Membru al unui corp de garda englez. 5. (Mar.) Ofiter insarcinat cu indatoririle clericale. [Pr. iau-men] (din engl., fr. yeoman)

OBAHT, obahte, s. n. (Germanism inv.) corp de garda; comenduire. – Germ. Obacht „vigilenta, paza”.

MAMELUC ~ci m. 1) Soldat de cavalerie din corpul de garda al sultanilor egipteni. 2) Soldat din escadronul garzii imperiale franceze. 3) fig. Persoana lipsita de individualitate; om fara pareri proprii. /<fr. m******k

DORIFOR s.m. Soldat in corpul de garda al vechilor regi persi. [< fr. doryphore, cf. gr. doryphoros – purtator de lance].

YEOMAN s.m. (Ist.) 1. Servitor la o curte regala sau senioriala. 2. Subordonat sau ajutor. 3. Om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural in Anglia. 4. Membru al unui corp de garda englez. 5. (Mar.) Ofiter insarcinat cu indatoririle clericale. [Pron. iou-man. / < engl., fr. yeoman].

solac, solaci si solachi, s.m. (inv.) arcas pedestru din grupul de ieniceri ai corpului de garda al sultanului, insotindu-l pe acesta la ceremonii, la alaiuri etc.

PRETORIAN, -A adj. Care tine de pretor, al pretorului (1). ♦ garda pretoriana = corp de soldati care formau garda pretorului in vechea Roma, si, mai tarziu, garda personala a imparatilor romani. // s.m. Soldat din garda pretoriana. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. pretorien, lat. praetorianus].

DORIFOR s. m. 1. soldat in corpul de garda al vechilor regi persi, purtator de lance. 2. insecta coleoptera, lunga de 1 cm, avand elitrele ornate cu zece linii negre. (< fr. doryphore, gr. doryphoros)

HETAIRIE s. f. 1. (in Grecia antica) asociatie aristocratica, adesea secreta, cu caracter politic. 2. (in Imperiul Bizantin) corp de garda imperiala compus din mercenari straini. 3. (in Grecia moderna) societate literara sau politica; eterie. (< fr. hetairie, gr. hetaireia)

PRETORIAN, -A I. adj. care tine de pretor, al pretorului (1). ♦ garda ~a = corp de soldati care formau garda pretorului in vechea Roma si, mai tarziu, garda personala a imparatilor romani. II. s. m. soldat din garda pretoriana. (< lat. praetorianus, fr. pretorien)

YEOMAN [IOU-MEN] s. m. 1. servitor la o curte regala sau senioriala. 2. subordonat, ajutor. 3. om liber dintr-o comunitate; (spec.) fermier liber, mic proprietar rural in Anglia. 4. membru al unui corp de garda englez. 5. (mar.) ofiter insarcinat cu indatoririle clericale. (< engl., fr. yeoman)

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. corp ceresc, stea sau bolid. corp de garda, post militar, soldati de paza. corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

DELIU, -IE, delii, s. m., adj. (Inv.) 1. S. m. Soldat din calarimea usoara turca. ♦ (In Tara Romaneasca si in Moldova) Soldat din corpul de calareti infiintat de Minai Viteazul o data cu corpul besliilor; (in perioada fanariota) soldat din garda domneasca. 2. Adj., s. m. (Om) voinic, viteaz, indraznet. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din tc. deli.

DELIU² ~i m. 1) inv. (la turci) Ostas dintr-un corp de cavalerie usoara. 2) la pl. (in perioada fanariota) garda domneasca alcatuita din arnauti. [Sil. de-liu] /<turc. deli

strelet, streleti, s.m. (inv.) 1. soldat care facea parte dintr-un corp de vanatori arcasi (in Tarile romane). 2. soldat din garda tarului in Rusia.

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

deliu (delii), s. m. – 1. (Inv.) salbatic, om brutal. – 2. In oastea turca, corp de cavalerie usoara. – 3. corp de cavalerie format in Muntenia de Mihai Viteazul, desfiintat apoi. – 4. garda albaneza calare a domnitorilor, in cursul sec. XVIII. Tc. deli „nebun; calaret” (Roesler 591; Seineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb. deli.

MAMELUC s. m. 1. soldat dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. ◊ cavalerist francez dintr-un escadron de garda al lui Napoleon. 2. (fig.) om fara personalitate si fara pareri proprii. (< fr. m******k)

codrean, -ca s., pl. eni, ence. Locuitor al codrului. Pl. In vechime, un corp de 1200 de calareti Moldoveni la codru Tigheciului, in sudu Basarabiii, ca garda contra Tatarilor. V. tilhar.

garda s.f. 1. Paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

garda s. f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (sport) pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ♦ a se pune in ~ = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau sora) de ~ = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program. 3. parte a sabiei, intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

besliu m. (turc. besli, calaret din garda vizirului). Vechi. Soldat de cavalerie usoara la Turci. In Moldova calaras Turc ori Tatar care facea serviciu de curier la Constantinopole ori Crimeia si facea parte dintr’un corp pus supt comanda marelui postelnic. In Tara Romineasca, calaras de elita dintr’un corp de 200 de oameni infiintat de Mihai Viteazu impreuna cu alt corp numit numit al deliilor. Soldat Turc ori Tatar intretinut de domn ca sa impedece neorinduielile Turcilor in tarile romanesti. Slujitor in general. (Turc ori crestin). Dupa Zavera, soldat turcesc lasat ca jandarm (cite unu cu 10 neferi in fiecare plasa, cite o besleaga cu 50 de neferi in orasele principale si cite o besleaga in Iasi si Bucuresti). Fig. Jafuitor, pradator.