AFRO-ASIATIC, -A, afro-asiatici, -ce, adj. Care este comun (din punct de vedere politic) Africii si Asiei, privitor la Asia si la Africa. [Pr.: -si-a-] – Din fr. afro-asiatique.

AJUTORA, ajutorez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutori vb. IV] – Din ajutor.

ALOTROPIE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista in doua sau mai multe forme care difera intre ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, si din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.

BINE adv., s. n. sg. I. Adv. 1. In mod prielnic, in mod favorabil, avantajos, util. ◊ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o invatatura, o intamplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (sa...) = a(-i) veni cuiva la indemana; a fi avantajat de o situatie prielnica. ◊ (In formule de salut) Bine ai (sau ati) venit (sanatos, sanatosi)! ◊ (Referitor la sanatate) A se simti bine. A(-i) face (cuiva) bine (mancarea, bautura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ti-e bine? = a) (ce), nu esti sanatos? ai o slabiciune fizica?; b) (ce), esti nebun? nu esti in toate mintile? 2. In concordanta cu regulile eticii sociale, in mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Sa te porti bine cu oricine. ♦ Expr. (Fam. si ir.) Bine ti-a facut! = asa trebuia, asa se cuvenea sa-si faca (pentru purtarea ta urata, condamnabila)! ♦ In concordanta cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Canta si danseaza bine. Cu rochia asta iti sade bine. ◊ Barbat sau femeie bine facut(a) = barbat sau femeie chipes(a). ♦ In concordanta cu adevarul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine ca asa stau lucrurile. Sa stiu bine ca mor, si nu ma las pana nu-mi aflu dreptatea! ◊ De-a binelea = de-adevarat, cu adevarat. ♦ (Avand valoarea unei afirmatii) Bine, am sa procedez cum vrei tu! ◊ Expr. (Ca) bine zici = (ca) zici asa cum trebuie. Ei bine... = dupa cum spuneam... ♦ Cu grija, cu atentie. Uita-te bine si invata. 3. Deplin, in intregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani si mai bine. ♦ Mult si prielnic. A plouat bine. A mancat si a baut bine. II. S. n. sg. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ◊ Om de bine = om care actioneaza in folosul, in sprijinul, care ajuta pe cei din jurul sau. ◊ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Sa-ti (sau sa va) fie de bine! = a) sa-ti (sau sa va) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (gresit) impotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lauda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blandete, cu intelegere, cu bunavointa fata de cineva suparat, irascibil sau indarjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca stiinta. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, placut la vedere. – Lat. bene (in sensul II 3, calc dupa gr. Agathos, germ. das Gut).

BIOLOGIE s. f. Stiinta care studiaza manifestarile vietii din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ♦ Stiinta organismelor vii, animale si vegetale. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologie.

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

CHEZASIE, chezasii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garantie pentru cineva sau ceva. Chezas + suf. -ie.

DEPRAVAT, -A, depravati, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decazut, d*******t. – V. deprava.

GEOGRAFIE s. f. Stiinta care studiaza si descrie invelisul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistica = metoda de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, in care fenomenele de limba inregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geographie, lat. geographia.

HIMERA, himere, s. f. 1. Inchipuire fara temei, fantezie irealizabila; iluzie, fantasma. 2. Monstru in mitologia antica greaca, inchipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capra si cu coada de sarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 3. (Bot.; in sintagma) Himera de altoire = planta ale carei tesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai multi zigoti distincti. – Din fr. chimere, it. chimera, lat. Chimaera.

HINTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigida din punct de vedere tectonic, situata in spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care graviteaza spre un centru economic. 3. Regiune invecinata cu un teritoriu ocupat, folosita ca baza a unor actiuni expansioniste; p. ext. coloniile si tarile dependente de metropola. – Din germ. Hinterland.

IMUNOCHIMIE s. f. Domeniu interdisciplinar care studiaza din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor si animalelor capabile sa participe la procesele imunitare. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

INDUSTRIALIZARE, industrializari, s. f. Actiunea de a industrializa si rezultatul ei; proces de transformare a unei tari agrare intr-o tara industriala dezvoltata din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. ♦ Prelucrare industriala a unor materii prime, transformarea lor in produse industriale. ♦ Aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale in alte ramuri. [Pr.: -tri-a-] – V. industrializa.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

INTELECTUALICESTE adv. Ca intelect; din punct de vedere intelectual. [Pr.: -tu-a-] – Intelectual + suf. -iceste.

IZOGAMIE s. f. (Biol.) Forma primitiva de inmultire sexuata, in care cei doi gameti care participa la fecundare sunt asemanatori din punct de vedere morfologic. – Din fr. isogamie.

INAPOIAT, -A, inapoiati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltata; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, tari etc.) Care a ramas in urma din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. inapoia².

INALTA, inalt, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) indrepta in sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-si) inalta ochii = a privi in sus. (Intranz.) A inalta din umeri = a ridica din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare etc. ♦ Tranz. A face sa fie mai inalt prin ridicare si asezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „in sa”) A se urca pe cal; a incaleca. 2. Refl. A deveni mai inalt; a creste. 3. Refl. (Despre cladiri, monumente etc.) A aparea, a se ivi (in toata inaltimea). 4. Tranz. A construi, a cladi. A inalta o casa. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunta tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva in rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia inalta sufletul. ♦ Refl. A se arata trufas; a se mandri. [Var.: (reg.) nalta vb. I] – Lat. inaltiare (< altus).

INALTATOR, -OARE, inaltatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care inalta; fig. care ridica din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la pusti, la mitraliere si la tunuri, care permite sa se dea tevii inclinarea necesara pentru a lovi tinta. – Inalta + suf. -ator.

OM, oameni, s. m. 1. Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om in om = de la unul la altul. Ca de la om la om = in mod sincer, deschis, prieteneste. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toti) oamenii = om obisnuit, care nu se deosebeste prin nimic esential de altii. Ca omul = cum se intampla sau s-ar putea intampla oricui. Ca oamenii = cu manifestari obisnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = raspuns pe care il da o persoana care bate la usa pentru a-l asigura pe stapanul casei ca vine cu intentii bune. ♦ Persoana integra, care intruneste calitati morale deosebite, care se remarca prin cinste si corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o data) si jumatate = (a fi) persoana de incredere inzestrata cu insusiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltandu-i insusirile umane caracteristice; a asigura invatatura cuiva calificandu-l intr-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situatie materiala sau sociala buna. A se face om = a) a se instari, a se capatui, a se imbogati; b) a se indrepta. 2. (Cu determinari care indica un raport de dependenta) Persoana care se afla in slujba cuiva; persoana de incredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treaba. (A fi) omul (sau om al) d******i = (a fi) om rau, viclean. 3. Persoana de vaza, de seama. ♦ Persoana matura. 4. Barbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tau” etc.) Sot. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresam unei persoane (de s*x masculin). 5. (La sg.) Persoana oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelatiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. h**o.

PRAGMATISM s. n. Curent filozofic idealist care, negand adevarul obiectiv, proclama drept unic criteriu al adevarului numai ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. – Fr. pragmatisme.

PROST, PROASTA, prosti, proaste, adj., s.m.si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) lipsit de inteligenta, fara judecata, fara minte; natarau, nerod, tont, prostanac. ◊ Expr. Un prost si jumatate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se increde usor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-si gasi prostul = a-si gasi omul pe care sa-l poata insela usor, pe care sa-l poata duce de nas. 2. Adj., s. m. si f. (Inv. si pop.) (Persoana) fara stiinta de carte; (om) neinvatat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De conditie sociala modesta, din popor, de jos, de rand. ◊ (In trecut) Soldat prost = ostas fara grad; soldat. 4. Adj. Obisnuit, comun. ♦ De calitate inferioara, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este asa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, functional etc.); necorespunzator, nesatisfacator. ♦ (Adverbial; in legatura cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situatii, stiri, intamplari etc.) Neplacut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rau. ♦ Nepriceput, nepregatit, neindemanatic intr-o meserie, intr-o profesiune etc. 6. Adj. Daunator; neprielnic. ◊ Expr. Gluma proasta (sau de prost gust) = gluma fara haz, care supara, jigneste. Vorba proasta = vorba indrazneata sau injurioasa; p. ext. cearta. – Din sl. prostu.

SOFISM, sofisme, s. n. Silogism sau rationament corect din punct de vedere formal, dar gresit din punct de vedere al continutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesentiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce in eroare; p. gener. argument, afirmatie etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

TARA, tari, s. f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic intr-un stat; p. ext. stat. ◊ Expr. Tara lui Cremene (sau a lui Papura-Voda) = loc fara stapan, unde fiecare face ce-i place, fara sa dea seama cuiva. (Fam.) Te joci cu tara in bumbi? formula prin care se atrage atentia cuiva ca greseste atunci cand subestimeaza o persoana sau o problema. A plati (cat) un colt de tara = a valora foarte mult. A pune tara la cale = a) a conduce, a administra o tara; b) (ir.) a discuta o chestie importanta (de ordin politic) fara a avea competenta necesara; p. ext. a discuta multe si de toate. (Pop.) A se duce la tara (sau in tari) = a se duce in lume. Tara e larga = esti liber sa faci ce vrei, sa pleci unde vrei. La colt de tara sau la mijloc de masa si la colt de tara = intr-un loc ferit de primejdii. Peste noua (sau sapte) mari (si) peste noua (sau sapte) tari = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a ramane) de poveste in tara = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomina. (Fam.) A sta prost (sau rau) cu tara = a nu avea bani. Tara nimanui = a) (in basme) tara fara stapan; b) spatiu neocupat de armate intre doua fronturi de lupta; zona neutra. ♦ (Intra in denumirea unor state sau tinuturi) Tara Romaneasca, Tarile de Jos. ♦ (In vechea organizare politica si administrativa a Romaniei) Provincie. 2. Regiune, tinut, teritoriu. ♦ Ses. 3. Locul in care s-a nascut sau traieste cineva; patrie. 4. (In opozitie cu oras) Mediu rural, sat. ◊ Loc. adj. De (sau de la) tara = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei tari (I 1); popor; natiune; p. ext. oameni, lume. ◊ Expr. A afla targul si tara = a afla toata lumea. A se pune cu tara = a intra in conflict cu toata lumea. 2. (Inv.) Populatie de la sate; taranime. [Var.: (inv.) teara s. f.] – Lat. terra.

USURATIC, -A, usuratici, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flusturatic, frivol. – Usor² + suf. -atic.

VALOARE, valori, s. f. I. 1. Insusire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; importanta, insemnatate, pret, merit. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de pret; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in valoare = a arata, a demonstra importanta, calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate in relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stima (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoana vrednica de stima, cu insusiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritiva. II. 1. (Ec. pol.) Munca sociala necesara pentru producerea unei marfi si materializata in marfa. ◊ Valoare de intrebuintare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumita necesitate a omului sau a societatii. Valoare de schimb = raport, proportie in care o anumita cantitate de marfa de un anumit fel se schimba cu o cantitate de marfa de alt fel. 2. (Concr.) Marfa. 3. (Comert, Fin.) Exprimare in bani a costului unei marfi sau a unei actiuni, a unui cec etc. ◊ Valoare comerciala (sau de circulatie) = echivalent in bani al unui bun sau al unei marfi pe piata; curs. ♦ Inscris (cec¹, cambie, obligatiune etc.) reprezentand un drept in bani sau in bunuri de alta natura. ◊ Valoare mobiliara = inscris reprezentand un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfa, bani etc.). Valoare imobiliara = inscris reprezentand un drept asupra unor bunuri imobiliare (cladiri, pamant etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Marime matematica asociata unei marimi fizice (dupa un anumit procedeu de masurare), permitand compararea marimii cu altele de aceeasi natura. ◊ Valoare absoluta = valoarea unei expresii matematice cand nu se tine seama de semnul (+ sau) pe care il are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operatii matematice etc. 5. (Muz.) Durata absoluta sau relativa a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obtinut in pictura prin alaturarea a doua nuante diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanta de sens a unui cuvant. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.

VOCALISM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic si fonologic, intr-un anumit moment al evolutiei sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupa cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata amploare, a (se) mari, a (se) largi, a (se) dezvolta (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din lat. amplificare, fr. amplifier.

AMPLU, -A, ampli, -e, adj. Mare, larg, dezvoltat (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din fr. ample, lat. amplus.

MATANIE, matanii, s. f. (In unele practici religioase) 1. Ingenunchere si inclinare a corpului pana la pamant, in semn de veneratie si de pocainta. ♦ P. gener. Plecaciune adanca in semn de respect; temenea, ploconeala. 2. (La pl.) Sirag de margele de os, de lemn etc. pe care calugarii sau credinciosii mireni socotesc rugaciunile rostite. 3. (Inv.) Manastire in care a fost calugarita o persoana si de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metanie s. f.] – Din sl. metanija.

COACE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la actiunea caldurii (in cuptor) spre a-l face bun de mancat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a incerca sa-i faca rau (cuiva); a-i intinde (cuiva) o cursa. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mancat prin actiunea caldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, seminte) A ajunge la maturitate sub actiunea caldurii soarelui; a deveni bun de mancat; (despre plante) a ajunge sa aiba samanta formata, maturizata. ♦ Tranz. (Despre soare sau caldura) A face ca fructele, plantele etc. sa ajunga la maturitate, sa fie bune de mancat, sa dea samanta. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre fiinte) A se incinge, a se inabusi de caldura. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intentii rauvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube si inflamatii, p. ext. despre parti ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).

COORDONARE, coordonari, s. f. 1. Actiunea de a coordona si rezultatul ei. 2. Relatie stabilita, in cadrul unei enuntari, intre cuvinte, constructii si propozitii care stau pe acelasi plan, fara ca unul dintre elemente sa depinda din punct de vedere gramatical de celalalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

FILOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. – Din fr. philologie.

PELERINAJ, pelerinaje, s. n. Calatorie pe care credinciosii o fac intr-un loc considerat sfant. ♦ Calatorie facuta intr-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ P. gener. Calatorie, plimbare (in diverse locuri). ♦ Trecere continua, perindare. – Din fr. pelerinage.

P*****S, -A, p******i, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este inclinat spre fapte rele, gata oricand sa faca rau; care manifesta o deviere de la normal a instinctelor, a judecatii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fatarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportarii in relatiile s*****e. ♦ (Despre manifestarile, instinctele etc. oamenilor) Care tradeaza, exprima, reflecta p******itate. – Din fr. p*****s.

OMOGRAF, -A, omografi, -e, adj., s. n. (Cuvant) care se scrie la fel cu alt cuvant, dar difera de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic. – Din fr. h********e.

RUINA, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a ramas dintr-o constructie veche, daramata; daramatura. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat, darapanat. ♦ Fig. Ramasita a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sanatatii; distrugere; dezastru. ♦ Persoana distrusa din punct de vedere fizic si moral ca urmare a unei sanatati precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

TON², tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursa care vibreaza sinusoidal in timp; interval dintre doua sunete (muzicale) situate la o distanta de o secunda mare; p. ext. sunet reprezentand cea mai mare distanta dintre treptele alaturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucati muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere functional, ale gamei in care este scrisa o bucata muzicala; a stabili tonalitatea unei cantari vocale, orientandu-se dupa diapazon; b) a initia, a incepe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Inaltimea cu care se pronunta o silaba. ♦ Felul in care urca sau coboara glasul in timpul vorbirii; inflexiune, intonatie; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanta felului in care se spune ceva. A schimba tonul = a-si schimba atitudinea. 4. (Inv.) Accent. II. 1. Atmosfera specifica rezultata din cuprinsul unei opere literare; nota dominanta a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanta a unei culori. 3. (Inv.; in expr.) A-si da ton = a-si da importanta, aere. – Din fr. ton, lat. tonus.

FORTAREATA, fortarete, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic intarit, pregatit pentru aparare de lunga durata in caz de asediu. ◊ Fortareata zburatoare = denumire data in timpul celui de al doilea razboi mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – Dupa fr. forteresse.

FRUMOS, -OASA, frumosi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinte si parti ale lor, despre lucruri din natura, obiecte, opere de arta etc.) Care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor etc.; care are valoare estetica; estetic. ◊ Arte frumoase = pictura, sculptura, gravura (in trecut si arhitectura, poezie, muzica, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeste admiratia din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al starii atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. In mod placut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; asa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) frumos = (despre obiecte de imbracaminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtari) a fi asa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre caini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi laudabil. III. S. n. Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii etc. si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, imbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

ARIERAT, -A, arierati, -te, adj., s. m. si f. (Individ) care este inapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriere.

LOCUTIUNE, locutiuni, s. f. Grup de cuvinte cu inteles unitar, care se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire. ♦ (Inv.) Expresie. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (inv.) locutie s. f.] – Din fr. locution, lat. locutio, -onis.

FUNCTIONARISM s. n. Tendinta birocratica de a considera problemele din punct de vedere individual, nu general; atitudine indiferenta, lipsita de interes si de devotament fata de munca; birocratism, birocratie. [Pr.: ti-o-] – Din fr. fonctionnarisme (dupa functionar).

PANMIXIE, panmixii, s. f. (Biol.) Incrucisare intamplatoare din punct de vedere genetic intre doi indivizi de s*x opus. – Din engl. panmixia.

PARA³, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

ANTISTATIZARE, antistatizari, s. f. 1. Actiunea de a impiedica electrizarea materialelor. 2. Actiunea de a neutraliza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.

ANTISTATIC, -A, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanta) care impiedica electrizarea materialelor plastice. 2. (Substanta) care neutralizeaza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique.

P******I, p********c, vb. IV. Tranz. si refl. A face sa se schimbe sau a se schimba in rau (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) functia normala a unui organ. – Din fr. p*******r.

P*******T, -A, p********i, -te, adj. Care s-a schimbat in rau (din punct de vedere moral); stricat, depravat, corupt. – V. p******i.

NORMAL, -A, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intr-un punct al unei curbe. Linie normala (si substantivat, f.) = a) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafata, in punctul de contact; b) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba, in plan sau in spatiu, in punctul de contact. ♦ Spec. Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des.3. (Inv.; in sintagma) Scoala normala (si substantivat, f.) = scoala pedagogica. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

PETROLOGIE s. f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul rocilor din punct de vedere descriptiv, chimic, genetic, precum si din punctul de vedere al raspandirii lor. – Din fr. petrologie.

PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua membre inferioare ale corpului omenesc, de la sold pana la varful degetelor, si fiecare dintre membrele celorlalte vietuitoare, care servesc la sustinerea corpului si la deplasarea in spatiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. In (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = in pozitie verticala; sus. In varful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe varfurile degetelor de la picioare; p. ext. fara a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fara un mijloc de locomotie, pe jos. – Din cap pana in picioare = de sus si pana jos, in intregime; cu desavarsire. Pe picior gresit (la unele jocuri sportive) nepregatit pentru a para actiunea adversarului sau, p. gener., pentru a raspunde unei provocari. ◊ Expr. Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul = vei plati cu viata (daca nu vei face un anumit lucru). A sari drept (sau ars) in picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau in) picioare = a) a se insanatosi dupa o boala (lunga); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau in) picioare = a vedea pe cineva sanatos. (Glumet sau ir.) Are numai (atatia...) ani pe un picior = are o varsta mai mare decat cea pe care o marturiseste. A pune piciorul (undeva) = a calca, a pasi, p. ext., a patrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a initia, a organiza ceva, a face sa mearga, sa functioneze; b) a ingriji un bolnav si a-l insanatosi. A scula (sau a pune etc.) in picioare = a mobiliza in vederea unei actiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slabi, a se prapadi cu incetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (usor), fara a zacea la pat. (A fi) cu un picior in groapa (si cu unul afara) = (a fi) foarte batran, prapadit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele inainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) in picioarele cuiva = a impiedica, a incurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a ramane, a fi) in picioare = a) a exista sau a continua sa existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi intemeiat; c) a sta, a ramane intact sau in pozitie verticala. E tata-sau (sau mama-sa etc.) in picioare = seamana intocmai, e leit cu tatal sau (sau cu mama sa etc.). A sari intr-un picior = a se bucura mult. Cat te-ai intoarce (sau invarti) intr-un picior = repede de tot, intr-o clipa. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-si lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a incepe sa fuga (repede), a o lua la goana; a incerca sa se faca nevazut prin fuga. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-si mai strange picioarele = a nu (mai) sta potolit, linistit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-si bate (sau a-si rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multa alergatura. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aseza, a se stabili undeva. A cadea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a saruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili inaintea cuiva. A calca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (calcandu-l pe incaltaminte) sa nu faca sau sa nu spuna ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva suparator. (Pop. si fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) gresit (logic sau gramatical) ori fara talent; p. ext. a scrie urat, a mazgali. Fara cap si fara picioare = fara logica, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a capata) picioare = (despre obiecte) a disparea. (A sta sau a sedea etc.) picior peste picior = (a sedea intr-o pozitie comoda) cu o parte a unui picior ridicata si asezata peste celalalt picior. Cu coada intre picioare = rusinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-si bate joc. A calca (pe cineva sau ceva) in picioare = a distruge, a nimici; a dispretui, a desconsidera. A pune (sau a asterne, a inchina etc. ceva) la picioarele cuiva = a inchina, a oferi cuiva (ceva) in semn de supunere, de pretuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omori pe cineva. A bate din picior = a incerca sa-si impuna vointa; a se rasti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul in prag = a lua o atitudine hotarata, a se opune energic. A da din maini si din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o actiune la bun sfarsit, pentru a scapa dintr-o incurcatura etc. (Fam.) A sta cu picioarele in apa rece = a se gandi profund si indelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de razboi) = a fi (sau a se afla etc.) in stare de pace (sau de razboi). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelasi picior) cu cineva = a se bucura de aceleasi drepturi, a avea aceeasi situatie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lasa sa-i scape un prilej favorabil. A trai pe picior mare = a duce o viata de belsug, a cheltui mult. Parca l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care traieste o bucurie mare si neasteptata. A fi (sau a sta) pe picior de duca (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de maini si de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lasa (cuiva) posibilitatea sa actioneze. A(-si) taia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face sa piarda un avantaj, a (-si) periclita situatia. A cadea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea tine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) tine etc. picioarele, se spune despre un om care si-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se taia (sau a i se inmuia) cuiva (mainile si) picioarele = a avea o senzatie de slabiciune fizica; a nu se putea stapani (de emotie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urma de..., (nici) tipenie. Negustorie (sau comert, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comert, afaceri etc.) facute intamplator, ocazional, fara sediu sau firma inscrisa. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = planta erbacee de padure, cu frunze palmate cu trei diviziuni si cu flori albe sau rosietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocosului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate si cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasare fript sau fiert (pentru a fi mancat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. a**l. Nume dat unor parti de obiecte, de constructii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamana cu piciorul (1) si servesc ca suport, ca element de sustinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiata de pamant, a tulpinii unei plante; p. ext. radacina. 4. P. a**l. Element al unei constructii care serveste la sustinerea si la legarea ei de teren; partea de jos, masiva, a unei constructii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranta = parte din masivul unui zacamant lasata neexploatata in scopul protectiei unor lucrari sau a unor constructii de la suprafata. 5. P. a**l. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zona mai larga de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; in sintagma) Piciorul perpendicularei = intersectia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de masura, avand lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosita si astazi in unele tari. 9. Unitate ritmica a unui vers, compusa dintr-un numar fix de silabe lungi si scurte sau accentuate si neaccentuate. – Lat. petiolus.

PIERDUT, -A, pierduti, -te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai afla in posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obisnuit, despre care nu se stie unde se afla. ♦ Care nu mai exista, care a disparut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era si caruia nu i se mai stie de urma; ratacit. ♦ Care nu mai traieste in preajma cuiva, s-a departat de cineva; care nu se mai afla in viata; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza departarii; sters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, sters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scazuta, slabit din cauza departarii; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problema; coplesit de ganduri sau de sentimente, stapanit de o emotie puternica; p. ext. desperat. ♦ (Despre ochi, privire) Atintit in gol, ratacit. 5. (Despre oameni) Aflat intr-o situatie foarte grea, in primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decazut din punct de vedere moral; care practica p*********a. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva in zadar, care a fost petrecut fara folos sau cu prea putin folos. – V. pierde.

PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau parti ale lor) A se opri din crestere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice). – Et. nec.

PIPERNICIT, -A, piperniciti, -te, adj. (Despre animale, plante sau parti ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din crestere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.

PLAN, -A, (I) planuri, s. n., (II) plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distributie metodica a partilor componente ale unei lucrari stiintifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafata care contine in intregime orice dreapta care trece prin doua puncte oarecare ale sale. ◊ Plan de proiectie = plan pe care se obtine imaginea unui corp printr-un procedeu de proiectie oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului si de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), in general verticale, perpendiculare pe directia privirii, in care se gaseste sau pare ca se gaseste un obiect si care reprezinta adancimea sau departarea in perspectiva; spec. element al filmarii cinematografice, care reprezinta apropierea sau departarea obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Primul (sau intaiul) plan = partea cea mai apropiata de public a unei scene; partea unui tablou care da impresia a fi cea mai apropiata de privitori; fig. primul rand, locul de frunte (al unei serii). ◊ Loc. adv. Pe plan(ul)... = in domeniul...; in ceea ce priveste...; din punct de vedere... ◊ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau in) prim(ul) plan = a avea (sau a considera ca are) importanta primordiala. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera ca este) de importanta secundara, minima. 5. (Cinema) Element al montajului, reprezentand portiunea de pelicula imprimata in timpul unei singure functionari a aparatului de filmat (intre o pornire si o oprire). ♦ Delimitare a marimii incadraturii in raport cu marimea omului in cadru prin stabilirea unor termeni conventionali. ◊ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul pana sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe pelicula a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul incadrat pana la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care incadreaza personajul in toata inaltimea. 6. Suprafata neteda a unui corp; corp care prezinta o astfel de suprafata. ◊ Plan inclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe inclinate, alcatuit dintr-un corp cu o suprafata plana (sau din doua bare paralele) care formeaza un unghi cu planul orizontal si care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin impingere, folosindu-se forte mai mici decat greutatea corpurilor respective. Plan de aripa = suprafata de sustinere a unui avion. 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafica, la o anumita scara, a unui teren, a unei constructii, a unei masini etc. 8. (Reg.) Ogor, parcela. II. Adj. Fara asperitati, neted, drept; care prezinta o suprafata neteda. ◊ Unghi plan = portiune dintr-un plan (I 3) cuprinsa intre doua semidrepte (cu aceeasi origine) ale planului. Figura plana = figura care poate fi asezata cu toate punctele pe acelasi plan (I 3). Geometrie plana = ramura a geometriei care studiaza figurile ale caror elemente sunt asezate in acelasi plan (I 3). (Tipogr.) Masina plana = masina care imprima coli separate. – Din fr. plan, lat. planus.

POLARIZARE, polarizari, s. f. Actiunea de a (se) polariza si rezultatul ei. 1. (Fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobandeste proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ◊ Polarizare electrica = realizare a unei asimetrii in distributia sarcinii electrice pozitive si negative a unui sistem fizic (atom, molecula etc.), a unui mediu sau a unui corp. Polarizare electrolitica (sau electrochimica) = acumulare la electrozii unei bai de electroliza sau ai unei pile electrochimice a ionilor care realizeaza conductia prin solutia electrolitului. Polarizare rotatorie = fenomen de rotire a planului de polarizatie al luminii liniar polarizate la trecerea ei printr-o substanta activa din punct de vedere optic. ♦ Proces fizic prin care un sistem capata proprietati preferentiale dupa o anumita directie; stare a unui sistem care a suferit un astfel de proces. 2. (Lingv.) Dezvoltare in directii opuse a sensurilor unui cuvant, nediferentiate la origine. 3. (Fil.) Formare a unor termeni opusi polari; realizare a unei polaritati (3). – V. polariza.

POLISTIREN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab galbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic si electric, care se intrebuinteaza in electrotehnica, in industria cablurilor si la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrene, engl. polystyrene, rus. polistiren.

POM, pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore salbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarna (sau de Craciun) = brad (sau alt conifer) impodobit cu daruri si ornamente, cu prilejul Craciunului si al Anului nou. Pomul mortului = copacel (mai ales brad) sau ramura impodobita cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poarta inaintea cortegiului mortuar (la mortii necasatoriti) pana la cimitir si se infige pe mormant dupa ce s-au dat de pomana fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi in pom = a se afla intr-o situatie dificila, precara (din punct de vedere material). – Lat. pomus.

PRINCIPIU, principii, s. n. 1. Element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita etc. ◊ Loc. adv. In principiu = din punct de vedere teoretic, in general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline; (concr.; cu determinari) tratat care cuprinde astfel de legi si de notiuni. 2. Element primordial, cauza primara sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat in trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.) Principiu activ = substanta existenta intr-un produs de origine vegetala sau animala care imprima un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intima, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fara) principii = om cu (sau fara) pareri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv. Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (inv.) princip, printip s. n., principie s. f.] – Din lat. principium, it. principio, fr. principe.

POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.

POZITIE, pozitii, s. f. 1. Loc pe care il ocupa cineva sau ceva (in raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod in care este asezat cineva sau ceva (in spatiu); p. ext. peisaj din natura. ♦ Loc pe care il ocupa o nota sau o cheie pe portativ; loc unde se ating cu degetele coardele unui instrument muzical. ♦ (Lingv.) Loc pe care il ocupa un sunet sau un grup de sunete intr-un cuvant. ♦ Loc, punct din care cineva sau ceva este sau poate fi privit; unghi. ♦ Raport, relatie existenta intre doua fiinte, obiecte, fenomene. ♦ Fiecare dintre operatiile inscrise intr-un cont contabil; loc pe care il ocupa aceste operatii. 2. Teren, loc pe care sunt asezate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare si folosit ca baza de atac sau de aparare. ◊ Expr. A lua pozitie = a) a se instala intr-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; b) a-si exprima cu fermitate parerea intr-o problema data. A sta (sau a ramane, a se mentine) pe pozitie = a-si mentine parerile, hotararile. A se gasi pe pozitii opuse (sau pe aceeasi pozitie etc.) = a fi de pareri contrare (sau de aceeasi parere). 3. Atitudine, tinuta. ♦ Spec. Atitudine de nemiscare a corpului (reglementara in armata, in sport etc.). ♦ Fig. Mod in care cineva reactioneaza, se comporta etc. intr-o imprejurare data. 4. (Fam.; despre femei; in expr.) A fi in pozitie – a fi gravida. 5. Conditie, situatie, stare in care se gasesc cineva sau ceva. ♦ Spec. Situatie (inalta) pe care o detine cineva in viata sociala, politica; rang. [Var.: (inv.) pozitiune s. f.] – Din fr. position, lat. positio, -onis, germ. Position.

PRAGMATISM s. n. Curent filozofic care proclama drept unic criteriu al adevarului ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie, care ia in consideratie (numai) eficacitatea, utilitatea practica. – Din fr. pragmatisme.

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, functionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul si calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

PREACURAT, -A, preacurati, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihanit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat.

PRECISTA adj. Curata (din punct de vedere moral), neprihanita, imaculata. ♦ (Substantivat) Maica Domnului, Fecioara Maria. [Var.: (pop.) precesta adj.] – Din sl. precista.

PREZUMTIE, prezumtii, s. f. (Livr.) 1. Parere intemeiata pe aparente, pe ipoteze, pe deductii; presupunere, supozitie. ♦ Recunoastere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, pana la proba contrara. 2. Parere exagerat de buna despre sine; infumurare, aroganta. – Din fr. presomption, lat. praesumptio.

RAU, REA, rai, rele, adj., s. n., adv. I. Adj. Care are insusiri negative; lipsit de calitati pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, in mod obisnuit, neplaceri altora. ◊ Expr. Poama rea sau soi rau = persoana cu deprinderi urate. Rau de mama focului = plin de rautate, foarte inrait. ◊ Compuse: rea-vointa s. f. = purtare sau atitudine neprietenoasa, ostila fata de cineva sau de ceva; lipsa de bunavointa; rea-credinta (scris si reacredinta) s. f. = atitudine incorecta, necinstita; perfidie. (Loc. adj. si adv.) De rea-credinta = incorect, necinstit, rau intentionat. ♦ Care exprima, care denota rautate; care este contrar binelui. 2. Care nu-si indeplineste indatoririle morale si sociale legate de o anumita circumstanta, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situatii; necorespunzator, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultator, rasfatat, razgaiat. 3. Neconform cu regulile moralei; in dezacord cu opinia publica. ♦ (Despre vorbe) Care supara, care jigneste; p. ext. urat. 4. (Despre viata, trai etc.) Nelinistit, apasator, chinuit. ◊ Expr. A duce casa rea (cu cineva) = a nu se intelege, a trai prost (cu cineva). A-si face sange rau (sau inima, voie rea) = a se necaji, a fi mahnit. 5. (Despre vesti) Care anunta un necaz, o suparare; neplacut. II. Adj. Care nu are calitatile proprii destinatiei, menirii, rolului sau. 1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzator unui anumit scop, unei anumite intrebuintari; care prezinta unele defecte, unele imperfectiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rau conducator de caldura (sau de electricitate) = prin care caldura (sau electricitatea) nu se transmite cu usurinta sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu functioneaza normal; bolnav; (despre functii fiziologice) care nu se desfasoara normal. 3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Uzat, rupt, stricat. 4. (Despre bauturi) Neplacut la gust, prost pregatit. 5. (Despre bani) Care nu are curs, iesit din circulatie; fals. III. Adj. (Despre meseriasi, artisti etc.) Neindemanatic, incapabil, nepriceput. IV. Adj. 1. Nesatisfacator; daunator. ◊ Expr. A lua (cuiva ceva) in nume de rau = a atribui cuiva o intentie rauvoitoare, a interpreta eronat o observatie, un sfat. 2. (Despre vreme) Urat; nefavorabil. 3. (In superstitii) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv. 1. Asa cum nu trebuie; nepotrivit, gresit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect. 2. Neplacut, suparator, nesatisfacator. ◊ Expr. A-i fi (sau a-i merge) cuiva rau = a avea o viata grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii. A sta rau = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sarac. A-i sedea rau (ceva) = a nu i se potrivi o haina, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol. A-i fi (cuiva) rau sau a se simti rau = a fi sau a se simti bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) rau = a simti deodata ameteala, dureri, senzatie de greata etc.; a lesina. A-i face (cuiva) rau = a-i cauza (cuiva) neplaceri. A-i parea (cuiva) rau (de sau dupa ceva ori dupa cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod, neconfortabil. 4. Neplacut, dezagreabil. 5. Neconform cu parerile, cu gusturile cuiva. 6. Puternic, tare; foarte. VI. S. n. 1. Ceea ce aduce nemultumire; neplacere; pricina de nefericire; neajuns. ◊ Loc. adv. Cu parere de rau = cu regret. A rau = a nenorocire. ◊ Loc. prep. De raul (cuiva) = din cauza (rautatii) cuiva. ◊ Expr. A vrea, a dori (cuiva) raul = a dori sa i se intample cuiva lucruri neplacute. Uita-te-ar relele!, formula glumeata prin care se ureaza cuiva noroc si fericire. ♦ Boala, suferinta. ◊ Rau de mare = stare de indispozitie generala care se manifesta la unii calatori pe mare. Rau de munte (sau de altitudine) = stare de indispozitie generala cauzata de rarefierea aerului de pe inaltimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ◊ Expr. A vorbi de rau (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La pl.) Pozne, nebunii copilaresti. – Lat. reus „acuzat”, „vinovat”.

PUR², -A, puri, pure, adj. 1. Care nu contine elemente straine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fara pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepatat din punct de vedere moral; curat, neprihanit. 3. Veritabil, autentic, adevarat. E adevarul pur. ◊ Loc. adv. Pur si simplu = nimic altceva decat...; numai si numai; nici mai mult, nici mai putin decat... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

PURIFICA, purific, vb. I. Tranz. A face sa fie pur, curat, neamestecat, limpede prin indepartarea corpurilor, a substantelor sau a elementelor straine; a curata. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. si tranz. Fig. A deveni sau a face sa devina pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

PUTORISCA, putoristi, s. f. (Rar) Diminutiv al lui putoare; epitet dat unei femei usuratice, neserioase din punct de vedere moral. – Putoare + suf. -isca.

VERIFICATOR, -OARE, verificatori, -oare, s. m. si f. Persoana care verifica ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. verificateur.

FAMEN, fameni, s. m. (Inv.) Barbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Barbat decazut din punct de vedere moral. – Refacut din fameni (pl. lui faman inv. „barbat castrat”, din lat. *feminus, din femina).

FALIT, -A, faliti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care se afla in stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoana) care a suferit un esec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.

FIGURA, figuri, s. f. 1. Infatisare a fetei, a obrazului cuiva; chip, fata, obraz. ◊ Expr. A face figura buna (sau rea) = a face o impresie buna (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsa sau o surpriza neplacuta. A face figura de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a tine sa fie considerat) drept... 2. Imagine plastica a unei fiinte sau a unui obiect, redata prin desen, pictura, sculptura etc. ◊ Figura geometrica = ansamblu format din puncte, linii si suprafete. ♦ (La jocul de carti) Carte care reprezinta diverse personaje (valet, dama etc.). ♦ (La sah) Fiecare dintre piesele de joc, avand forme caracteristice. ♦ Gramada de nisip, de pietris etc., care a fost cladita in forma de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai usor volumul. 3. Persoana; (in special) persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (In sintagmele) Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se modifica intelesul propriu al unui cuvant sau se asociaza cuvintele in asa fel ca sensurile vechi sa se imbogateasca, pentru a da mai multa forta imaginii sau expunerii prezentate. Figura etimologica = constructie sintactica in care se alatura doua cuvinte inrudite etimologic (de obicei un verb si un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Si-a trait traiul” reprezinta o figura etimologica. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc intre ele dupa locul ocupat de termenul mediu in premise. 5. Pozitie sau ansamblu de pozitii si de miscari la dans, la balet, la scrima, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

OTOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul urechii din punct de vedere anatomic si patologic. – Din fr. otologie.

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

WEISMANNISM s.n. Teorie in biologie care postuleaza separarea organismului in doua parti distincte: germenul, substanta ereditara, localizata in celulele s*****e, si soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmand independenta absoluta a germenului fata de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, dupa August Weismann (1834-1914), biolog german)

LEGALMENTE adv. In mod legal, din punct de vedere legal. – Din fr. legalement.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

CIZELAT, -A, cizelati, -te, adj. 1. (Despre obiecte metalice) Prelucrat, finisat, ornamentat cu dalta, cu ciocanul etc. 2. Fig. (Despre opere literare, stiintifice) Care a fost imbunatatit (din punct de vedere al stilului, al exprimarii). 3. Fig. Care si-a insusit deprinderi civilizate, cultura etc. – V. cizela.

COADA, cozi, s. f. 1. Apendice terminal al partii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de par sau de pene care acopera acest apendice sau care creste in prelungirea lui. ◊ Expr. A da din coada = (despre oameni; fam.) a se lingusi pe langa cineva; a se bucura. A-si vari (sau baga) coada (in ceva) = a se amesteca in chestiuni care nu-l privesc. Isi vara (sau si-a varat, isi baga, si-a bagat etc.) d****l coada (in ceva), se spune cand intr-o situatie se ivesc neintelegeri sau complicatii (neasteptate). A calca (pe cineva) pe coada = a jigni, a supara (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lasand lucrurile nerezolvate). Cu coada intre picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fara a fi reusit. (Pop.) A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mata (sau pe d****l) de coada = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu fata nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaos; vechi, bastinas; de origine rurala. (Fam.) A prinde prepelita (sau purceaua) de coada = a se imbata. ♦ Partea dindarat, mai ingusta, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etc.). 2. Par (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi impletit; cosita. 3. Parte a unei plante care leaga fructul, frunza sau floarea de tulpina sau de creanga. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungita sau care se taraste pe jos) a unor obiecte de imbracaminte (mai ales a celor purtate de femei); trena. ◊ Expr. A se tine de coada cuiva sau a se tine (sau a umbla) coada dupa cineva = a fi nedespartit de cineva, a se tine cu insistenta si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasa a cometelor. ♦ Fasie foarte ingusta din carpe (innodate) sau din hartie care se atarna de partea de jos a unui zmeu spre a-i mentine echilibrul in aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apuca cu mana; maner. ◊ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coada = a se apuca de treaba, a incepe (ceva). A-si vedea de coada maturii (sau tigaii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodaresti. Coada de topor = persoana care serveste drept unealta in mana dusmanului. 6. Partea terminala a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucata de la capatul unui lucru; sfarsit, extremitate. ◊ Loc. adv. La (sau in) coada = pe cel din urma loc sau printre ultimii (intr-o intrecere, la scoala etc.). De la coada = de la sfarsit spre inceput. ◊ Expr. A nu avea nici cap, nici coada = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fara inteles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se ingusteaza un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un rau in helesteu. 7. Sir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva, undeva. ◊ Expr. A face coada = a sta intr-un sir (lung) de oameni, asteaptand sa-i vina randul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin doua tipuri de tulpini: una fertila si alta sterila; barba-ursului (Equisetum); b) planta erbacee acvatica cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, intrebuintate in medicina populara (Polygonatum); coada-mielului = a) planta erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai intunecate (Veronica prostrata); coada-matei = planta erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-matei-de-balta = nume dat mai multor specii de muschi de culoare alba-galbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = planta erbacee cu flori mari de culoare galbena (Potentilla anserina); coada-soricelului = planta erbacee medicinala cu frunze penate, paroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) planta erbacee tepoasa, inalta, cu frunze lanceolate si cu flori albe, dispuse in spice (Echium altissimum); b) planta erbacee cu flori violete sau rosietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = planta erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioara, cu flori verzi dispuse in forma de spic, folosita ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = planta veninoasa cu tulpina taratoare si cu fructele in forma unor bobite rosii, care creste prin mlastini (Calla palustris); coada-randunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorati, care au cate o prelungire in partea posterioara a aripilor (Papilio machaon si podalirius). [Pl. si: (2) coade] – Lat. coda (=cauda).

LOGICESTE adv. (Rar) In mod logic, din punct de vedere logic. – Logic + suf. -este.

MATA, mate, s. f. 1. (Pop.) Pisica; p. restr. puiul (de s*x feminin al) pisicii. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu mata in sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care cauta sa insele, sa minta. A umbla cu mata in sac = a umbla cu inselaciuni. (A fi) mata blanda = (a fi) prefacut, ipocrit, fatarnic. Ca o mata plouata = a) abatut, descurajat, fara chef; b) rusinat, umilit. A trai (sau a se intelege, a se avea etc. cu cineva) ca mata cu soarecele (sau cu soarecii, cu cainele) = a fi in relatii foarte proaste cu cineva. (Reg.) A se stupi ca matele = a) a fi in relatii foarte proaste cu cineva; b) a se certa, a se insulta. A trage mata de coada = a fi stramtorat din punct de vedere material, a o duce greu, a fi sarac, nevoias. A se uita ca mata in calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul strain de o problema, de un subiect. (Reg.) A rupe mata in doua = a fi voinic, energic, curajos. 2. (Depr.) Epitet dat unui animal sau unui om slab, prapadit, jigarit. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive etc. cu care se apuca, se prinde, se trage sau se fixeaza ceva. – Probabil formatie onomatopeica. Cf. alb. mica.

MICROFONIE, microfonii, s. f. 1. Reactie acustica nedorita care apare intre microfonul si difuzorul unui sistem electroacustic in conditiile unei amplificari mari sau ale amplasarii acestora in incaperi necorespunzatoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbatie intr-un sistem electroacustic datorata v*******i mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie.

CONURBATIE s. f. Forma complexa de asezare umana formata dintr-un oras cu rol de centru, spre care graviteaza, din punct de vedere economic, administrativ si cultural, o serie de orase invecinate mai mici. – Din fr. conurbation.

MOCIRLA, mocirle, s. f. Apa statatoare (de mica intindere) provenita din ploi, revarsari etc. si plina de mal, de noroi; loc mlastinos, noroios; noroi, mal. ♦ Fig. Decadere morala; mediu decazut din punct de vedere moral. – Cf. bg. mocilo.

MOD, moduri, s. n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel in care se efectueaza ceva; cale, procedeu, metoda. ◊ (Ec. pol.) Mod de productie = fel istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile necesare existentei lor caracterizand o oranduire sociala si determinand-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; in sintagmele) Adverb de mod = adverb care arata felul cum apare actiunea, starea sau insusirea exprimata de un verb. Complement circumstantial de mod = complement circumstantial care arata cum sau in ce masura se desfasoara sau apare la un moment dat o actiune, o stare sau o insusire. Propozitie circumstantiala de mod = propozitie care arata felul cum se desfasoara actiunea din regenta sau cum se infatiseaza o calitate din regenta. 2. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima felul cum prezinta vorbitorul actiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprima aceasta categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcatuiesc o piesa muzicala, determinat de o anumita ordine si natura a intervalelor componente si de o anumita functie a diferitelor sunete fata de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo.

SUFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului; psihic. ◊ Loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adancul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fara) suflet = cu (sau fara) insufletire, cu (sau fara) elan. ♦ Trasatura de caracter (buna sau rea); p. ext. caracter. ♦ Persoana considerata din punct de vedere al trasaturilor de caracter. Era un suflet mare, care intelegea lumea. ♦ Omenie, bunatate, mila. Om fara suflet. ♦ Curaj, temeritate, indrazneala. A prinde suflet. 2. Factor, element esential al unui lucru, al unei actiuni etc. 3. (In filozofia idealista si in conceptia religioasa) Substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu esenta vesnica. ◊ Expr. A-si incarca sufletul cu... = a comite o fapta rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza. A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lasa (pe cineva) in pace, a sacai, a enerva. A-i iesi (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui. Cu sufletul la gura = a) in agonie; b) respirand foarte greu de oboseala sau de emotie. A-si stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva. A-si cauta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta in conformitate cu normele bisericesti. A cauta de sufletul cuiva = a da ceva de pomana in amintirea unui mort. (Sa) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele! A fi (sau a se face) trup si suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. A-si vinde sufletul = a pacatui foarte tare. 4. Viata. A avea sapte suflete ◊ Expr. A (mai) prinde (sau a capata) suflet = a se intrema (dupa o boala). A lua (cuiva) sufletul = a omori (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul sau = a avea ceva in posesiune. ♦ Inima. ◊ Expr. A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) placea mult, a(-i) produce o mare satisfactie. 5. Persoana, ins, om; p. gener. orice fiinta. ♦ Locuitor. Oras de un milion de suflete. 6. (Pop.) Suflare, suflu, respiratie. Pe nari el scoate suflet puternic. ◊ Loc. adv. Intr-un suflet = foarte repede. ◊ Loc. vb. ◊ Loc. vb. A-si trage sufletul = a respira. ◊ Expr. A-si lua suflet = a respira adanc; a-si potoli respiratia. A-i veni sufletul la loc = a-si potoli respiratia; a se linisti. 7. (In sintagme si expr.) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = a-si ceda copilul unei persoane care il adopta. – Lat. *suflitus (< suflare).

MORALITATE s. f. Insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralite.

MORBID, -A, morbizi, -de, adj. Care indica o stare bolnavicioasa sau rezulta dintr-o astfel de stare; nesanatos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide.

NEEVOLUAT, -A, neevoluati, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Ne- + evoluat.

NEOCOLONIALISM s. n. Forma noua a colonialismului care urmareste sa domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. neo-colonialisme.

ERATIC, -A, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ◊ Bloc eratic sau stanca eratica = bloc de piatra adus mai ales de ghetari si asezat in regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus.

ELECTROIZOLANT, -A, electroizolanti, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. electro-isolant.

EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.

EVOLUAT, -A, evoluati, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) transforma din bun in rau; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica caruta in mijlocul drumului = a intampina piedici, a avea neplaceri cand esti inca departe de tinta. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba in rau, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfarama invelisul tare al unui lucru (pentru a scoate si a folosi continutul); a sparge. ♦ A sfarama o usa, o incuietoare, a deschide cu forta (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub actiunea agentilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substante sau mirosuri neplacute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strica aerul. 4. Tranz. si intranz. A pricinui stricaciuni, daune, lipsuri; a vatama. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, daunator intr-o anumita situatie. ◊ Expr. Nu strica (sau n-ar strica) sa... = nu-i rau sa..., nu face rau cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, raspunzator. ♦ Tranz. A gresi; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strica? = de ce ar fi rau, de ce (sa) nu...? ♦ Tranz. A vatama un organ sau o functie organica, a dauna sanatatii. ◊ Expr. A-si strica gura degeaba = a vorbi in zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stari sufletesti) A mahni; a dobori. 5. Tranz. A impiedica buna desfasurare a unei actiuni, a unei stari; a se pune de-a curmezisul, a tulbura, a zadarnici. 6. Tranz. A influenta pe cineva in rau; a corupe. ♦ Refl. A decadea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva gresit, cum nu trebuie. 8. Tranz. si refl. A (se) darama, a (se) narui, a (se) distruge (o constructie, o asezare etc. omeneasca). ♦ Tranz. (Inv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strica = bea mult, peste masura. A se strica de ras = a rade foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de ras. ♦ Tranz. A anula, a abroga, a calca conventii, invoieli, legi, obligatii. ♦ Tranz. (In superstitii) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. si tranz. A rupe sau a determina ruperea legaturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui in mod inutil (fara a obtine un folos sau un avantaj corespunzator). 11. Refl. (Despre adunari, petreceri etc.) A lua sfarsit (in mod nefiresc, prin imprastierea participantilor). – Lat. extricare.

DISTRUS, -A, distrusi, -se, adj. Nimicit, daramat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.

STRUCTURA, structuri, s. f. I. 1. Mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componentilor unui corp sau a unui intreg organizat, caracterizat prin forma si dimensiunile fiecarui element component, cum si prin aranjarea lor unul fata de celalalt. ♦ Spec. Dispozitie a atomilor in molecula unei substante. ♦ Spec. Mod de grupare a moleculelor intr-un corp sau intr-o substanta minerala. 2. Mod de asezare si asamblare a partilor corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale tesuturilor lor. ♦ (Psih.) Factura, alcatuire, conformatie. 3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc. 4. Mod de alcatuire a unei opere literare, muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare, de intocmire a societatii din punct de vedere economic, social-politic si cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a unei ramuri de productie, a unui domeniu de activitate, a unei institutii, organizatii etc. – Din fr. structure, lat. structura.

TICALOSI, ticalosesc, vb. IV. Refl. si tranz. A decadea sau a face sa decada din punct de vedere moral sau material. – Din ticalos.

TANJI, tanjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla intr-o stare de slabiciune fizica, a fi bolnavicios; a lancezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se vesteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

TEHNOREDACTA, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregati din punct de vedere tehnic si grafic un manuscris inainte de trimiterea lui la tipar. – Tehno- + redacta.

TERMINAT², -A, terminati, -te, adj. 1. (Despre actiuni) Care a fost dus pana la capat; sfarsit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai exista sanse de revenire la situatia mai buna de dinainte; sfarsit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.

TRAUMATIZA, traumatizez, vb. I. Tranz. 1. A provoca un traumatism (1). 2. A zgudui profund din punct de vedere moral; a provoca o trauma (2), un soc. – Din fr. traumatiser.

TRUPES, -A, trupesi, -e, adj. (Pop.) Bine conformat din punct de vedere fizic; robust, voinic. ♦ (Peior.) Gras. – Trup + suf. -es.

RECONFORTA, reconfortez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) intari, a (se) fortifica, a (se) intrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, increderea, curajul. – Din fr. reconforter.

RECTOR, rectori, s. m. Persoana care conduce (din punct de vedere stiintific si administrativ) o institutie de invatamant superior; grad detinut de aceasta persoana. ♦ (In unele tari din Apus) Persoana care conduce o scoala medie; grad detinut de aceasta persoana. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

RADACINA, radacini, s. f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixeaza de sol si isi absoarbe substantele hranitoare; (pop.) parte a plantei aflata in pamant, indiferent de structura si functiile pe care le are. ◊ Compus: (Bot.) Radacina vietii = ginseng. ♦ Fig. Origine, izvor, cauza. ◊ Expr. A curma (sau a taia, a starpi) raul din (sau de la) radacina = a desfiinta un rau cu totul si definitiv. 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat intr-un tesut. Radacina unui dinte. ♦ Partea profunda a unei tumori. 3. Partea de langa pamant a tulpinii unui copac. 4. P. a**l. Partea de jos a unui zid, a unui munte etc.; baza, temelie. ♦ Partea de la baza anumitor organe. Radacina nasului. ♦ Limita de adancime a anumitor obiecte. 5. Valoarea necunoscutei dintr-o ecuatie; radical. ◊ Radacina patrata (a unui numar sau a unei expresii algebrice) = numar (sau expresie algebrica) care, inmultit cu sine insusi, reproduce numarul dat (sau expresia algebrica data). Radacina cubica (a unui numar sau a unei expresii algebrice) = numar (sau expresie algebrica) care, inmultit succesiv de doua ori cu sine insusi, reproduce numarul dat (sau expresia algebrica data). 6. (Lingv.) Element al unui cuvant, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeasi familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radical. – Lat. radicina (cu unele sensuri dupa fr. racine).

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (in bine); a innoi, a primeni o stare de lucruri, o conceptie etc.; a face o reforma (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealta, o masina etc.; a da la reforma (3) datorita degradarii totale sau partiale. 3. Tranz. A scoate o persoana din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Inv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. reformer, lat. reformare.

REALIZAT, -A, realizati, -te, adj. Infaptuit, implinit. ♦ (Despre o opera de arta) Reusit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).

REZERVATIE, rezervatii, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturala”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformari, deoarece in cuprinsul lui se gasesc plante, animale, minereuri sau formatii geologice rare, care prezinta importanta din punct de vedere stiintific. 2. Intindere redusa din teritoriul unui stat pe care este silita sa locuiasca populatia de o anumita rasa aflata pe teritoriul acelui stat. – Din fr. reservation.

DIELECTRIC, -A, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izoleaza din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constanta dielectrica = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care contine intre armaturi o substanta izolatoare si capacitatea aceluiasi condensator cand contine intre armaturi aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric si care se polarizeaza temporar cand este introdus intr-un camp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. dielectrique.

DESCRIPTIVISM s. n. Curent lingvistic care foloseste metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal si fiziologic, fara cercetarea dezvoltarii lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism.

DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. si refl.. A face sa devina sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micsora, a scadea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.

RUBATO s. n., adv. (Muz.) 1. S. n. Executare libera din punct de vedere ritmic (potrivit intelesului cuvintelor din text), in scopul obtinerii unei mai mari expresivitati. 2. Adv. In modul de executare descris mai sus. – Cuv. it.

DECLASA, declasez, vb. I. Refl. A decadea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. declasser.

DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; intrebuintat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ticni; a decadea din punct de vedere moral. – Din fr. detraquer.

DETRACAT, -A, detracati, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, ticnit, dezechilibrat; decazut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. detraque.

SECUNDAR², -A, secundari, -e, adj. 1. Care ocupa locul al doilea (in timp) intr-o succesiune. ♦ Era secundara = a doua era geologica, caracterizata prin aparitia primelor pasari, mamifere si pesti ososi; era mezozoica. (Iesit din uz) Curs secundar = ciclu scolar care urma dupa ciclul primar. (Iesit din uz) Profesor secundar = profesor care preda in cursul secundar. S*****s secundar = s*****s aflat in a doua faza, caracterizat prin aparitia unor eruptii pe piele. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punct de vedere al importantei; de mai mica importanta. ◊ (Gram.) Propozitie secundara (si substantivat, f.) = propozitie care nu este de sine statatoare, depinzand in fraza de propozitia principala (din punctul de vedere al intelesului). Medic secundar (si substantivat, m.) = medic care, in urma unui concurs, este admis sa lucreze intr-o clinica intre 3 si 5 ani, in vederea specializarii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic putin important, care apare in cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice si care nu influenteaza cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.

SELEMET s. n. (Inv.; in expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapa de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selamet.

SEMICOLONIE, semicolonii, s. f. Stat formal independent, dar care, din punct de vedere economic si politic, depinde de un stat strain. – Semi- + colonie.

SENTIMENTALISM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendinta de a exagera rolul si valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da in mod obisnuit precadere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic in literatura aparut la sfarsitul sec. XVIII ca o reactie impotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.

SERVICIU, servicii, s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji; forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (In constructie cu verbele „a face”, „a aduce”) Fapta, actiune care serveste, avantajeaza pe cineva; indatorire, obligatie. ◊ Expr. A face un prost (sau un rau) serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) un rau. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil (pentru acces la dependinte). 2. Ocupatie pe care o are cineva in calitate de angajat; slujba. ♦ Indatorire care revine cuiva in calitate de angajat; indeplinirea acestei indatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligati, prin lege, cetatenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar in randurile fortelor armate. Serviciu comandat = insarcinare, atributie, misiune speciala incredintata cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujba religioasa. ◊ Expr. (Despre angajati, ostasi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) insarcinat cu o misiune speciala in cadrul obligatiilor profesionale. A intra in serviciu = a deveni salariat. ♦ Functie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune in administratia interna a unei institutii, intreprinderi etc. cuprinzand mai multe sectii; p. ext. colectivul de munca corespunzator. 4. Grup de obiecte care alcatuiesc un tot cu destinatie speciala. Serviciu de cafea. 5. Multime ordonata in timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere in joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

STARE, stari, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. Situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. Situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

STERILITATE s. f. Starea, insusirea a ceea ce este steril; incapacitatea de a procrea, de a face roade. ♦ Fig. Incapacitatea de a crea, de a produce ceva (din punct de vedere spiritual). ♦ Stare caracterizata prin absenta germenilor microbieni. – Din fr. sterilite, lat. sterilitas, -atis.

STRATA, strate, s. f. Registru in care se inscriu toate operatiile economice ale unei intreprinderi, intr-o forma nesistematizata din punct de vedere contabil. – Din germ. Strazze.

SUBALIMENTA, subalimentez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) alimenta (sistematic) in mod insuficient din punct de vedere calitativ si cantitativ. – Sub¹- + alimenta (dupa fr. sous-alimenter).

SUBNORMAL, -A, subnormali, -e, adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic sau fizic. – Sub¹- + normal.

SUBORDONARE, subordonari, s. f. Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – V. subordona.

SUBORDONAT, -A, subordonati, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat intr-o relatie de subordonare. ♦ Propozitie subordonata (si substantivat, f.) = propozitie care depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitie, indeplinind functiunea unei parti de propozitie a regentei; propozitie secundara. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonne.

SUPRANORMATIV, -A, supranormativi, -e, adj. Care depaseste din punct de vedere calitativ un normativ. – Supra- + normativ.

CULTURALIZA, culturalizez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) ridica din punct de vedere cultural; a (se) instrui. – Cultural + suf. -iza.

CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. recipr. A se casatori (religios). 2. Tranz. A declara pe miri casatoriti din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva in timpul serviciului religios al cununiei, in calitate de nas. ♦ (Despre parinti) A-si casatori (dupa ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.

AUTONOM adj. liber, (inv. si pop.) slobod, (inv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)

LIBER adj. 1. (inv. si pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (inv. si pop.) slobod, (inv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ in aceasta seara.) 5. neinchis, neintemnitat, (inv. si pop.) slobod. (Un criminal inca ~.) 6. disponibil, neocupat, (inv. si pop.) slobod, (inv.) prisoselnic. (In ceasurile lui ~.) 7. v. necasatorit. 8. degajat. (Are mana ~.) 9. v. nestanjenit. 10. v. larg. 11. neinchiriat, neocupat. (O camera ~.) 12. gol, neocupat, (inv. si pop.) slobod. (In sala a ramas un scaun ~.) 13. v. vacant.

A*****N ~i m. 1) Animal nascut inainte de termen. 2) fig. Fiinta insuficient dezvoltata din punct de vedere fizic; starpitura. /<fr. a*****n

BIOFIZICA f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul proceselor biologice din punct de vedere fizic. [Sil. bi-o-] /<fr. biophysique

A SE BONIFICA se bonifica intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se imbunatati. /<fr. bonifier

A CADASTRA ~ez tranz. A inscrie intr-un cadastru (determinand din punct de vedere cantitativ). ~ bunurile materiale. /<fr. cadastrer

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

A SE CHIRCI ma ~esc intranz. 1) A-si micsora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre fiinte, plante) A se opri din dezvoltare, ramanand sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); a se pipernici; a se prizari. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

CHIRCITURA ~i f. rar Fiinta dezvoltata insuficient din punct de vedere fizic. /a (se) chirci + suf. ~tura

CONSTIINTA ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. Mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia

COORDONARE ~ari f. 1) v. A COORDONA. 2) gram. Relatie stabilita intre propozitii sau parti de propozitie legate intre ele, fara ca una sa depinda de alta din punct de vedere sintactic. /v. a coordona

CRIMA ~e f. Infractiune grava periculoasa din punct de vedere social. /<fr. crime

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

A DEPASI ~esc tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, masuri, niveluri) A intrece sub aspect cantitativ. 3) A intrece din punct de vedere al componentei. /<fr. depasser

A SE DESAVARSI ma ~esc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfectiona. 2) (despre actiuni) A capata forma definitiva. /de + a savarsi

DESCRIPTIVISM n. Curent in lingvistica bazat pe descrierea limbilor din punct de vedere formal si fiziologic (fara a tine cont de istoria lor). /descriptiv + suf. ~ism

DISONANTA ~e f. 1) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care discordeaza din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanta; distonanta. 2) lingv. Succesiune de sunete sau de silabe suparatoare auzului. 3) Lipsa de acord, de proportii (intre partile componente). /<fr. dissonance, lat. dissonantia

DISTONANTA ~e f. 1) Stare distonanta; lipsa de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distoneaza din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanta; disonanta. /a distona + suf. ~anta

ELECTROTEHNICA f. Ramura a stiintei care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice si magnetice din punct de vedere al aplicatiilor lor in tehnica. [G.-D. electrotehnicii] /<fr. electrotehnique

EPAVA ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. Persoana care a decazut din punct de vedere fizic si moral. [G.-D. epavei] /<fr. epave

FIZICESTE adv. Sub aspect fizic; din punct de vedere fizic. / fizic + suf. ~este

FLUOR n. Gaz galben-deschis, cu miros intepator, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, intrebuintat, mai ales, la sintetizarea unor compusi si in industria atomica. [Sil. flu-or] /<fr. fluor

FUNCTIONARISM n. 1) Tendinta birocratica de a rezolva problemele din punct de vedere individual si nu general. 2) Atitudine indiferenta fata de munca. [Sil. -ti-o-] /<fr. fonctionnarisme

IMPERIALISM n. Politica a unui stat care are scopul de a domina alte state, supunandu-le din punct de vedere politic si economic. [Sil. -ri-a-] /<fr. imperialisme, germ. Imperialismus

INDICATOR³ ~i m. 1) chim. Substanta care, prin schimbarea culorii, semnaleaza caracterul acid sau bazic al altei substante ori sfarsitul unei reactii chimice. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. /<fr. indicateur

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

A SE INFECTA ma ~ez intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decadea din punct de vedere moral; a duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

IZOGAMIE f. Forma primitiva de inmultire s*****a, caracterizata prin unirea a doi gameti asemanatori din punct de vedere morfologic. /<fr. isogamie

A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi

INAPOIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, tari) Care a ramas in urma din punct de vedere al dezvoltarii politice, economice si culturale. /v. a inapoia

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

LATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care se afla pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; care este de importanta mai mica; secundar. /<fr. lateral, lat. lateralis

LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber

MINIM¹ ~a (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensitatii, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime

NATRIU n. Metal alcalin, moale, alb-ar-gintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, cu diferite intrebuintari in instalatiile nucleare, in metalurgie, ca reducator; sodiu. /<fr. natrium

NORMAL² ~a (~i, ~e) 1) Care este in concordanta cu norma; conform normei; firesc; natural; obisnuit. Conditii ~e. ◊ In mod ~ de obicei; de regula. 2) (despre fiinte vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic si psihic). Copil ~. 3) si substantival : Scoala ~a scoala unde se pregatesc invatatori pentru scoala primara. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

OBSTESTE adv. Sub aspect obstesc; din punct de vedere obstesc; in ceea ce priveste obstea. /obste + suf. ~este

ORTOGRAFIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de ortografie; propriu ortografiei. Dictionar ~. 2) Care este in conformitate cu normele ortografiei; care este corect din punct de vedere al ortografiei. /<fr. orthographique

PELERINAJ ~e n. 1) rel. Calatorie facuta de credinciosi intr-un loc considerat sfant; hagealac. 2) Calatorie in locuri renumite din punct de vedere religios, istoric sau cultural. 3) Trecere continua. /<fr. pelerinage

A SE PERFECTIONA ma ~ez intranz. 1) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ; a apropia de perfectiune; a desavarsi. ~ un mecanism. ~ metodele de diagnosticare. 2) A-si ridica calificarea, acumuland cunostinte noi intr-un domeniu de activitate. [Sil. -ti-o-] /<fr. perfectionner

A SE PIPERNICI ma ~esc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-si micsora dimensiunile; a ramane sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); a se chirci; a se prizari. /Orig. nec.

POAMA¹ ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

POLITICESTE adv. Sub aspect politic; din punct de vedere politic. /politic + suf. ~este

PSIHOLOGICESTE adv. Sub aspect psihologic; din punct de vedere psihologic. /psihologic + suf. ~este

PUCIOASA f. pop. Metaloid de culoare galbena, cu miros specific neplacut, foarte activ din punct de vedere chimic, intrebuintat, mai ales, in tehnica si in medicina; sulf. ◊ Apa (de) ~ apa sulfuroasa. /a puti + suf. ~oasa

A SE RASUFLA ma rasuflu intranz. 1) (despre unele alimente, in special bauturi) A-si pierde taria si gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-si marturisi gandurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /ras- + a sufla

A REMANIA ~ez tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificari de componenta sau de structura; a modifica. 2) (materiale, masini etc.) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier

A REMEDIA ~ez tranz. A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remania. [Sil. -di-a] /<fr. remedier, lat. remediare

SCADERE ~i f. 1) v. A SCADEA. 2) Micsorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea preturilor. 3) (in opozitie cu adunare) Operatie aritmetica prin care dintr-un numar (descazutul) se scot atatea unitati, cate are altul (scazatorul), calculandu-se diferenta dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahna. /v. a scadea

SCAPATAT² ~ta (~ti, ~te) fig. Care a decazut din punct de vedere moral sau fizic. /v. a scapata

SEMICOLONIE ~i f. Stat formal independent, care depinde din punct de vedere economic si politic de un alt stat. /semi- + colonie

SFANT¹ ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. Apa ~a. /<sl. sventu

SODIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind intrebuintat in instalatiile nucleare, in metalurgie, ca reducator; natriu. /<lat., fr. sodium

SPIRITUALICESte adv. Sub aspect spiritual; din punct de vedere spiritual; sufleteste; moraliceste. /spiritual + suf. ~iceste

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. Ochiul ~. Mana ~ga. ◊ Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii. ◊ Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus

STARPITURA ~i f. Fiinta insuficient dezvoltata din punct de vedere fizic; chircitura; a*****n. /a starpi + suf. ~ura

STIMULENT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula

STRATEGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de strategie; propriu strategiei. Operatie ~ca. 2) (despre locuri, cai de comunicatie etc.) Care prezinta interes pentru strategia militara; important din punct de vedere militar. Pozitie ~ca. Drum ~. /<fr. strategique

STRICATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care pricinuieste sau face stricaciuni; daunator; pagubitor; vatamator. 2) Care strica pe cineva din punct de vedere moral; corupator. /a (se) strica + suf. ~tor

STROFA ~e f. Parte a unei opere poetice, constand din cateva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei si sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe

SUFLETESTE adv. Sub aspect sufletesc; din punct de vedere sufletesc; moraliceste. /suflet + suf. ~este

SULF n. Metaloid de culoare galbena, cu miros specific neplacut, foarte activ din punct de vedere chimic, intrebuintat, mai ales in tehnica si medicina; pucioasa. /<fr. sulf, lat. sulphur

STIINTIFICESTE adv. rar Sub aspect stiintific; din punct de vedere stiintific. [Sil. sti-in-] /stiintific + suf. ~este

TEHNICESTE adv. Sub aspect tehnic; din punct de vedere tehnic. /tehnic + suf. ~este

TEORETICESTE adv. Sub aspect teoretic; din punct de vedere teoretic. /teoretic + suf. ~este

TEREN ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai, a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga ~ a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) fig. Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain

TOPOLOGIE f. Ramura a geometriei care se ocupa cu studiul proprietatilor figurilor din spatiu din punct de vedere calitativ. [G.-D. topologiei] /<fr. topologie

TOT³ n. 1) Ansamblu complet din punct de vedere al partilor componente. Un ~ organic. 2) fig. Ansamblu de lucruri, fenomene etc. existente in realitate. 3) mai ales art. Lucru esential (in raport cu celelalte). Stiinta e ~ul. ◊ Aici e ~ul prin aceasta se explica tot; in aceasta consta tot. /<lat. totus

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

VERIFICATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana autorizata cu verificarea unor sisteme din punct de vedere tehnic, contabil sau administrativ. /<fr. verificateur

ALTERITATE s.f. (Fil.; op. identitate) Existenta, fiinta privita din punct de vedere diferit de ea insasi. [Cf. fr. alterite, it. alterita < lat. t. alteritas].

COMPLEX s.n. 1. Intreg, unitate compusa din mai multe elemente sau parti. ♦ (Constr.) Imbracaminte de etansare, formata din mai multe straturi izolate. ◊ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoaca tulburari neurocerebrale. ◊ Complex de inferioritate = stare psihica in care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus].

CONDITIE s.f. 1. Imprejurare, fapt etc. care prilejuieste, ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen, imprejurare in care se produce un fenomen. 2. Clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 3. Intamplare viitoare si nesigura de care depinde existenta unei obligatii. ♦ Situatia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situatie, stare fizica sau sociala a cuiva. ◊ Conditie fizica = situatie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al starii sale fizice si al antrenamentului. [Gen. -iei, var. conditiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].

CONSANGVINITATE s.f. 1. Rudenie din partea tatalui; (p. ext.) Inrudire de sange. 2. Calitate a unor roci magmatice de a fi asociate din punct de vedere petrografic. [Var. consanguinitate s.f. / cf. lat. consanguinitas, fr. consanguinite].

COORDONAT, -A adj. Pus de acord; in raport de coordonare. ◊ Propozitie coordonata (si s.f.) = propozitie (principala sau secundara) care sta pe acelasi plan cu alta, fara a depinde de ea din punct de vedere gramatical. [Var. coordinat, -a adj. / cf. fr. coordonne, it. coordinato].

DECLASA vb. I. 1. refl. A decadea din punct de vedere moral si social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) intr-o categorie inferioara. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzator cerintelor intr-un scop mai putin important. [< fr. declasser].

DEPRAVAT, -A adj., s.m. si f. (Om) descompus din punct de vedere moral; d*******t, corupt; p*****s. [< deprava].

DESCRIPTIVISM s.n. 1. Manierism literar care acorda o importanta exagerata amanuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critica literara care, in loc de a se pronunta asupra semnificatiilor si valorii operelor, se margineste la o descriere a acestora. 2. Scoala lingvistica care foloseste metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal si fiziologic, fara cercetarea dezvoltarii lor istorice. [< descriptiv + -ism].

DESCRIPTIE s.f. (Rar) Descriere. ♦ (Log.) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. [Gen. -iei, var. descriptiune s.f. / cf. fr. description, lat. descriptio].

BAMA, bame, s.f. Planta anuala cultivata, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, in stare tanara, asemanator cu o pastaie (din punct de vedere botanic o capsula), este folosit in alimentatie ca o leguma; este cunoscuta in tarile orientale ca bamia, in cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar in cele anglofone si ca lady finger.

EROS s.n. Ansamblul pornirilor s*****e, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. [< fr. eros, cf. Eros – zeul iubirii la greci].

EXEGEZA s.f. 1. (Liv.) Interpretare, lamurire a unui text (din punct de vedere filologic, istoric etc.). 2. Interpretare critica a cartilor Bibliei. [< fr. exegese, cf. gr. exegesis – explicatie].

FIZIO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) natura” sau „(referitor la) fizic”; „(din punct de vedere) fiziologic”. [Pron. -zi-o-, var. fisio-. / < fr. physio-, it. fisio-, cf. gr. physis – natura].

FRIGE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

HIPOZOM, -A adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere fizic. [< fr. hyposome, cf. gr. hypo – sub, soma – corp].

OMOGRAF, -A adj., s.n. (Cuvant) care se scrie la fel cu un alt cuvant, dar difera din punct de vedere fonetic. [Var. h******f, -a adj. / < fr. h********e, cf. gr. h***s – asemanator, graphein – a scrie].

IZOMORF, -A adj. Care afecteaza forma insasi. ♦ (Despre substante) Care prezinta izomorfism; (despre cristale) asemanator ca forma; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamana din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -a adj. / < fr. isomorphe].

IZOGAMETI s.m.pl. (Biol.; despre gameti masculini si feminini) Identici din punct de vedere morfologic. [Sg. izogamet. / < germ. Isogameten].

LIMNOBIOLOGIE s.f. Studiul lacurilor din punct de vedere biologic. [Gen. -iei. / < fr. limnobiologie].

MORGANATIC, -A adj. Casatorie morganatica = casatorie intre un barbat dintr-o familie monarhica sau princiara si o femeie de alta conditie sociala, care nu-i este socotita sotie decat din punct de vedere legal, fara a fi ridicata la rangul lui. [< fr. morganatique].

PARLANDO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Vorbind liber din punct de vedere ritmic. [< it. parlando].

PROTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „primul (din punct de vedere spatial)”, „primul, cel dintai (in ordinea importantei, a demnitatii)”. 2. „Preistoric”. 3. (Lingv.) „Foarte vechi”, „anterior (unui grup etnic)”. 4. (Biol.) „primitiv”, „simplu”, „de inceput”. [Var. prot-. / < fr., it. proto-, cf. gr. protos – primul].

RADIU s.n. Element radioactiv asemanator din punct de vedere chimic cu bariul, intrebuintat in fizica si medicina. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium].

SEMANTICA s.f. 1. Ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificatie; semantism. ◊ Semantica artei = ramura a semanticii care se ocupa cu intelesul cuvintelor folosite in limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generala = curent teoretic care cerceteaza limbile „naturale” din punct de vedere sociologic si pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. semantique, cf. gr. sema – semn].

STATISTICA s.f. 1. Stiinta care, folosind calculul probabilitatilor, studiaza fenomenele de masa din punct de vedere cantitativ. 2. Statistica matematica = ramura a matematicii care elaboreaza notiunile si metodele specifice studiului statistic al colectivitatilor. 3. Numaratoare, socoteala, recensamant. 4. Evidenta numerica a unor fenomene izolate sau de masa. [Gen. -cii. / cf. fr. statistique, it. statistica].

SUBURBAN, -A adj. Care se afla in suburbie, in imprejurimile orasului; de (la) suburbie. ◊ Comuna suburbana = comuna situata in apropierea unui oras, de care depinde din punct de vedere administrativ. ♦ (Despre mijloace de transport) Care circula in imprejurimile orasului. ♦ (Fig.; despre limbaj, comportare) Necivilizat, grobian. [< fr. suburbain, cf. lat. suburbanus].

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

WEISMANNISM s.n. Teorie in biologie care postuleaza separarea organismului in doua parti distincte; germenul, substanta ereditara, localizata in celulele s*****e, si soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmand independenta absoluta a germenului fata de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].

bot (boturi), s. n. 1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita. 2. Bot (de animal). 3. Cocoasa. < Lat. botum, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens cf. bont. Un lat. *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de it. bozza „umflatura, cocoasa”, fr. bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, ZRPh., IV, 104; REW 1239a; DAR). Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (cf. Puscariu, Dacor., VII, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, III, 393) si in sl. (Berneker 77). In general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (ALR, I, 41). – Interpretarea expresiva este aceea care trebuie sa fi dat nastere var. bot, s. n. (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca, chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adj. (fara virf, tocit, neascutit). Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa. Cihac, II, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bg. buca „cocolos, cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un lat. *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; Seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Elements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil” si REW 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”. Tot Cihac, II, 484, vede in bont un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de DAR. Pentru bot, DAR sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu fr. bout, si alta cu it., sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (cf. Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui lat. *bottium. Pascu, Lat., 256, propune lat. mutum, din gr.; si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene. – Der. bontorog, adj. (tocit); butac, adj. (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adj. (cu bulb); botut, s. m. (varietate de ciuperci); botisor, s. n. (dim. de la bot); botos, adj. (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, vb. (a rotunji, a da forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, vb. (a increti, a mototoli); botitura, s. f. (cocolos); Botolan, s. m. (nume de bou); botnita, s. f. (aparatoare care se leaga la botul unor animale); botgros, s. m. (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, s. m. (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adj. (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare sa fi fost „plin la fata, bucalat” si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, cf. si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, vb. (a se bosumfla), cu imbufna. Cf. si butuc, buza. [1053]

VARIANTA s.f. 1. Aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei actiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obisnuit, dar care vizeaza acelasi obiectiv. 2. (Lingv.) Forma a unui cuvant diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante].

VERIFICATOR, -OARE s.m. si f. Cel care verifica ceva (din punct de vedere contabil). [Cf. fr. verificateur, it. verificatore].

COLORATURA s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea intr-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprana de coloratura = soprana care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogatie de culori; colorit. [< germ. Koloratur].

adulmeca (-c, -at), vb. – A simti prin miros prezenta unui animal, a omului etc. – Var. adulma. Origine obscura. Posibil din lat. *adŏsmāre, de la *ŏsmāre (din gr. ὀσμάω „a adulmeca”, ὀσμή „miros”). Din *ŏsmāre provin sp. husmear, it. ormare (ven. usmar), rom. urma; din *adŏsmāre › *adŏrmāre provin it. aormare (REW 6112; Prati) si rom. adulma. Adulmeca presupune un der. lat. *adŏsmicāre; dar chiar asa, der. este dificila din punct de vedere fonetic. Puscariu 29 (urmindu-l pe Hasdeu 386) presupune un lat. *adolmicare, de la olere (cf. DAR). Philippide, Principii, 295, se gindea la o der. directa de la urma; iar Pascu, I, 181, propune lat. *adŏrmicāre. – Der. adulmecator, adj. (care are miros bun).

DEPRAVA vb. I. refl. A fi d*******t, decazut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. depraver, it., lat. depravare].

ameti (-tesc, -it), vb. – 1. a se zapaci. – 2. A-si pierde capul. – 3. A se imbata (usor), a se chercheli. – 4. (Fam.) A face ceva de mintuiala, a da rasol. Lat. *ammatteāre, de la *mattea „bat, par”; cf. it. ammazare „a omori”, sp. mazar, port. macar. Sensul primar a fost „a lovi, a bate pina la pierderea cunostintei”, de unde mai tirziu in it. „a omori”, si in rom. „a lasa, a ramine fara cunostinta”. Schimbarea de conjug. este fireasca la vb. incoative. Dupa Puscariu, ZRPh., XXXII, 717 si DAR, din lat. *ammatῑre, de la *mattus, de unde it. matto „nebun”, ammattire „a innebuni” (cf. REW 5401 si 5428); insa in rom. nu este atestat *mattus, in timp ce *mattea s-a pastrat, cf. maciuca; in plus, evolutia semantica pare mai convingatoare. Hasdeu 1062 se gindea la ammitere, cf. Densusianu, Rom.,XXXIII, 273; iar Korting 591 la *amentio, imposibil din punct de vedere fonetic. – Der. ameteala, s. f. (zapaceala, vertij, tulburare; Arg., plictiseala, lucru searbad); ametitor, adj. (care provoaca ameteala).

DISTRUS, -A adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic si moral. [< distruge].

ELECTROIZOLANT, -A adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. electroisolant].

EVOLUAT, -A adj. Care a ajuns la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pron. -lu-at. / < evolua].

IERBAR s.n. Colectie de plante mici, uscate si presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapa care contine aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].

baci (baci), s. m. – 1. Cioban care conduce o stina. – 2. Formula de reverenta cu care se adreseaza persoanelor in virsta sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arsice, copilul care arunca primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscuta. Opinia predominanta este ca avem a face cu un cuvint de provenienta orientala, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenta sa in dialecte, si de asemenea prin aparitia sa constanta, ca nume de persoana, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvint cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combatut fundamentele acestor opinii, atita vreme cit nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de alta parte, calea de patrundere a cuvintului iranian. Cert este ca termenul se afla in toate limbile balcanice slave care inconjoara teritoriul rom. (bg. bac, sb. bac(a), slov., ceh. baca, mag. bacs(i), bacso, pol. bacza, ca si ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Insasi aria de raspindire a cuvintului pare a indica provenienta sa rom., caci numai rom. a fost direct legata de toate limbile mentionate mai sus, si faptul ca acest cuvint nu se explica prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totusi, nu este posibil sa-l explicam, pina in prezent, numai prin intermediul rom. In ce ne priveste, si dat fiind ca in orice caz ne aflam pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat in baci un cuvint autohton, poate cel care corespunde lat. pater si posibil acelasi care s-a pastrat in bade. Originea dacica a cuvintului fusese postulata inca de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicatii vechi par prea putin plauzibile. Dupa Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus in legatura cu basta „tata” (Slaw. Elem., 14) si cu bastina „mostenire” (Lexicon, 12), ipoteza greu de sustinut, datorita dificultatilor fonetice. Seineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. bas „sef”, care la rindul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Galdi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despartiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvintului baci, considerat acolo ca diferit de 1 si derivat din mag. – Pentru provenienta rom. a bg. bac, bacjo, bacija, cf. Candrea, Elemente, 401 si Berneker 37; si din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indica numai identitatea rom. cu alb. Der. bacie, s. f. (casarie; ocupatia baciului); bacioi, s. m. (baci); bacit, s. n. (dijma care se plateste baciului); bacita, s. f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stina); baciui, vb. (a prepara brinza; a face pe baciul; a munci intr-o doara, a trage chiulul; a conduce).

IMUNOCHIMIE s.f. Disciplina care studiaza din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie].

INFERIOR, -OARA adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].

baliga (baligi), s. f. -Baligar. – Var. balega, s. f.; balig,, vb.; mr. baliga, s. f.; istr. (am)balig, vb. Origine necunoscuta. Coincide cu alb. baige, bag(el)je (care dupa Baric, AAS, II, 80, provine dintr-un baljege, identic cu cuvintul rom.), sb., cf. baloga, balega; astfel incit este considerat uneori drept cuvint care apartine fondului primitiv balcanic. Explicatiile date pina in prezent nu sint suficiente. Miklosich, Slaw. Elem., 14 (urmat de Cihac) considera ca rom. provine din sb.; dar acelasi autor, Fremdw., 76, afirma ca sb. depinde de rom., ca si der. sai balegara „baligar” si balegati „a se baliga”, si rut. bal’oh, bal’yga (cf. Candrea, Elemente, 407 si Berneker 41). Nici explicatia prin intermediul alb. nu poate satisface (cf. Capidan, Raporturile, 518; REW 873; Rosetti, II, 109), atit timp cit nu se cunoaste istoria cuvintului alb. Lambrior 370 propunea o der. putin probabila de la bale „saliva, cu suf. -ca. Hasdeu 2384 (cf. Seineanu, I, 268 si DAR) semnaleaza tat. balgas, balgas, cu acelasi sens, dar al carui fonetism prezinta dificultati. Cretu 307 sugereaza un *caballica, avind o afereza putin explicabila (cf. Scriban, care crede numai ca recunoaste in terminatie suf. -icus). In sfirsit, G. Meyer, IE, VI, 116 (urmat de DAR si Pascu, I, 223) se refera la it. bagola ”boaba, baca„ din lat. baca, si care a trecut probabil in Peninsula Balcanica in timpul Evului Mediu, explicatie care prezinta mari dificultati din punct de vedere istoric si semantic (cf. Treimer, ZRPh., XXXVIII, 285) si care in nici un caz nu se potriveste pentru rom., unde excrementele animale care ar putea sugera o comparatie cu ideea de ”boaba, baca„ au tocmai alt nume, cf. cacareaza. Der. baliga, vb. (a face baliga); baligar, s. n. (baliga; ingrasamint); baligar, s. m. (gindac negru, Geotrupes stercorarius, Scaraboeus fimentarius); baligos, adj. (plin de baligar; prost, bleg; las, fricos); imbalega, vb. (a baliga; a umple cu baligar).

ban (bani), s. m. – 1. Moneda. – 2. Parale (mai ales la pl.). – 3. Unitate monetara de valoare diferita: in sec. XVII, valoarea 1/200 dintr-un ducat de aur; la inceputul sec. XIX, 1/120 dintr-un leu vechi; modern, o centima, adica 1/100 dintr-un leu. – Megl. bani. Origine necunoscuta. Este vorba probabil de cuvintul germ. ban, lat. med. bannus „comunicare, strigare”, care a ajuns sa insemne, intre multe altele, „amenda impusa pentru delicte impotriva autoritatii”, sau „contributie platita domnului feudal de catre targuri” (cf. ex. din sec. VII-XII, la Niermeyer 82-3). Schimbarea sensului s-ar explica prin necesitatea de a plati amenzile cu bani gheata, intr-o epoca in care moneda nu era obisnuita. Ramine de lamurit drumul urmat de imprumut; este probabil sa fi fost prin intermediul mag. A fost uneori explicat prin intermediul lui ban „conte” (Hasdeu 2425; Tiktin); aceasta explicatie este insa lipsita de fundament istoric, caci ar fi posibila numai daca ar exista monede batute de demnitarul desemnat prin acelasi nume. S-a presupus apoi pentru cuvintul rom. o origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 14); intr-adevar, exista in bg. han „(”moneda„ si ”conte„) si in v. pol. ban. Totusi, cel mai probabil este ca ambele cuvinte sa provina din rom. (Cihac, II, 8; DAR; Capidan, Raporturile, 230); tot din rom. deriva mag. bany ”moneda„ (Edelspacher 9). In sfirsit, dupa o ipoteza a lui Puscariu in DAR, ar fi vorba de o radacina preromanica *bann- ”viata„, de unde se deduce si mr. a bana, ”a trai.„ Sub aspect semantic, ar trebui sa se presupuna un sens al lui *bann- ”vite„ (ca lat. vita › rom. vita), si apoi ”bani„ (ca lat. pecus › pecunia), ipoteza ce pare a prezenta neajunsul de a fi prea ingenioasa. Der. banar, s. m. (inv., portmoneu); banarie, s. f. (monetarie); banaret, s. n. (banet); banarit, s. n. (banet); banesc, adj. (referitor la bani, pecuniar, economic); baneste, adv. (din punct de vedere economic, material); banet, (bani multi); banica, s. f. (planta, Phyteuma orbiculare); banicel, s. m. (paieta); banisor, s. m. (banut, moneda mica; planta, banica); banos, adj. (avut, bogat; care aduce cistig mare, productiv, lucrativ); banut, s. m. (moneda mica; germenul oului; planta, ciubotica-cucului, Bellis perennis; planta, cimisir, Buxus sempervirens; planta, saschiu, Vinca pervinca).

bat (bete), s. n. – Bucata de lemn, nuia. Probabil din sl. bici „flagellum”, cf. dubletul bici. Fonetismul nu este clar, dar dificultatile pe care le prezinta nu sint de netrecut. Pledeaza in favoarea acestei ipoteze identitatea sensurilor, si absenta acestor cuvinte in dialecte. In schimb, celelate explicatii date pina acum, nu par convingatoare. Miklosich, Slaw. Elem., 16, urmat de Cihac, se refera la sl. butu „sceptrum” (› rom. bita), de unde provine si mag. bot; insa ipoteza sa lasa neexplicata transformarea lui t in t. DAR pune in legatura cuvintul bat cu bita, ca mai sus, si cu mag. pa(l)ca; pentru dificultatile prezentate de aceasta analogie, cf. Skok, 62. Exista si unii care cauta explicatia in lat. Dupa Pascu, Lat., 256, din lat. *vittum, si acesta de la vitta; totusi, ramine nelamurita alterarea consoanei finale. Scriban se gindeste la vitium, ceea ce este imposibil din punct de vedere semantic. Lausberg, Mundarten, 186, propune lat. vectis, de unde si calabr., basil. bett „baston”; dar fonetismul ridica mari dificultati. Der. batos, adj. (fibros; drept, teapan; ingimfat, plin de sine); betigas, betisor, s. n. *dim. al lui bat).

beli (-esc, belit), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curata coaja. – 3. A descoperi (acele parti ale trupului care sint in mod normal acoperite sau protejate de o membrana, de piele sau de un organ). – 4. A prada, a jefui. – Mr. bilescu, megl. biles. Lat. vēllere „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorita formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfisia”, din lat. *exvēllicāre. In mod traditional s-a pastrat der. din sl. belu „alb”, beliti, „a albi”, cu toate ca acesta ultima forma a dat alt rezultat rom. (cf. bili), si ca este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele doua notiuni de „alb” si „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gindea, curios, la o posibila der. de la piele. Der. belitura, s. f. (jupuire, jupuitura); belitor, adj. (care jupuieste); beliga, s. f., rar (coaja). Din rom. provine bg. beliam „a jupui”.

patologhiceste adv. (inv.) din punct de vedere patologic.

personalmente adv. (inv.) in mod personal; din punct de vedere personal.

boare s. f. – 1. Exalare, duhoare. – 2. Zapuseala, caldura. – 3. Adiere de vint. – Mr. bora, megl. boari. Lat. vapōrem, pronuntat normal *baporem. Trebuie sa se presupuna o faza intermediara asimilata *baborem, al carei rezultat normal este *baoare › boare, cf. subala › (sub)suara. Semantismul este de asemenea perfect normal, cel putin pentru primele doua acceptii; cea de „adiere de vint” este numai secundara si pina la un anume punct incerta (in ex. pe care le mentioneaza DAR s-ar putea interpreta adesea in sens etimologic; frecventa cu care se intrebuinteaza expresia o boare de vint arata ca nu este posibil sa se caute un etimon care sa insemne de la sine „vint”). Etimonul pe care il propunem a fost intrevazut de Koerting 9995, care a propus lat. vaporeus, dificil sub aspect fonetic si ca atare abandonat in general. Densusianu, Rom., XXXIII, 275, a propus lat. Bŏreās, ipoteza care, adoptata de Pascu, Beitrage, 7; Candrea; Graur, BL, V, 90 si Scriban, prezinta mari dificultati semantice (cum am aratat, boare nu inseamna „vint” ci „duhoare”; pe de alta parte, implica notiunea de „fierbinte”, cf. Dosoftei; nu-i nime sa-i scape de boare, sa se-ascunza de dins la racoare; in timp ce, dimpotriva, Boreas este vintul rece din nord). In fata ipotezei, lui Densusianu se ridica cea a lui Puscariu 5 (cf. REW 1219; DAR; Puscariu, ZRPh., XXXVII, 112; Skok 195), care deriva pe boare de la abur, ceea ce nu este posibil din punct de vedere fonetic. Odinioara, Cipariu, Arhiv., 70, se gindea la bg. burja, cf. bura.

pozni, poznesc, vb. IV (reg.) 1. a face sa pateasca sau a pati ceva rau din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci. 2. (despre oameni) a lovi traznetul; a trazni. 3. (refl.) a se face de ras, a ajunge de pomina. 4. a face scandal mare. 5. (refl.) a se uimi, a se minuna.

bot (boturi), s. n. – 1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita. – 2. Bot (de animal). – 3. Cocoasa. Lat. botum, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens cf. bont. Un lat. *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de it. bozza „umflatura, cocoasa”, fr. bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, ZRPh., IV, 104; REW 1239a; DAR). Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (cf. Puscariu, Dacor., VII, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, III, 393) si in sl. (Berneker 77). In general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (ALR, I, 41). Interpretarea expresiva este cea care trebuie sa fi dat nastere var. bot, s. n. (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca; chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adj. (fara virf, tocit, neascutit). Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa. Cihac, II, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bg. buca „cocolos; cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un lat. *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; Seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Elements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil”, si REW 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”. Tot Cihac, II, 484, vede in „bont” un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de DAR. Pentru bot, DAR sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu fr. bout, si alta cu it., sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (cf. Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui lat. *bottium. Pascu, Lat., 256, propune lat. mutum, din gr.; si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene. Der. bontorog, adj. (tocit); butac, adj. (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adj. (cu bulb); botut, s. m. (varietate de ciuperci); botisor, s. m. (dim. de la bot); botos, adj. (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, vb. (a rotunji, a da o forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, vb. (a increti, a mototoli); botitura, s. f. (cocolos); Botolan, s. m. (nume de bou); botnita, s. f. (aparatoare care se leaga la botul unor animale); imbotnita, vb. (a pune botnita); botgros, s. m. (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, s. m. (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adj. (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare a fi fost „plin la fata, bucalat”, si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, cf. si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, vb. (a se bosumfla), cu imbufna. Cf. si butuc, buza.

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completa din punct de vedere fizic si (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Fig.) Stadiu inaintat de experienta. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desavarsita a unui organ sau a organismului intreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturite].

brinza s. f. – Produs alimentar obtinut prin prelucrarea laptelui. – Megl. brǫndza. Cuvint care a dat nastere multor ipoteze si discutii, in general foarte divergente. Ne expunem parerea, inainte de a trece in revista opiniile anterioare. Este cunoscut ca brinza in general isi primeste numele fie de la locul unde se produce (penteleu, cf. sp. manchego, Villalon, si toate numele de brinzeturi fr.), sau de la forma pe care o capata. In aceasta ultima categorie intra o serie intreaga de nume care desemneaza brinza cu numele tiparului sau. Astfel in sp. adobera, care inseamna in acelasi timp „tipar pentru brinza” si brinza, iar in rom. burduf, care se foloseste, desi rar, cu sensul de „brinza pastrata in burduf”. In acelasi mod, lat. formaticus, cu der. sau romanic, de la forma „tipar”, gr. μανοῦρα „facut cu mina” si brinza; rus. paner „brinza”, fata de lituan. paner „cos”; sp. manteca, port. manteiga, probabil din lat. mantica „sac”, etc. Acelasi mod mai primitiv de a da forma brinzei, strecurind-o totodata, este punerea laptelui prins intr-un sac de in sau de cinepa, a carei tesatura rara permite verificarea ambelor operatii in acelasi timp (asupra acestei faze a prelucrarii branzei, cf. detalii la Giuglea, Dacor., III, 573). Sacul, astazi sedila sau zagirna, s-a numit probabil in trecut brandeum, cuvint lat. care insemna „pinza de in” si care apare in Evul Mediu cu sensurile de „val subtire pentru relicve”, „pinza” si „legatura, briu” (Du Cange; Niermeyer 104). Rezultatul brandea › brinza pare normal, din punct de vedere fonetic si semantic. In plus, este posibil ca sensul cuvintului sa se fi deplasat din epoca latina de la recipient la continut, daca trebuie presupusa o legatura intre brandea si brunda „solida” (Silos 59; cf. Meillet, s. v. brunda), cuvint fara o explicatie satisfacatoare pina in prezent, si care nu trebuie confundat cu brunda „caput cervi” (cf. Isodoro, XV, 1, 49; J. Sofer, Glotta, XVI, 36). Hasdeu, Cuv. Batr., I, 190, considera cuvintul ca fiind dac, dupa ce l-a impartit (Col. Traian, 1874, 107), in bo-ransa, si i-a asimilat ultimul element cu rinza. Cipariu, Arhiv., 144, il deriva de la un lat. *brancia, in timp ce Schuchardt, Z. vergl. Sprachf., XX, 24, se referea la numele orasului elvetian Brienz. Aceasta idee, reluata in mod inexplicabil de DAR, este „imposibila din punct de vedere istoric” (REW 1272). Cihac, II, 28, il deriva din pol., gresind evident. Pascu, Beitrage, 8, a sugerat mai intii o posibila der. de la interjectia bir, idee insolita, care a fost totusi preluata de Lahovary 318, cu circumstanta agravanta de a o fi combinat cu rinza, ca la Hasdeu, si de a considera cuvintele ca provenind din fondul lingvistic anterior fazei indo-europene. Tot Pascu, I, 191, si Arch. Rom., IX, 324, s-a gindit apoi la un trac. *berenza, der. de la *ber „oaie”. Dupa Densusianu, GS, 1, 67,este vorba de radacina iraniana *renc-, renz- „a stoarce, a strivi”, in vreme ce dupa Giuglea, Dacor., III, 573-81, ar trebui plecat de la un *brendia sau *brandia, care s-ar trage dintr-un indo-european *gurendh „a fermenta”; ideea aceasta a fost preluata de Pedersen, Lingua Posnaniensis, I (1949), 1-2. Cercetatorii mai recenti (Capidan, LL, III, 228; Hubschimdt, Alpenworter, 25; Rohlfs, Differenzierung, 51) au tendinta de a considera acest cuvint ca un „Reliktwort” sau supravietuitor al idiomurilor balcanice preromane. Der. brinzar, s. m. (persoana care prepara sau vinde brinza); brinzareasa, s. f. (femeie care face sau vinde lapte); brinzarie, s. f. (loc in care se prepara brinza); brinzi, vb. (despre lapte, a se strica; a fermenta); brinzoaica, s. f. (placinta cu brinza); brinzoi, s. n. (Arg., cutit); brinzos, adj. (care are multa brinza; care are consistenta brinzei); imbrinzi, vb. (Bucov., despre turma, a paste); imbrinzit, adj. (facut, uns, amestecat cu brinza); brinzet, s. n. (cantitate sau sortiment de brinzeturi). Din rom. trebuie sa provina ngr. πρέντζα (Murnu, Lehnworter, 38), sb. brenca (Miklosich, Wander., 8), slov., pol. bryndza, pol. bredza, ceh. brindza (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 401; Berneker 93); tig. brinsa (Wlislocki 76), mag. brenza, brondza, sas. prants, germ. dialectala Brinse(nkase), tig. sp. brinza „carne fiarta” (Besses 39).

buca (buci), s. f. – 1. Obraz, falca. – 2. Fesa, sold. – Mr., megl. buca. Lat. bucca „gura” (Puscariu 226; REW 1357; Candrea-Dens., 188; DAR; Philippide, II, 635), cf. alb. buke „piine” (Meyer 51), ngr. βούϰϰa „imbucatura”, it. bocca, prov., cat., sp., port. boca, fr. bouche. In rom. s-a pastrat sensul de „gura”; sensul de „obraz”, care a fost de asemenea propriu cuvintului lat., apare in rom., in bretonul boc’h si in berberul abeqqa. Acest ultim sens, putin obisnuit in est (ALR 23), pierde teren fata de obraz, in esenta datorita asocierii de idei necuviinciose pe care o sugereaza; in schimb, sensul de „fese” este comun si general in rom. Cf. bucata, imbuca. Cf. evolutia semantica in sens opus, in buza. Der. bucalat (var. bucalau, bucaliu, bucalai), adj. (falcos, gras); bucalai, adj. (despre oi, cu capul negru); bucar, s. n. (opritoare de ham). Derivarea si relatiile reciproce intre bucalat si bucalai nu sint clare. Cihac, I, 29 il deriva pe bucalat de la un lat. *bucculentus, care pare foarte artificial, si imposibil din punct de vedere fonetic. Loewe 10 si DAR admit ca bucalai „cu capul negru” a rezultat din compunerea lui buca „obraz” la animale si, pe de alta parte, in ciuda evidentei identitati a lui bucalat „gras” cu bucalai „cu capul negru”. Credem ca trebuie mai curind plecat de la var. bucalau, al carui f. normal, bucalaie, s-a interpretat probabil, prin etimologie populara, ca fiind in legatura cu laie, cu care nu are nimic a face in realitate. Cu toate acestea, persista dificultatea derivarii lui bucalat plecindu-se de la buca; cf. Spitzer, Dacor., VI, 332, a carui ipoteza (‹ bucca + latus) ni se pare nepotrivita. S-ar putea avea in vedere o prima der. pe baza suf. -lau (cf. fata › fatalau), prin care s-a format probabil un fals participiu bucalat.

OMNILATERAL, -A, omnilaterali, -e, adj. Care imbratiseaza toate aspectele, care se face din toate punctele vedere. – Omni- + lateral.

PRIVELISTE ~i f. 1) Aspect al unui colt din natura privit dintr-un anumit punct; vedere. 2) Spectacol sau eveniment neobisnuit care se desfasoara inaintea ochilor. /priveala + suf. ~iste

RESTITUTIE s.f. 1. Determinare a unui punct in spatiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct vazut din mai multe pozitii din spatiu. 2. (In dreptul international) Inapoierea de catre un stat invins a bunurilor acaparate de el in mod ilegal in timpul razboiului de la statul invingator si de la cetatenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restitutiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].

RESTITUTIE s. f. 1. readucere in starea initiala, restabilire; restituire. ◊ inapoiere de catre un stat invins a bunurilor acaparate de el in mod ilegal in timpul razboiului de la statul invingator si de la cetatenii acestuia. 2. determinare a unui punct in spatiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, vazut din mai multe pozitii din spatiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau partilor de organe distruse sau vatamate. ◊ revenire la forma initiala a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)

ABSURD, -A, absurzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care contrazice gandirea logica, care nesocoteste legile naturii si ale societatii, contrar bunului-simt; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admitand un rationament fals, o situatie aproape imposibila. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar, aratand ca punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus.

abtine vb. refl. a se stapani, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunta, a nu-si exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere)

CIBERNETIC, -A, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care apartine ciberneticii (1), privitor la cibernetica. – Din fr. cybernetique.

ECLECTISM s. n. 1. Imbinare mecanica, hibrida a unor puncte de vedere sau conceptii eterogene sau opuse; lipsa de consecventa in convingeri, in teorii.2. Sistem de gindire neunitar, care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gindire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. – Din fr. eclectisme.

GEOBOTANIC, -A, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a botanicii care se ocupa cu studiul raspandirii si evolutiei plantelor pe suprafata globului terestru. ♦ Disciplina care studiaza invelisul vegetal din punctul de vedere al componentei si al legilor care actioneaza in botanica. 2. Adj. Referitor la geobotanica, de geobotanica. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geobotanique.

GEOTEHNIC, -A, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta aplicata care studiaza comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilitatii si al rezistentei lor. 2. Adj. Referitor la geotehnica. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geotechnique.

GRANULOZITATE, granulozitati, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartitiei procentuale a granulelor componente dupa marimea lor. – Din fr. granulosite.

HETEROGONIE s. f. (Biol.) 1. Formare pe acelasi individ a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. Insusire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partenogenetice^{Vezi nota} urmate de una s*****a. – Din fr. heterogonie.

IDEOLOGICESTE adv. Din punctul de vedere al ideologiei filozofice, morale, religioase etc. [Pr.: -de-o-] – Ideologic + suf. -este.

INDICATOR, -OARE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. Adj. Care indica, care face cunoscut. II.1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveste la indicarea anumitor marimi, fenomene, informatii etc. ◊ Indicator de panta = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care serveste la indicarea directiei, distantei sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerica cu ajutorul careia se caracterizeaza cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compozitiei, structurii, schimbarii in timp, al legaturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tiparit care serveste ca indrumator intr-un anumit domeniu. Indicator de preturi. 5. S. m. Substanta cu ajutorul careia se determina caracterul acid sau bazic al altei substante ori sfarsitul unei reactii chimice. – Din fr. indicateur.

INGERINTA, ingerinte, s. f. Amestec ilegal, interventie in treburile unei persoane sau in viata unui stat, tinzand la stirbirea libertatii si a independentei de actiune si la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din fr. ingerence.

ISTORICESTE adv. (Rar) din punct de vedere istoric, in mod cronologic. – Istoric + suf. -este.

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

JURIDICESTE adv. din punct de vedere juridic. – Juridic + suf. -este.

NUMERICESTE adv. In ce priveste numarul, din punctul de vedere al numarului pe care il reprezinta. – Numeric + suf. -este.

NUMISMATIC, -A, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evolutia acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulatiei etc., precum si documentele continand date referitoare la monede. 2. Adj. Care apartine numismaticii (1), privitor la numismatica. – Din fr. numismatique.

NUMITOR, numitori, s. m. Termen al unei fractii ordinare, scris sub linia de fractie, care reprezinta impartitorul operatiei de impartire. ◊ Expr. A aduce la acelasi numitor = a) a face ca doua sau mai multe fractii ordinare sa aiba acelasi numitor; b) a impaca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fara temei) pareri, tendinte, conceptii diferite. – Numi + suf. -tor.

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figura formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formeaza un unghi (1). 2. Colt, ungher (1). ◊ Expr. In (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, in (sau prin, din) toate partile. 3. Fig. punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).

UNILATERAL, -A, unilaterali, -e, adj. Care este indreptat, situat intr-o singura directie. ♦ Care nu angajeaza decat una dintre partile contractante. ♦ Care este hotarat (in mod arbitrar) de una singura dintre parti. ♦ Care tine seama de o singura latura a lucrurilor; care cunoaste numai un aspect al unei probleme si judeca dintr-un singur punct de vedere sau se margineste la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. – Din fr. unilateral.

UTILITARIST, -A, utilitaristi, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupa (exclusiv) de folosul imediat (si personal) al lucrurilor; care se bazeaza pe considerente practice. 2. S. m. si f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoana care apreciaza totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.

VALORIC, -A, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. -Valoare + suf. -ic.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand adesea o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si manifesta pozitia, a-si afirma (cu hotarare) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

MATERIALICESTE adv. din punct de vedere material (I 2), in ceea ce priveste starea materiala; baneste, materialmente. [Pr.: -ri-a-] – Material + suf. -iceste.

COMBATIV, -A, combativi, -e, adj. Care lupta cu darzenie si cu perseverenta pentru sustinerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei conceptii. – Din fr. combatif.

CRITERIU, criterii, s. n. 1. punct de vedere, principiu, norma pe baza carora se face o clasificare, o definire, o apreciere. 2. Proba sportiva, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr-o anumita ramura. – Din fr. criterium.

EVOLUTIONISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia Universul, Pamantul, fiintele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evolutie (dezvoltare) si sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltari. 2. (In sens restrans) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evolutia speciilor de plante si de animale, despre transformarea lor unele intr-altele; transformism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. evolutionnisme.

FONOLOGIE s. f. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor functionale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom si caracterul diferitelor variante; fonetica functionala. ♦ (Inv.) Fonetica. – Din fr. phonologie.

PARERE, pareri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; conceptie, idee, credinta. ◊ Expr. A fi de parere = a crede, a socoti, a considera. A(-si) da cu parerea (ori cate o parere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeasi parere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de alta parere = a crede altceva, a nu fi de acord. Parere de bine = bucurie, satisfactie, multumire. Parere de rau = mahnire, cainta, regret, invidie. 2. Iluzie, inchipuire. ◊ Loc. adv. Intr-o parere = intr-o doara; la intamplare. ♦ (Concr.) Aratare, nalucire, vedenie, fantoma. ◊ Expr. O parere de... = o cantitate infima de... – V. parea.

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. Ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

SINCRONIC, -A, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se refera la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in acelasi timp. ♦ (Fiz.; despre evolutia fenomenelor periodice) Care prezinta sincronism, care se produce in mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face in mod istoric; independent de evolutia istorica; static. – Din fr. synchronique.

SOCOTINTA, socotinte, s. f. (Inv. si pop.) 1. punct de vedere, opinie, parere. ♦ Idee, gand. 2. Consideratie, stima, pretuire. 3. Judecata sanatoasa, chibzuiala, cumpat, masura. 4. Minte, ratiune. 5. Hotarare. Vointa. – Socoti + suf. -inta.

SPIRITUALITATE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualite.

FOTOMETRIC, -A, fotometrici, -ce, adj. Care se refera la fotometrie; considerat din punctul de vedere al fotometriei; al fotometrului. – Din frr. photometrique.

PARONIM, paronime, s. n. Cuvant asemanator cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (si ca origine). – Din fr. paronyme.

PASABIL, -A, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable.

PENALICESTE adv. din punct de vedere penal, sub raport penal; penalmente. – Penal + suf. -iceste.

ANALIZA, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un intreg, un fenomen etc., examinand fiecare element in parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compozitia unei substante. – Din fr. analyser.

ASPECT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata stadiul de realizare a actiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus.

ARTISTICESTE adv. (Rar) din punct de vedere artistic, in mod artistic. – Artistic + suf. -este.

PERSONALISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.

PETITIE, petitii, s. f. Expunere scrisa adresata de o persoana sau de un grup de persoane unei institutii, unei organizatii, unei autoritati, in care se formuleaza o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (inv.) petitiune s. f.] – Din fr. petition.

PETROGRAFIE s. f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul rocilor din scoarta pamantului din punctul de vedere al compozitiei lor mineralogice si chimice, al formarii lor, al transformarilor pe care le sufera, al raspandirii lor in scoarta etc. – Din fr. petrographie.

LINGVISTIC, -A, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza limba (II) si legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistica generala = domeniu al lingvisticii care studiaza limba din punctul de vedere al trasaturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistica diacronica = studiu al faptelor de limba privite in evolutia lor. Lingvistica sincronica = studiu al faptelor de limba asa cum se prezinta ele la un moment dat. 2. Adj. Care apartine lingvisticii (1), privitor la lingvistica. [Var.: linguistic, -a s. f., adj.] – Din fr. linguistique.

POLITICESTE adv. din punct de vedere politic. – Politic + suf. -este.

PONDERAL, -A, ponderali, -e, adj. (Rar) Privitor, referitor la greutate; (din punctul de vedere) al greutatii. – Din fr. ponderal.

PRISMA, prisme, s. f. 1. Poliedru care are doua fete (numite baze) egale si paralele si cu celelalte fete in forma de paralelogram; corp solid care are aceasta forma. 2. Piesa de sticla, de cuart sau de alt material transparent, de obicei in forma de prisma (1), folosita la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., in lumina... – Din fr. prisme.

PRIVINTA, privinte, s. f. 1. (In loc. adv.) Intr-o privinta = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (In loc. prep.) In privinta... = in ceea ce priveste...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -inta.

PROFESIONALMENTE adv. (Rar) din punct de vedere profesional. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -mente (dupa fr. professionnellement).

PROFAN, -A, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant intr-un domeniu oarecare; nestiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu tine de religie, care nu reprezinta sau nu exprima un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respecta lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

PSIHOLOGICESTE adv. din punct de vedere psihologic; sufleteste. – Psihologic + suf. -este.

OMENESTE adv. 1. din punct de vedere omenesc, in mod omenesc; cat poate un om. 2. In conditii omenesti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -este.

OFICIOS, -OASA, oficiosi, -oase, adj., s. n. (Publicatie) care reprezinta, reflecta, sustine punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupari etc. fara a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

STIINTIFICESTE adv. din punct de vedere stiintific, in mod stiintific, potrivit principiilor si cerintelor stiintei. [Pr.: sti-in-] – Stiintific + suf. -este.

RATIONAMENT, rationamente, s. n. Inlantuire logica de judecati, care duce la o concluzie; p. ext. sir de argumente de care se serveste cineva in judecarea unei chestiuni sau pentru a-si sustine punctul de vedere. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. raisonnement (refacut dupa ratiune)

OBSTESTE adv. (Inv.) din punct de vedere obstesc; avand in vedere interesul comun, colectiv; in general; indeobste. – Obste + suf. -este.

FASON, f*****e, s. n. 1. Modul cum este facut un lucru; forma (a unei haine, a unei palarii); croiala, model. ♦ Modul cum arata o persoana (din punctul de vedere al imbracamintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. facon.

FILOZOFICESTE adv. (Rar) – din punct de vedere filozofic; in mod filozofic; ca un filozof. – Filozofic + suf. -este.

FIRAV, -A, firavi, -e, adj. Care are o constitutie delicata; slabut, plapand, gingas. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calitatii, al temeiniciei. Argumentatie firava. [Acc. si: firav] – Din *sl. chyravu „bolnavicios” (< chyra „boala”), apropiat de fir.

ORTOGRAFIC, -A, ortografici, -ce, adj. Care apartine ortografiei, privitor la ortografie, de ortografie. ♦ In conformitate cu regulile ortografiei, corect din punctul de vedere al ortografiei. – Din fr. orthographique.

CONCERTA, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre sefi de state, diplomati etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cadea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o masura (politica) comuna. – Din it. concertare.

FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a actiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriva, asemenea, egal, intocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tau, sau etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenientei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... In felul cuiva = intr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemanator cu..., ceva care vrea sa fie sau sa para... A face felul (cuiva) = a) a omori, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rau; c) (pop. si fam.) a d********a. ♦ (Reg.) Chef, pofta. 3. Obicei, datina, traditie. 4. Sortiment de mancare sau de bautura. – Din magh. fele.

CISALPIN, -A, cisalpini, -ce, adj. Care, din punctul de vedere al Romei, se afla in nordul Italiei si dincoace de Alpi. Galia cisalpina. – Din lat. cisalpinus, it. cisalpino, fr. cisalpin.

MEDITA, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adanc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Inv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Inv.) A pune ceva la cale; a planui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. sa-si pregateasca (in afara orelor de curs) lectiile, examenele; a da lectii particulare. – Din fr. mediter.

METAMATEMATICA s. f. Stiinta care cerceteaza teoriile si adevarurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. – Din fr. metamathematique.

MILITARESTE adv. din punct de vedere militar; ca militarii, in felul militarilor; ostaseste, soldateste. – Militar + suf. -este.

MINICALCULATOR, minicalculatoare, s. n. 1. Calculator electronic universal, de dimensiuni reduse, cu lungimea cuvantului de 12-24 biti, accesibil din punctul de vedere al efortului financiar de dotare si exploatare; miniordinator, minicomputer. 2. (Impr.) Calculator de buzunar. – Din fr. minicalculateur.

MORALMENTE adv. Din punctul de vedere al moralei (1), sub raport moral (I 1); moraliceste. – Din fr. moralement, it. moralmente.

ECHIVALENT, -A, echivalenti, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din fr. equivalent, lat. aequivalens, -ntis.

ECONOMICESTE adv. din punct de vedere economic. – Economic + suf. -este.

NEROMANESC, -EASCA, neromanesti, adj. (Despre modul de exprimare, de pronuntare al cuiva) Care este gresit din punctul de vedere al limbii romane. Constructie neromaneasca. – Ne- + romanesc.

ELECTROTEHNIC, -A, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a stiintei care studiaza fenomenele electrice si magnetice din punctul de vedere al aplicariilor in tehnica. ♦ Ramura a tehnicii care se ocupa cu aplicatiile fenomenelor electrice si magnetice, precum si cu proiectarea, constructia si exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care apartine electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnica a fenomenelor electrice si magnetice. – Din fr. electrotechnique.

ENERGETIC, -A, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea si la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalatii organizat unitar in scopul producerii, transmisiunii si distributiei energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele produse in sistemele fizice din punctul de vedere al transformarilor de energie dintr-o forma in alta; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul surselor si al posibilitatilor tehnico-economice de exploatare si de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. energetique.

ETALONA, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de masura; a verifica gradarea unui instrument de masura. ♦ A marca, a fixa valoarea reala a marimii de masurat; a compara direct o masura-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile si secventele dintr-un film din punctul de vedere al densitatii optice si al culorii. – Din fr. etalonner.

CONSTRINGENTA, constringente, s. f. Marime caracteristica sticlelor optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. – Din fr. constringence.

EXPLETIV, -A, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al intelegerii continutului unui enunt. – Din fr. expletif, lat. expletivus.

CONSIDERENT, considerente, s. n. 1. punct de vedere, parere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotarare a unui organ de jurisdictie cuprinzand motivarea hotararii respective. – Din fr. considerant.

CODICOLOGIE s. f. Stiinta speciala a istoriei care studiaza manuscrisele din punctul de vedere al obiectului in sine si nu al textului. – Din fr. codicologie.

TEXTURA, texturi, s. f. 1. Constitutia unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientarii in spatiu a partilor componente. 2. Tesatura, urzeala. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura.

TAXONOMIE s. f. 1. Stiinta legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificarii si descrierii speciilor. [Var.: taxinomie s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

TEORETICESTE adv. (Rar) din punct de vedere teoretic. [Pr.: te-o-] – Teoretic + suf. -este.

TURISM, (2) turisme, s. n. 1. Activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoresti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere. 2. Autoturism. – Din fr. tourisme, it. turismo.

TRUPESTE adv. Din punctul de vedere al trupului, relativ la trup; fiziceste. – Trup + suf. -este.

RECONSIDERA, reconsider, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o opera literara etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsiderer.

REGULARITATE, regularitati, s. f. Insusirea sau starea a ceea ce este regulat, in conformitate cu o regula sau cu o ordine fixata dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = in mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evolutiei unor fenomene de a respecta o regula dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proportie. ♦ Uniformitate. – Din fr. regularite.

RENOVARE, renovari, s. f. Actiunea de a renova si rezultatul ei; ansamblu de lucrari tehnice, partiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (masini, cladiri, instalatii etc.), fara a-i schimba in esenta destinatia, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovatie. ♦ Fig. Innoire, schimbare. – V. renova.

REZULTANTA, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forta a carei aplicare este echivalenta din punctul de vedere al efectului cu mai multe forte date, care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. Fig. Efectul imbinat al unor cauze multiple. – Din fr. resultante, germ. Resultante.

STUDIO, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat in care lucreaza pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de cladiri, de instalatii si de amenajari speciale care serveste in procesul de turnare a filmelor. 3. Incapere special amenajata din punctul de vedere al acusticii (si iluminatului) si echipata cu utilajul necesar captarii unor programe sonore sau de sunete si imagini, destinata transmisiunii sau inregistrarii in vederea unei transmisiuni ulterioare la radio si televiziune. 4. Teatru de capacitate mica, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentarii de spectacole in scopul valorificarii unor artisti (tineri) sau al prezentarii unor spectacole experimentale. II. Divan prevazut cu o lada pentru pastrarea asternutului (si cu polite sau rafturi pentru carti). [Pr.: -di-o]

DIMENSIUNE, dimensiuni, s. f. 1. Marime (lungime, latime sau inaltime) necesara la determinarea intinderii figurilor si a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput inca de mintea omeneasca. ♦ Spec. Marime fizica considerata din punctul de vedere al legaturii dintre unitatea sa de masura si unitatile marimilor fundamentale ale unui sistem de unitati de masura. 2. Marime, masura, proportie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) dezbraca in pielea goala. ♦ A (se) desfrunzi; a lasa sau a ramane fara verdeata. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prada. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curata de coaja; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicatie etc. tot ce prezinta interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urna si a numara voturile obtinute intr-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIAT, -A, despuiati, -te, adj. 1. Dezbracat, in pielea goala; p. ext. imbracat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeata. 2. Jefuit, pradat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicatie etc.) Din care s-a extras tot ce intereseaza dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat. – Var.: despoiat, -a adj.] – V. despuia.

DIACRONIC, -A, diacronici, -ce, adj. (Despre o metoda de studiu, un punct de vedere etc.) Care priveste, expune, trateaza fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

SOSTENUTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Riguros, precis din punctul de vedere al miscarii, al ritmului. – Cuv. it.

STRATEGIC, -A, strategici, -ce, adj. Care tine de strategie, privitor la strategie. ◊ Harta strategica = harta militara utilizata in conducerea razboiului. ♦ (Despre locuri, drumuri, pozitii) Care are insemnatate pentru actiunile militare de razboi; care favorizeaza desfasurarea operatiilor militare. ♦ Foarte important, esential din punctul de vedere al strategiei (2). ♦ Potrivit, oportun (intr-o imprejurare data). – Din fr. strategique.

SPIRITUALICESTE adv. din punct de vedere spiritual. [Pr.: -tu-a-] – Spiritual + suf. -iceste.

STILISTIC, -A, stilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care tine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectiva, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S. f. Disciplina care studiaza mijloacele de exprimare ale unei colectivitati, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al continutului lor afectiv, al expresivitatii sau din punctul de vedere al calitatilor si normelor lor. – Din fr. stylistique.

SOCIALMENTE adv. din punct de vedere social, sub raport social. [Pr.: -ci-al-] – Din fr. socialement, it. socialmente.

STUDIA, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o munca intelectuala sustinuta, sistematica, pentru insusirea de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu; a invata. 2. Tranz., refl. si refl. recipr. A (se) observa cu atentie, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-si impune o anumita atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci cand se stie observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.

SUFLETESTE adv. din punct de vedere sufletesc; moralmente. – Suflet + suf. -este.

CULTURALICESTE adv. (Rar) din punct de vedere cultural. – Cultural + suf. -iceste.

ACCEPTARE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere, recunoastere. (~ unui alt punct de vedere.)

METODOLOGIC adj. (rar) metodic. (din punct de vedere ~...)

OPINIE s. 1. v. parere. 2. parere, punct de vedere, (inv. si pop.) socotinta, (inv.) proces, socoata. (Care e ~ ta in aceasta problema?) 3. v. conceptie. 4. credinta, idee, judecata, parere. (Dupa ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. opinie publica = spirite (pl.). (~ era agitata.)

PARERE s. 1. consideratie, considerent, constatare, idee, observare, observatie, opinie, reflectie, reflexie, remarca. (Cateva ~ asupra ...) 2. opinie, punct de vedere, (inv. si pop.) socotinta, (inv.) proces, socoata. (Care e ~ ta in aceasta problema?) 3. v. conceptie. 4. credinta, idee, judecata, opinie. (Dupa ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. parere de rau v. regret. 7. v. impresie. 8. v. iluzie.

PROCES s. v. decizie, hotarare, opinie, parere, punct de vedere, sentinta, verdict.

punct s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (inv.) picatura, soroaca. (A pus ~ la sfarsitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.); puncte-puncte v. puncte de suspensie (pl.); punct si virgula = (Transilv.) coma punctata, (inv.) semicolon. 3. s. v. comedon. 4. s. v. articol. 5. s. v. clauza. 6. s. loc. (In diferite ~ ale orasului.) 7. s. v. faza. 8. s. v. stadiu. 9. s. punct de vedere v. parere. 10. adv. exact. 11. interj. v. ajunge!

SITUATIONAL adj. circumstantial, conjunctural. (din punct de vedere ~.)

SOCOATA s. v. calcul, chibzuiala, chibzuinta, chibzuire, cumintenie, cumpat, cumpatare, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, opinie, parere, punct de vedere, rationament, ratiune, socoteala, socotinta, tact.

SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.

ABSURD¹ n. Calitatea a ceea ce este lipsit de ratiune. ◊ Prin ~ prin admiterea unui rationament fals. Reducerea la ~ metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca oricare alt punct de vedere duce la consecinte false. /<lat. absurdus, fr. absurde

ALT alta (alti, alte) adj. Care nu este acelasi (lucru sau fiinta) cu cel de fata sau cu cel despre care este vorba. ◊ Pe de alta parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Cate alte multe. /<lat. alt[e]rum

ASPECT ~e n. 1) Fel in care se prezinta cineva sau ceva; infatisare. ◊ Sub ~ul din punctul de vedere...; sub raportul... Sub toate ~ele din toate punctele de vedere. 2) gram. Categorie gramaticala, caracteristica anumitor limbi, care arata durata de realizare a actiunii exprimate de un verb. /<fr. aspect, lat. aspectus

ATITUDINE ~i f. 1) Pozitie a corpului; fel de a-si tine corpul; tinuta; poza; postura. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ a-si manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-si manifesta pozitia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine

COLATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; de importanta mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangenta cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collateral, lat. collateralis

CONSIDERENT ~e n. 1) Argument logic. 2) Pozitie intelectuala; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; parere; judecata; opinie. 3) jur. Factor care motiveaza o decizie a unui organ de jurisdictie. /<fr. considerant

A COVARSI ~esc tranz. 1) A depasi cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantitatii etc.). 2) rar A bate intr-o lupta sau intr-o intrecere; a birui; a invinge; a bate. /cu + varf

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

DEZACORD ~uri n. 1) Lipsa de acord (intre puncte de vedere, conceptii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsa de armonie intre sunete. /<fr. desaccord

ECONOMICESTE adv. din punct de vedere economic. /economic + suf. ~este

EDITORIAL² ~e n. Articol de ziar sau de revista care exprima punctul de vedere oficial al redactiei intr-o problema actuala si importanta; articol de fond. [Sil. e-di-to-ri-al] /<fr. editorial

A EPUIZA ~ez tranz. 1) A face sa se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discutii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. epuiser

ESICHIER ~e n. Dispunere a unor obiecte (de acelasi fel) cu anumite intervale intre ele. ◊ ~politic configuratia partidelor politice dintr-o tara la un moment dat, considerate din punctul de vedere al raportului ideologic dintre ele; spectru politic. [Sil. e-si-chi-er] /<fr. echiquier

EUFONIE ~i f. 1) Succesiune de sunete vocale si consonante care produce o impresie placuta auzului. 2) Ramura a poeticii care studiaza structura operelor literare din punctul de vedere al armoniei. /<fr. euphonie

A EXPLORA ~ez tranz. 1) (tari, tinuturi, regiuni necunoscute) A cerceta in scopuri stiintifice. 2) A analiza din toate punctele de vedere; a cerceta; a studia; a investiga. 3) (zacaminte minerale) A cerceta pentru a determina posibillitatile de exploatare. /<fr. explorer, lat. explorare

FONOLOGIE f. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor functionale. ~ istorica. [Art. fonologia; G.-D. fonologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phonologie

GRANULOZITATE ~ati f. Structura a unui material granular din punctul de vedere al marimii si al repartitiei procentuale a granulelor componente. /<fr. granulosite

ISTORICESTE adv. rar din punct de vedere istoric; sub aspect istoric. /istoric + suf. ~este

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

MATERIALICESTE adv. din punct de vedere material; sub aspect material. [Sil. -ri-a-] /material + suf. ~iceste

MEMORANDUM ~uri n. 1) Document diplomatic in care se expune punctul de vedere al unui guvern asupra unei probleme, ce va constitui obiectul viitoarelor negocieri. 2) inv. Carnet de note. /<lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum

MORALICESTE adv. 1) din punct de vedere moral; sub aspect moral; moralmente. 2) In conformitate cu morala; dupa prescriptiile moralei. /moral + suf. ~iceste

MORALMENTE adv. din punct de vedere moral; sub aspect moral; moraliceste. /<fr. moralement, it. moralmente

OPINIE ~i f. punct de vedere particular (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); parere; judecata; considerent; cuvant. ◊ A face ~ separata a nu adera la parerea altora (a majoritatii). [G.-D. opiniei; Sil. -ni-e] /<lat. opinio, ~onis, fr. opinion

ORBESTE adv. 1) In felul orbilor; ca orbii; fara a vedea; pe dibuite. 2) fig. Fara a avea un punct de vedere propriu; fara a chibzui. A se supune ~. 3) fig. Fara alegere si fara crutare. /orb + suf. ~este

PARONIM ~e n. Cuvant care se aseamana partial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebeste ca sens de acesta. /<fr. paronyme

PARERE ~i f. 1) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; judecata; opinie; pozitie; cuvant ◊ A fi de ~ a considera; a crede. A fi de alta ~ (sau a nu fi de aceeasi ~ cu cineva) a crede altfel decat cineva. ~ de bine satisfactie; bucurie. Cu ~ de rau cu regret. 2) pop. Produs al perceperii denaturate a realitatii inconjuratoare; inchipuire; iluzie. ◊ O ~ (de) ceva abia sesizabil. Intr-o ~ intr-un mod neserios. [G.-D. parerii] /v. a (se) parea

PENALICESTE adv. din punct de vedere penal; sub aspect penal. /penal + suf. ~iceste

PERSPECTIVA ~e f. 1) Aspect agreabil al unui colt de natura vazut de la o anumita distanta. 2) Aspect al unui obiect vazut din departare. ~a portilor orasului. 3) Modalitate de interpretare; punct de vedere. Fenomen social cercetat in ~ istorica. 4) mat. Reprezentare tridimensionala a unui obiect, reprodusa la scara diferita pe o suprafata plana, pastrand proportia dintre dimensiunile obiectului. 5) fig. Posibilitate de dezvoltare sau de realizare in viitorul apropiat. ◊ In (sau cu) ~ in (sau cu) viitor. [G.-D. perspectivei] /<fr. perspective

POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis

A PRIMA ~ez intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a detine intaietatea. /<fr. primer

PRINCIPIU ~i n. 1) Teza fundamentala; idee de baza. 2) Cauza primara. 3) punct de vedere propriu; convingere personala. ◊ Din ~ conform convingerii. In ~ in linii mari; in genere. /<lat. principium, fr. principe

PRISMA ~e f. 1) Poliedru cu doua baze paralele si egale si cu fetele laterale in forma de paralelograme. 2) Piesa din material transparent de forma unui asemenea poliedru folosita la aparatele optice. ◊ Prin ~a din punctul de vedere. [G.-D. prismei] /<fr. prisme

PRIVINTA ~e f. : In ~a referitor la; in ceea ce priveste. Intr-o ~ dintr-un anumit punct de vedere. In toate ~ele din toate punctele de vedere. In unele ~e cat priveste unele cazuri. /a privi + suf. ~inta

A REACTIONA ~ez intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca raspuns la o actiune sau la o e******e exterioara). 2) (despre persoane) A-si expune categoric punctul de vedere; a lua atitudine (fata de o situatie sau de o imprejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reactie

A RECONSIDERA reconsider tranz. (opere autori, evenimente etc., care au fost deja apreciate) A interpreta dintr-un nou punct de vedere; a revalorifica. ~ mostenirea literara. /<fr. reconsiderer

A SE ROSTI ma ~esc intranz. rar A-si exprima punctul de vedere; a-si spune parerea; a se pronunta. /Din rost

A SE SITUA ma ~ez intranz. A detine un anumit loc (in spatiu, in timp sau intr-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumita) pozitie a) a lua o (anumita) atitudine; a-si expune punctul de vedere; b) a avea o parere personala. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

SLABICIUNE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune

SOCIALMENTE adv. din punct de vedere social; sub aspect social. [Sil. -ci-al-] /<fr. socialement, it. socialmente

SUBSTANTA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

UNILATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care este situat pe o singura latura, pe o singura parte. Flori ~e. 2) Care este orientat intr-o singura directie, intr-un singur sens. Decizie ~a. 3) (despre persoane) Care judeca dintr-un singur punct de vedere, neglijand complexitatea faptelor (date); care se limiteaza la o singura latura a chestiunii. 4) (despre con-tracte) Care angajeaza, obliga la actiuni doar una din partile contractante. /<fr. unilateral

ANALOGIE s.f. Asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemanare partiala in ceea ce priveste forma sau continutul a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt; schimbarea produsa. [Gen. -iei, var. (inv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

ANCOMBRAMENT s.n. (frantuzism) Ingramadire care impiedica trecerea. ♦ (Tehn.) Spatiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].

CANTITATE s.f. 1. Categorie filozofica desemnand determinari ale obiectelor si proceselor care indica aspectul lor masurabil din punctul de vedere al marimii, numarului, volumului, duratei, gradului etc., a carei schimbare intre anumite limite nu produce transformari ale calitatii acestora, ci pregateste numai aceste transformari. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau dintr-o numarare; tot ceea ce poate fi numarat sau masurat. ♦ catime, numar, marime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecatilor de predicatie dupa sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantite, it. quantita, lat. quantitas].

CARACTERISTICA s.f. 1. Caracter predominant propriu unei fiinte, unui lucru, unui proces etc.; insusire tipica. 2. Partea intreaga a unui logaritm. 3. Curba reprezentand modul in care variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. ♦ Marime sau element care determina dintr-un anumit punct de vedere modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristica statistica = trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caracteristique].

ECHIEN, -A adj. (Despre arborete) Omogen din punctul de vedere al varstei. [Pron. -chi-en. / < fr. equienne, cf. lat. aequus – egal, annus – an].

ECLECTISM s.n. 1. Imbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♦ Neconsecventa in convingeri; starea celui eclectic. 2. (Arhit., arte) Imbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. [ < fr. eclectisme].

ESEU s.n. 1. Studiu de proportii reduse, in care autorul ataca probleme de ordin filozofic, literar, stiintific etc., expunand un punct de vedere personal, fara a epuiza subiectul. 2. Incercare; proba. ♦ (Filat.) Proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite, din care se alege cea care va ramane prototipul definitiv al intregului tiraj. 3. (La rugbi) Asezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].

FONOCONFORT s.n. Ansamblu de conditii care fac o locuinta comoda, placuta din punctul de vedere al izolarii fonice. [Cf. engl. phonoconfort].

GEOTEHNICA s.f. Ramura a geologiei care studiaza comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilitatii si al rezistentei. [Gen. -cii. / cf. fr. geotechnique].

INTELECTUALIZA vb. I. tr. A privi sau a trata (ceva) din punctul de vedere al intelectului; a transforma totul in notiuni. [Pron. -tu-a-. / cf. fr. intellectualiser].

MATERIALMENTE adv. (Rar) din punct de vedere material. [Pron. -ri-al-. / cf. fr. materiellement].

MINTAL, -A adj. Referitor la minte; facut in minte. ◊ Alienatie mintala = nebunie; debil mintal = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -a adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, dupa minte].

MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

OPTICA s.f. 1. Ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, conceptie. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique].

PENALMENTE adv. (Rar) din punct de vedere penal. [Cf. fr. penalement].

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

PERSPECTIVISM s.n. Conceptie filozofica potrivit careia cunoasterea depinde de punctul de vedere personal, de perspectiva celui care cunoaste. [< fr. perspectivisme, germ. Perspektivismus].

PLURIEN, -A adj. (Despre arborete) Neomogen din punctul de vedere al varstei. [Pron. -ri-en, pl. -ieni, -iene. / et. incerta].

PROZODIE s.f. 1. Disciplina care se ocupa cu studiul versificatiei din punctul de vedere al raportului dintre silabe in vers, considerate dupa accent sau dupa lungime. 2. Stiinta gruparii cuvintelor in unitati ritmice. V. metrica. ♦ (P. ext.) Pronuntare ritmica a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].

RETARDAT, -A adj. (si s.m.f.) (Frantuzism) Ramas in urma; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; intarziat mintal; inapoiat; retardatar. [< retarda].

SIMULTANEISM s.n. 1. Faptul de a se petrece simultan. 2. Procedeu de naratiune constand in a prezenta fara tranzitie evenimente care se desfasoara simultan in diverse locuri. 3. Tehnica de a picta care consta in a suprapune la acelasi obiect doua puncte de vedere diferite. [Pron. -ne-ism. / germ. Simultaneismus].

irelevant, ~a a [At: DA ms /Pl. ~ nti, ~ e / E: ger. irrelevant] 1 care nu prezinta importanta. 2-3 Neinteresant (dintr-un anumit punct de vedere).

COMBATIV, -A adj. darz, perseverent in lupta, in sustinerea unui punct de vedere, a unei idei etc. (‹ fr. combatif)

ABSURD, -A adj. Contrar gandirii logice, legilor naturii, bunului-simt sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ◊ Prin absurd = admitand un rationament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca singurul punct de vedere care se poate sustine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].

ACORDAJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al inaltimii lor. [< fr. accordage].

ARBORET s.n. 1. Portiune dintr-o padure omogena din punctul de vedere al speciei, al varstei si al conditiilor de vegetatie. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eti. / < it. arboretto].

ATITUDINE s.f. 1. Pozitie a corpului, tinuta. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].

AVIZ s.n. 1. Instiintare, comunicare oficiala; documentul prin care se face aceasta. 2. punct de vedere, parere; sfat. ♦ Apreciere, rezolutie a unei autoritati intr-o anumita chestiune. [< fr. avis, it. avviso, cf. lat. ad – la, visus – vedere, gandire].

BIBLIOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul cartilor din punctul de vedere al formelor in care se prezinta, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu].

BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plata si de credit. [< germ. Bonitat, cf. lat. bonitas].

CISALPIN, -A adj. Aflat dincoace de Alpi (din punctul de vedere al romanilor si italienilor); in nordul Italiei. [Cf. lat. cisalpinus, fr. cisalpin, it. cisalpino].

COMBATIV, -A adj. Darz, perseverent in lupta, in sustinerea unui punct de vedere, a unei idei etc. [Cf. it. combativo, fr. combatif].

CONSIDERENT s.n. 1. punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotarare a unui organ de jurisdictie, cuprinzand motivarea solutiei date de acest organ. [Cf. fr. considerant].

CONSTRINGENTA s.f. Marime fizica ce caracterizeaza sticlele optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. [< fr. constringence].

CONTEXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere in care se incadreaza un cuvant, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de imprejurari care insotesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].

CRITERIU s.n. punct de vedere, principiu de clasificare, de apreciere, de definire etc.; norma. [Pron. -riu, pl. -ii. / < fr. criterium, cf. gr. kriterion – ceea ce serveste la judecare].

FILOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modelului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire].

FONOLOGIE s.f. 1. Disciplina care studiaza sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore si al functiei pe care o indeplinesc in limba. 2. Disciplina lingvistica avand ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie].

GRANULOZITATE s.f. Felul de alcatuire a unui material mineral granular privit din punctul de vedere al marimii granulelor din care este format. [Cf. fr. granulosite].

GRUP s.n. 1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni; gramada. ◊ Grup social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun. 2. (Mat.) Multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functional. [< fr. groupe, cf. it. gruppo].

HETEROGONIE s.f. (Biol.) Formarea a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. ♦ Alternarea intre generatii cu modalitati diferite de reproducere s*****a. [Gen. -iei. / < germ. Heterogonie, cf. gr. heteros – diferit, gone – casatorie].

IMPRESIE s.f. Efect produs in constiinta de o cauza din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ◊ A face (sau a produce) impresie = a impresiona. ♦ Senzatie; parere. ♦ (la pl.) Pareri personale, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). [Pron. -si-e, gen. -iei, var. impresiune s.f. / cf. fr. impression, it. impressione, lat. impressio].

nervoziceste adj. (inv.) din punctul de vedere al nervilor, al sistemului nervos.

bei (bei), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administratiei otomane, era si titlu al domnitorilor din Munt. si Mold. – 2. Unghi concav la arsice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Seineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.

MATERIE s.f. 1. Categorie filozofica care desemneaza realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta. 2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. 3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etc. ♦ Continut, fond, esenta. 4. Totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. [Gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matiere, it. materia].