ABSCISA, abscise, s. f. Simbolul care indica lungimea si sensul segmentului cuprins intre un punct fix al unei drepte si un punct dat de pe dreapta. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care serveste la stabilirea pozitiei unui punct in plan sau in spatiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].

abscisa s. f. 1. (mat.) numar real care indica pe o axa lungimea si sensul segmentului cuprins intre originea axei si un punct dat, determinand pozitia acestuia. 2. prima coordonata carteziana (orizontala) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

CILINDREE s. f. 1. Volumul cilindrului unei masini de forta cu piston, cuprins intre cele doua pozitii opuse ale pistonului. 2. Cantitate de gaze introdusa in cilindrul unui motor cu ardere interna in timpul cursei de admisiune. – Din fr. cylindree.

HUMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins intre umar si cot, formand scheletul bratului. – Din fr. humerus, lat. humerus.

IARNA, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmeaza dupa toamna si preceda primavara, cuprins intre solstitiul de la 22 decembrie si echinoctiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarna = necesar in timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarna = fiind inca iarna. ♦ (Adverbial; in forma iarna) In timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].

INCUBATIE, incubatii, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturala sau artificiala, a embrionului de pasari sub influenta anumitor factori fizici (temperatura, umiditate etc.). 2. Timpul cuprins intre primul contact al organismului cu microbii sau cu virusii unei boli si primele simptoame ale bolii provocate de acestia. [Var.: incubatiune s. f.] – Din fr. incubation, lat. incubatio, -onis.

INSERTIE, insertii, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se insereaza. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capatului terminal al unui muschi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus in structura altui material sau cuprins intre fetele de contact pentru a-i mari rezistenta la rupere sau la sfasiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.

INTERGLACIATIE, interglaciatii, s. f. Interval de timp cu clima calda in pleistocen, cuprins intre doua glaciatii; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar.

INTERMEDIAR, -A, intermediari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care se afla cuprins intre elementele extreme ale unei multimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. si f. Persoana care, de obicei in schimbul unui avantaj banesc, face legatura intre vanzator si cumparator sau incheie o tranzactie intre doua parti, cu imputernicirea acestora; persoana care mijloceste incheierea unei operatii (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermediaire, it. intermediario.

VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).

PERIDROM, peridromuri, s. n. 1. Galerie acoperita care inconjura un edificiu la nivelul pamantului, servind ca loc de plimbare. 2. Spatiul exterior cuprins intre peretele naosului si colonada unui templu antic. – Din fr. peridrome.

CORTEX, cortexuri, s. n. 1. Scoarta a unui copac. ♦ Coaja a unui fruct. 2. Invelis al parului, cuprins intre maduva centrala si cuticula exterioara. 3. (In sintagmele) Cortex cerebral = scoarta cerebrala. Cortex suprarenal = partea periferica a glandei suprarenale; glanda corticosuprarenala. – Din fr., lat. cortex.

CORIUM s. n. Strat de piele la animale cuprins intre epiderma si stratul adipos subcutanat, format in cea mai mare parte dintr-un tesut conjunctiv si care, dupa o prelucrare corespunzatoare, se transforma in piele tabacita. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

OZONOSFERA s. f. Strat al atmosferei bogat in ozon, cuprins intre 15 si 40 km altitudine. – Din fr. ozonosphere.

LAMA¹, lame, s. f. 1. Placa subtire de metal, de material plastic etc., cu diverse intrebuintari (in aparatura tehnica). ♦ Spec. Mica placa dreptunghiulara, subtire si de obicei cu taisuri pe ambele laturi lungi, care se monteaza la un aparat de ras. 2. Partea metalica si taioasa a unui instrument. 3. Placa mica si subtire de sticla pe care se asaza substantele ce urmeaza a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subtire de lichid, liber sau cuprins intre doi pereti. – Din fr. lame.

MEZOFIL, mezofile, s. n. 1. Tesut cuprins intre epiderma superioara si cea inferioara a frunzei, format din celule care contin clorofila. 2. (La pl.) Microorganisme care se dezvolta la temperaturi medii. – Din fr. mesophylle.

MEZOSFERA s. f. Invelis cuprins intre l200 si 2900 kilometri in adancimea pamantului; strat atmosferic care se intinde deasupra stratosferei si sub ionosfera. – Din fr. mesosphere.

NONA¹, none, s. f. (Muz.) Interval cuprins intre doua sunete ale gamei aflate la distanta de noua trepte; treapta a noua de la o treapta data. – Din lat. nona. Cf. it. nono.

NECUPRINS, -A, necuprinsi, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins intre anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi patruns cu mintea, inteles. 2. S. n. Spatiu, intindere nelimitata; nemarginire, imensitate; infinit. – Ne- + cuprins.

ESOFAG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins intre faringe si stomac, prin care trec alimentele inghitite. [Pl. si: esofaguri] – Din fr. oesophage.

TEMPORAL¹, temporale, s. n. Os pereche asezat de o parte si de alta a cutiei craniene, in regiunea tamplelor, fiind cuprins intre occipital, parietal si sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserati muschii gatului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care apartine regiunii tamplelor, privitor la aceasta regiune. – Din fr. temporal.

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

ALINEAT ~e n. 1) Rand dintr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte. 2) Fragment de text cuprins intre doua randuri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinea

DIAFIZA ~e f. Corpul unui os lung, aproape cilindric, cuprins intre cele doua extremitati numite epifize. [Sil. di-a-] /<fr. diaphyse

GUSTER ~i m. 1) Soparla cu spatele verde si cu coada foarte lunga, care se hraneste cu insecte; soparla verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins intre faringe si stomac; esofag. 3) Prelungire musculara posterioara a cerului gurii; omusor; uvula; imparatus. /<bulg., sb. guster

HUMERUS ~si n. Os al bratului cuprins intre umar si cot. /<fr. humerus, lat. humerus

MEDIASTIN n. Spatiu toracic cuprins intre cele doua cavitati pleurale. [Sil. -di-as-] /<fr. mediastin

MEZOFIL ~e n. Tesut bogat in clorofila care este cuprins intre cele doua membrane exterioare ale frunzei. /<fr. mesophylle

PERIDROM ~uri n. 1) Galerie acoperita care inconjoara un edificiu la nivelul pamantului, servind ca loc de plimbare. 2) (la templele antice) Spatiu exterior cuprins intre peretele naosului si colonada. /<fr. peridrome

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

SUBSUOARA ~ori f. 1) Partea de sub brat, in locul de articulare a acestuia cu umarul. ◊ La ~ sub brat. A sta (sau a sedea) cu mainile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spatiu cuprins intre baza frunzei sau a ramurii si lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-] /sub- + suoara

CLOTOIDA s.f. (Mat.) Curba plana, a carei curbura intr-un punct este proportionala cu lungimea arcului cuprins intre alt punct fix al curbei si cel considerat. [Pron. -to-i-. / < germ. Klothoide, cf. Clotho – nume de asteroid, eidos – forma].

CORIUM s.n. 1. (Biol.) Strat de piele cuprins intre epiderma si stratul adipos subcutanat, format din tesut conjunctiv. 2. V. corion. [< fr., lat. corium].

ECOANSON s.n. (Arhit.) Ornament triunghiular cuprins intre doua arcade tangente legate la inaltime de un brau orizontal; piatra care formeaza coltul ambrazurii unei ferestre sau usi. ♦ (Constr.) Operatie de finisare a colturilor unei incaperi. [< fr. ecoincon].

INTERPUNTE s.f. Spatiu cuprins intre doua punti si bordajul unei nave. [Dupa fr. entrepont].

MEZOFIL s.n. Tesut cuprins intre cele doua membrane exterioare ale frunzei, care contine clorofila. // adj. (Despre organisme) Care se dezvolta la temperatura moderata (intre 10 si 45

MEZOSFERA s.f. 1. Invelisul cuprins intre 1200 si 2900 km in adancimea Pamantului, in care predomina sulfurile si oxizii metalelor grele (fier, nichel si magneziu). 2. Strat atmosferic care se intinde deasupra stratosferei intre 40 si 80 km altitudine. [< fr. mesosphere, cf. gr. mesos – mijloc, sphaira – sfera].

OZONOSFERA s.f. Strat atmosferic bogat in ozon, cuprins intre 25 si 50 km altitudine. [< germ. Ozonosphare].

SPIRA s.f. 1. Arc al unei elice cuprins intre doua puncte succesive de intersectie a acesteia cu aceeasi generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezinta o curba, un obiect sau o serie de obiecte dispuse in spirala sau in elice. 2. Portiune de bobina care formeaza o curba aproape inchisa. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira].

STRATOSFERA s.f. Strat al atmosferei cuprins intre troposfera si 40 de km altitudine, in care temperatura este sensibil constanta, deplasarile aerului facandu-se numai orizontal. [< fr. stratosphere, cf. lat. stratum – strat, gr. sphaira – sfera].

TERMOSFERA s.f. Strat al atmosferei cuprins intre 80 si 1000 km, in care temperatura creste odata cu altitudinea. [< fr. thermosphere, cf. gr. therme – caldura, sphaira – sfera].

TIMPAN s.n. 1. Membrana elastica care desparte urechea externa de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percutie cu sunetul acordabil, constand dintr-un corp de arama in forma de cazan, avand gura acoperita cu o membrana de piele care vibreaza atunci cand este lovita cu niste betisoare. 3. Spatiu cuprins intre cele trei cornise ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafata cuprinsa intre orizontala si arcele unei bolti. 4. (Tehn.) Pinion dintat. // (In forma timpano-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „toba”, „membrana intinsa”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon].

TRACTRICE s.f. (Mat.) Curba plana avand proprietatea ca, in fiecare punct al ei, segmentul de tangenta, cuprins intre punctul de tangenta si intersectia tangentei cu o dreapta fixa, are lungimea constanta. [< germ. Traktrix, cf. lat. tractare – a trage].

VALECULA s.f. (Anat., bot.) Depresiune usoara pe suprafata unui organ; spatiul cuprins intre doua ridicaturi sau dungi. [< fr. valecule].

ZENITAL, -A adj. Referitor la zenit. ◊ Distanta zenitala = arcul de cerc vertical cuprins intre zenit si un astru. [< fr. zenithal].

ALINEAT s.n. Rand intr-un text care incepe mai dinauntru decat celelalte pentru a arata trecerea la alta idee; fragment de text cuprins intre doua randuri scrise in acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinea, lat. a linea – de la capat].

AMPLITUDINE s.f. 1. Departare intre pozitiile extreme ale unui punct sau ale unui corp care oscileaza. ♦ (Mat.) Distanta care separa punctele extreme ale unui arc. ◊ Amplitudinea unui astru = arcul de orizont cuprins intre punctul c******l est si vest si punctul de pe orizont unde astrul rasare, respectiv apune. ♦ (Fig.) Intindere, amploare. 2. Maximul diferentei dintre valoarea unei marimi periodice si valoarea medie a marimii in cursul unei perioade. [< fr. amplitude, it. amplitudine, cf. lat. amplitudo – intindere].

AZIMUT s.n. Unghi cuprins intre meridianul unui loc si planul vertical al directiei respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecand printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept].

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

CILINDREE s.f. 1. Volumul cilindrului unui motor sau al unei masini cu abur, cuprins intre pozitiile extreme ale pistonului. 2. Cantitatea de gaze introdusa in cilindrul unei masini in timpul cursei de admisiune. [Pron. -e-e. / < fr. cylindree].

CORTEX s.n. 1. Scoarta (a unui copac). ♦ Coaja (a unui fruct). 2. Invelis al parului, cuprins intre maduva centrala si cuticula exterioara. 3. Scoarta cerebrala. [Pl. -xuri. / < lat., fr. cortex].

PERIDROM s.n. Galerie, spatiu acoperit care inconjura o cladire la nivelul pamantului si serveste ca loc de plimbare. ♦ Spatiul exterior cuprins intre peretele naosului si coloanele care inconjura un templu antic. [< fr. peridrome, cf. gr. peridromos].

sutru, sutruri, s.n. (reg.) spatiul cuprins intre cuptor (sau intre soba) si perete.

SECTOR s.n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan marginita de doua raze concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua raze. ♦ Piesa in forma de sector de cerc. 2. Parte, portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ (Mil.) Zona de actiune a unei unitati. 3. Domeniu sau ramura de activitate. ♦ Diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ Sector social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. [Cf. fr. secteur, rus. sektor, lat. sector < secare – a taia].

CLOTOIDA s. f. (mat.) curba plana a carei curbura este proportionala in fiecare punct cu lungimea arcului cuprins intre centru si punctul considerat. (< fr. clothoide)

ECOANSON s. n. 1. ornament triunghiular cuprins intre doua arcade tangente legate la inaltime de un brau orizontal; piatra care formeaza coltul ambrazurii unei ferestre sau usi. 2. finisare a colturilor unei incaperi. (< fr. ecoinson)

INTERCOTIDAL, -A adj. (despre zone marine) cuprins intre limitele extreme ale oscilatiilor mareelor. ♦ linie ~a = curba care uneste punctele de pe suprafata marilor si oceanelor unde mareea are loc in acelasi timp. (< fr. intercotidal)

SEMIREFRACTAR, -A adj., s. n. (material) cu punctul de vitrificare cuprins intre 850⁰ si 1580⁰C. (< semi- + refractar)

TRACTRICE s. f. (mat.) curba plana avand proprietatea ca, in fiecare punct al ei, segmentul de tangenta cuprins intre punctul de tangenta si intersectia tangentei cu o dreapta fixa sa aiba lungimea constanta. (< germ. Traktrix)

ALPII ALBANEZI, masiv muntos in V Pen. Balcanice (Albania), continuare a Alpilor Dinarici, cuprins intre izv. riurilor Drin si Drina. Alt. max.: 2.751 m (vf. Korab).

AMUNDSEN [a:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a strabatut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pina in Alaska) si primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A disparut in reg. Polului Nord in timpul incercarilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. Marea ~, mare in partea meridionala a Oc. Pacific, in Antarctica, in dreptul Tarii Byrd, cu adincimi de peste 1.000 m, acoperita permanent de gheturi. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Inghetat) cuprins intre ins. Banks, Victoria si litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; latime: 213 km. Ad. max.: 285 m.

ABSCISA, abscise, s. f. Simbol care indica lungimea si sensul segmentului cuprins intre un punct fix al unei drepte si un punct dat de pe dreapta. – Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]).

BOHAI 1. Golf in NV Marii Galbene, cuprins intre Pen. Shandong si Liaodong (China). Lungime: c. 280 km. Ad. max.: 40 m. In el se varsa fl. Huanghe. Maree (3,40 m). Ingheata in perioada nov.-mart. Pescuit. Extragerea sarii marine si petrolului. Port. pr.: Tanggu. Denumirea chineza: Bohai-Wan. 2. Str. intre Pen. Shandong si Liaodong. Latimea minima: 105 km. Ad. max.: 36 m.

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 i. Hr.), intemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se intindea din muntii Slovaciei si Dunarea mujlocie pana la Hemus si Marea Neagra. Pe plan intern, politica lui B. a fost indreptata spre unificarea formatiunilor politico-militare din Dacia si spre construirea unui sistem defensiv in zona M-tilor Orastiei. Pe plan extern, a dus o politica activa de redobandire a unor vechi tinuturi dacice si de preintimpinare a pericolului roman in Pen. Balcanica. In anul 60/59 i. Hr. i-a invins pe boii si tauriscii de la Dunarea mijlocie si din Slovenia, iar intre 50 si 48 i. Hr. a cucerit si supus influentei sale cetatile grecesti de pe tarmul de N si V al Marii Negre, precum su terit. cuprins intre Dunare si Balcani. A intervenit in conflictul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.), fagaduindu-i acestuia din urma ajutor militar. Dupa moartea sa (44 i. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refacut sub conducerea lui Decebal.

CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele Mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare Mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare si Mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.

ABDOMINAL, -A, abdominali, -e, adj. Care apartine abdomenului, privitor la abdomen; ventral. ◊ Cavitate abdominala = cavitate cuprinsa intre peretii abdomenului (1). – Din fr. abdominal.

ACOSTAMENT, acostamente, s. n. Fasie laterala din platforma unei sosele, cuprinsa intre marginea partii carosabile si marginea soselei. – Dupa fr. accotement.

ADOLESCENTA s. f. Perioada a vietii omului cuprinsa intre varsta pubertatii si cea adulta, in care are loc maturizarea treptata a functiunilor fizice si psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.

AGRICOL, -A, agricoli, -e, adj. 1. Care tine de agricultura, care se refera la agricultura; folosit in agricultura. ◊ An agricol = perioada de timp cuprinsa intre inceputul muncilor agricole de toamna, care privesc recolta anului urmator, si strangerea recoltei din anul in curs. 2. (Despre oameni) Care se ocupa cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o tara) Care isi sprijina economia in special pe agricultura; agrar. – Din fr. agricole.

ALINIAMENT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte; p. ext. pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcata prin jaloane, tarusi etc. 2. Portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie, cuprinsa intre doua curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

AVANSCENA, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsa intre cortina si rampa. 2. Fiecare dintre cele doua loji asezate langa scena. – Din fr. avant-scene.

BATIALA adj. (In sintagma) Regiune (sau zona) batiala = regiune in mari si oceane cuprinsa intre adancimea de 200 si 2500 m. [Pr.: -li-a-] – Din fr. bathyale.

BIEF s. n. Portiune de canal sau de rau cuprinsa intre doua ecluze sau baraje. [Pr.: bi-ef] – Din fr. bief.

BUTELIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticla, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric in forma de cilindru sau de con, alcatuit dintr-o butelie de sticla cuprinsa intre doua armaturi metalice. 2. Sticla pentru pastrat sau pentru transportat lichide; butelca. – Din fr. bouteille.

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsa intre intestinul subtire si colon. [Var.: cecum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioada din istoria omenirii cu anumite trasaturi specifice. ◊ Evul mediu = perioada din istoria omenirii cuprinsa intre antichitate si epoca moderna. – Din lat. aevum.

GAMBA, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi pana la laba; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsa intre incheietura genunchiului si copita. – Din lat. gamba.

GLEZNA, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenta osoasa formata in aceasta regiune. ♦ Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsa intre fluier si chisita. – Din sl. glezinu, glezna.

GLOTA, glote, s. f. Portiunea cea mai ingusta a laringelui, cuprinsa intre cele doua coarde vocale. – Din fr. glotte.

HIPOCOTIL, hipocotile, s. n. Portiune din tulpina unei plantule cuprinsa intre cotiledoane si baza radacinii. – Din fr. hypocotyle.

INDIGO, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsa intre albastru si violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisa mai sus. 3. S. n. Materie coloranta albastru-inchis, extrasa din frunzele mai multor plante tropicale sau obtinuta sintetic din anilina sau din acid antranilic si folosita pentru vopsirea lanii si a bumbacului. 4. S. n. Hartie-carbon; plombagina. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.

INTERFLUVIU, interfluvii, s. n. Portiune de teren cuprinsa intre doua vai vecine, care, dupa unitatea de relief pe care se dezvolta, se numesc pod, camp, culme, creasta etc. – Din fr. interfluve (dupa fluviu).

INTERGLACIAR, -A, interglaciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Interglaciatie; depozit aparut in timpul unei interglaciatii. 2. Adj. (Despre perioade geologice) cuprins intre doua glaciatii, care se refera la interglaciatie, care apartine interglaciatiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. interglaciaire.

INTERNOD, internoduri, s. n. Portiune a tulpinii unor plante cuprinsa intre doua noduri. – Din germ. Internodium, it. internodio (dupa nod).

INTERVAL, intervale, s. n. 1. Distanta in timp intre doua fenomene, intre doua perioade, intre doua evenimente consecutive; rastimp. 2. Distanta in spatiu intre doua puncte, intre doua lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse intre doua valori date. 3. Diferenta de inaltime intre doua sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum.

INCRET, increturi, s. n. Ornamentatie a manecii la camasile nationale femeiesti, cuprinsa intre altita si rauri. – Din increti (derivat regresiv).

JEJUN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subtire cuprinsa intre duoden si ileon. – Din fr. jejunum, lat. jejunum.

SELF, selfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsa intre linia de tarm si povarnisul continental, reprezentand zona marginala submersa a continentelor. – Din germ. Schelf.

UNGHER, unghere, s. n. 1. Portiune dintr-o incapere cuprinsa intre extremitatile reunite a doi pereti alaturati; colt. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se asaza pe colt. – Lat. *anglarius (= angularius).

ZONA, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate in functie de poli, de cercurile polare si de tropice si caracterizate printr-o clima specifica. Zona temperata. Zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) Fiecare dintre partile cerului corespunzatoare celor cinci zone (1) ale Pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitata pe baza unor caracteristici distinctive, a unor imprejurari speciale, a unei destinatii determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua paralele. 4. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

MODERN, -A, moderni, -e, adj. Care apartine timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este in pas cu progresul actual; care apartine unei epoci posterioare antichitatii. ◊ Istoria moderna = a) (in trecut) epoca de la sfarsitul evului mediu, cuprinsa intre 1453 (caderea Constantinopolului) si Revolutia Franceza din 1789; b) (curent) epoca cuprinsa intre Revolutia Franceza din 1789 si Unirea din 1918. Limba moderna = limba vie, vorbita efectiv de o populatie actuala. ♦ (Despre invatamant) Care acorda importanta, preferinta disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. – Din fr. moderne, it. moderno.

FILTRA, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.), A separa partile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curata de impuritati, de microbi etc. 2. (Fiz.) A impiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ (In limbaj curent; despre lumina) A patrunde, a se strecura (printr-o fereastra, o crapatura etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite oscilatiile care au frecvente cuprinse intre anumite limite. – Din fr. filtrer.

FILTRU¹, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.

CRUPA, crupe, s.f. Partea superioara a corpului unor mamifere, cuprinsa intre sale si baza cozii.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

FRIZA¹, frize, s. f. 1. (In arhitectura clasica) Parte componenta a antablamentului, cuprinsa intre arhitrava si cornisa, de obicei impodobita cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament in forma de banda orizontala cu picturi sau reliefuri in jurul unui vas, al unei sali, al unui sarcofag etc. 2. Piesa ingusta de cherestea, folosita la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de usi, a lambriurilor. ♦ Chenar care inconjoara o pardoseala de parchet in lungul peretilor, facut din piese mai mari decat lamele parchetului. 3. Rama masiva de lemn in care se prind tabliile unei usi. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.

PARTER, partere, s. n. 1. Parte a unei cladiri situata la nivelul solului (sau putin deasupra lui); totalitatea incaperilor situate in aceasta parte a cladirii. 2. Parte a unei sali de spectacole cuprinsa intre scena si fundul salii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. Parte dintr-o gradina sau dintr-un parc rezervata cultivarii florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre.

ASTEROID, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, putin stralucitoare, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. – Din fr. asteroide.

PENUMBRA, penumbre, s. f. 1. Zona incomplet luminata, cuprinsa intre zona umbrita si cea luminoasa din spatele unui corp opac; p. gener. zona slab luminata; semiobscuritate. 2. (Pict.) Zona de trecere intre lumina si umbra. – Din fr. penombre. Cf. umbra.

PERINEU, perinee, s. n. Regiune anatomica cuprinsa intre organele genitale externe si a**s. – Din fr. perinee.

DICTATURA, dictaturi, s. f. 1. (In Roma antica) Demnitatea, puterea, autoritatea exercitata de un dictator. 2. Institutie politica, putere de stat in care o persoana (sau un grup de persoane) este investita cu autoritate nelimitata prin legi si adesea bazata pe violenta. ♦ Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxista care preconiza exercitarea puterii de stat de catre proletariat in perioada cuprinsa intre revolutia socialista si instaurarea societatii socialiste. – Din fr. dictature, lat. dictatura.

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsa intre crupa si gamba; (la om) coapsa, sold. – Lat. armus.

MEZON, mezoni, s. m. Particula elementara instabila, neutra sau cu sarcina electrica, avand masa cuprinsa intre masa electronului si cea a protonului. – Din fr. meson, germ. Meson.

POANTA, poante, s. f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce da expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; varf. ♦ Portiune a piciorului cuprinsa intre glezna si degete. ♦ Pozitie in baletul clasic, executata de obicei de femei, care consta in ridicarea si deplasarea pe varful degetelor si cu falangele bine intinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legati de glezna. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu varful alungit si intarit, pe care ii poarta balerinele legati de glezna. – Din fr. pointe.

PILIER, piliere, -i, subst. 1. S. n. Portiune dintr-un zacamant delimitata prin lucrari miniere sau cuprinsa intre zone de exploatare. 2. S. m. (Rugbi) Fiecare dintre cei doi inaintasi din prima linie care incadreaza pe taloner intr-un meleu. [Pr.: -li-er] – Din fr. pilier.

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

SES, SEASA, (1) sese, adj., (2, 3) sesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pamanturi, regiuni) Neted, intins; plan. 2. S. n. Intindere vasta de pamant, fara diferente (mari) de nivel, situata la mica altitudine; campie; suprafata plana de pamant situata intr-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului. – Lat. sessus.

SOSEA, sosele, s. f. Cale de comunicatie interurbana, pietruita sau asfaltata; p. restr. strada larga, frumos amenajata, la intrarea intr-un oras, care continua caile de comunicatie interurbane. ◊ Sosea nationala = sosea care leaga intre ele centrele importante ale tarii si a carei ingrijire se afla in seama administratiei centrale. Sosea comunala = sosea care leaga mai multe comune intre ele, fiind ingrijita de comunele respective. ♦ (Inv.) Partea carosabila a unei strazi, cuprinsa intre trotuare. – Din fr. chaussee.

SUNT, sunturi, s. n. 1. Rezistor electric conectat intre doua puncte ale unui circuit electric pentru protejarea portiunii de circuit cuprinse intre aceste puncte. 2. Derivare a circuitului sanguin pe alte cai circulatorii decat cele normale. – Din engl. shunt.

FANARIOT, -A, fanarioti, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din paturile instarite care locuia in cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Portii Otomane ori dregator sau domn in tarile romanesti care provenea din aceasta patura greaca instarita. ◊ Epoca fanariotilor = perioada din istoria Romaniei cuprinsa intre anii 1711 si 1821. 2. Adj. Care apartine fanariotilor (1), privitor la fanarioti; caracteristic fanariotilor; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariotis.

EPICOTIL, epicotile, s. n. Parte a tulpinii cuprinsa intre cotiledoane si primele frunze. – Din fr. epicotyle.

FLAMANZARE, flamanzari, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobita a corpului cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert. – Flamanzi (pl. lui flamand) + suf. -are.

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

MEDIASTIN, mediastine, s. n. Cavitate anatomica cuprinsa intre cei doi plamani si care contine inima, timusul, esofagul, aorta si canalul toracic. [Pr.: -di-as-] – Din fr. mediastin.

METACARP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mainii cuprinsa intre carp si falange, formata din cinci oase dispuse radiar; os care formeaza baza fluierului la picioarele din fata ale unor animale. – Din fr. metacarpe.

METATARS, metatarsuri, s. n. Parte din scheletul labei piciorului cuprinsa intre tars si falange, formata din cinci oase dispuse radial. – Din fr. metatarse.

MEZOCARP s. n. Parte carnoasa a unui fruct, cuprinsa intre coaja si sambure. – Din fr. mesocarpe.

MICROUNDA, microunde, s. f. (Fiz.) Unda hertziana a carei lungime de unda este cuprinsa intre l cm si l m. [Pr.: -cro-un-] – Din fr. micro-onde.

COAPSA, coapse, s. f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. ♦ (La animale) Partea superioara a membrelor posterioare, cuprinsa intre crupa si gamba. – Lat. coxa.

ELENISM s. n. 1. Perioada din istoria popoarelor din bazinul Marii Mediterane, cuprinsa intre moartea lui Alexandru Macedon si sfarsitul sec. I a. Cr. 2. Termen care denumeste cultura Greciei antice si influentele exercitate de ea. – Din fr. hellenisme,. germ. Hellenismus.

EPIGASTRU, epigastre, s. n. Partea superioara a abdomenului, cuprinsa intre coaste si ombilic. – Din fr. epigastre.

TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

TAMPLA¹, tample, s. f. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale capului, cuprinse intre ochi, urechi, frunte si obraz. ♦ Parul care acopera aceste parti. Tample carunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

TEMPERAT, -A, temperati, -te, adj. 1. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Moderat, cumpatat, potolit. ♦ Clima temperata = clima caracterizata prin existenta a patru anotimpuri, cu veri potrivit de calduroase si cu ierni nu prea reci. Zona temperata = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata Pamantului cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (Muz.; in sintagma) Sistem temperat = sistemul impartirii intervalelor de tonuri in cate doua semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempere.

TORACE, torace, s. n. Cavitate in corpul vertebratelor cuprinsa intre gat si abdomen, care contine principalele organe ale sistemelor circulator si respirator; cosul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

COLOIDAL, -A, coloidali, -e, adj. (Chim.) Care are aspectul si proprietatile unui coloid (2). ◊ Stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor si aceea a suspensiilor. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. colloidal.

TRAVALIU, travalii, s. n. 1. (Tehn.; iesit din uz) Lucru mecanic. ♦ Lucru, munca. 2. Totalitatea fenomenelor produse in perioada cuprinsa intre aparitia durerilor de nastere si expulzarea fatului. – Din it. travaglio. Cf. fr. travail.

TRUNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac, cuprinsa intre radacina si locul de unde pornesc ramurile principale; tulpina. ♦ Tulpina unui copac taiat (de la nivelul solului, uneori curatata de crengi si de coaja); bustean. ♦ Bucata groasa de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapa lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fara cap si fara membre. 3. ♦ (Anat.; in sintagma) Trunchi cerebral = portiunea nevraxului alcatuita din maduva prelungita, punte si mezencefal. 4. (In sintagma) Trunchi de piramida (sau de con, de prisma) = corp geometric obtinut prin sectionarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza si aflat intre acest plan si baza. – Lat. trunculus.

TULPINA, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsa intre radacina si coroana, care sustine ramurile, frunzele, florile si fructele si prin care trece seva la diverse parti ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile si frunzele. 2. Tema a unui cuvant. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. turpina.

RADIOUNDA, radiounde, s. f. (Fiz.) Unda electromagnetica cu lungimea cuprinsa intre 10 km si 1 mm. [Pr.: -di-o] – Radio¹- + unda (dupa engl. radio waves, germ. Radiowellen).

DIEDRU, diedre, s. n. Figura geometrica formata din doua semiplane marginite de dreapta lor de intersectie; portiune de spatiu cuprinsa intre aceste semiplane. ◊ (Adjectival) Unghi diedru. [Pr.: di-e-] – Din fr. diedre.

KILOTONIC, -A, kilotonici, -e, adj. A carui incarcatura corespunde unei cantitati de trinitrotoluen cu greutatea cuprinsa intre o mie si un milion de tone. O incarcatura nucleara kilotonica. (cf. fr. kilotonnique) [def. TLF]

CRUPA crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi si de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsa intre sale si baza cozii. 2. Regiunea dinspre coada a cruponului (1). 3. Forma de relief alcatuita din doua versante care se unesc dupa o linie; prelungire a unui m*****n. – Din fr. croupe.

CRUPON, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tabacarie, mai groasa si mai rezistenta, cuprinsa intre coada si gat. 2. Placa de cauciuc din care se taie pentru incaltaminte. – Din fr. croupon.

ABDOMEN ~e n. (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; pantece. /<lat., fr. abdomen

ANTEBRAT ~e n. Parte a bratului, cuprinsa intre cot si incheietura mainii. [Sil. -te-brat] /ante- + brat

ARC² arce n. mat. Portiune dintr-o curba cuprinsa intre doua puncte ale acesteia. /<lat. arcus

ASTEROID ~zi m. Mica planeta din sistemul solar, putin stralucitoare, cu orbita cuprinsa intre orbitele lui Marte si Jupiter. /<fr. asteroide

BIEF ~uri n. Portiune a unui curs de apa (rau, canal), cuprinsa intre doua baraje sau ecluze. [Sil. bi-ef] /<fr. bief

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

CHINDIE ~i f. pop. 1) Perioada de timp cuprinsa intre amiaza si apusul soarelui. Pe la ~i. 2) Loc pe bolta cereasca unde se afla Soarele in aceasta perioada de timp. 3) art. Dans popular asemanator cu sarba. 4) Melodie dupa care se executa acest dans. [Art. chindia; G.-D. chindiei; Sil. -di-e] /<turc. ikindi

COAPSA ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. 2) (la animale) Parte superioara a membrelor posterioare, cuprinsa intre crupa si gamba. [G.-D. coapsei; Sil. coap-sa] /<lat. coxa

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

EPIGASTRU n. Parte superioara a abdomenului cuprinsa intre coaste si ombilic. [Sil. -gas-tru] /<fr. epigastre

ESOFAG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsa intre faringe si stomac, avand rolul de a transporta alimentele din gura in stomac. [Pl. si esofage] /<fr. oesophage

FUS² ~uri n. 1) Parte a unei masini care asigura primirea sau transmiterea unei miscari de rotatie. ~ul morii. 2) Trunchiul fara crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsa intre baza si capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus

GAMBA ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi pana la glezna. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsa intre incheietura genunchiului si copita. /<lat., it. gamba

GARDINA ~i f. 1) (la butoaie) Santulet transversal la capetele doagelor in care se fixeaza fundul. 2) Portiunea de doaga cuprinsa intre capatul ei de sus si santuletul transversal. 3) rar Bor la palarie. /<germ. Gargel

GLABELA ~e f. Portiune a fetei cuprinsa intre arcadele sprancenelor si radacina nasului. /<fr. glabelle

GLEZNA ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. 2) Proeminenta osoasa formata in aceasta parte a piciorului. 3) Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Portiune a membrului cuprinsa intre fluier si chisita. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna

GLOTA ~e f. Portiunea cea mai ingusta a laringelui, cuprinsa intre cele doua coarde vocale. /<fr. glotte

INTERGLACIATIE f. Perioada cuprinsa intre doua glaciatii, caracterizata prin clima calda. /<fr. interglaciar

INTERVAL ~e n. 1) Distanta care exista intre doua obiecte; spatiu dintre doua lucruri. 2) Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; rastimp. 3) Raport dintre inaltimile a doua sunete muzicale. 4) mat. Multime de puncte cuprinsa intre doua puncte date. /<fr. intervalle, lat. intervallum

INTESTIN¹ ~e n. (la oameni si la unele animale) Parte a aparatului digestiv in forma de tub, cuprinsa intre stomac si a**s; mat. /<fr. intestin, lat. intestinum

LOGODNA ~e f. 1) Ceremonie prin care un tanar si o tanara se angajeaza solemn sa se casatoreasca, facand schimb de verighete. 2) Promisiune solemna facuta de logodnici. 3) Petrecere organizata cu acest prilej. 4) Perioada cuprinsa intre aceasta ceremonie si nunta. [G.-D. logodnei] /<sl. logodinu

MATURITATE f. 1) Stare de dezvoltare fizica si intelectuala completa. 2) Caracter matur. 3) Perioada din viata unui om, cuprinsa intre tinerete si batranete. 4) Stare de dezvoltare deplina (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experienta, acumulat o data cu inaintarea in varsta. /<fr. maturite, lat. maturitas, ~atis

MAT ~e n. pop. (la om si la unele animale) Parte a aparatului digestiv in forma de tub cuprinsa intre stomac si a**s; intestin. /<lat. matia

MEZOLITIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de perioada cuprinsa intre paleolitic si neolitic. 2) Care dateaza din aceasta perioada. /<fr. mesolithique

MEZOLITIC² n. 1) Perioada mijlocie din epoca pietrei, cuprinsa intre paleolitic si neolitic. 2) Strat geologic format in aceasta perioada. /<fr. mesolithique

MEZOZOIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de era geologica cuprinsa intre paleozoic si neozoic. 2) Care dateaza din aceasta era. [Sil. -zo-ic] /<fr. mezozoique

MEZOZOIC² n. 1) Era geologica cuprinsa intre paleozoic si neozoic; era secundara. 2) Strat geologic format in aceasta era. [Sil. -zo-ic] /<fr. mesosoique

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

PARTER ~e n. 1) Parte a unei cladiri cu mai multe etaje, situata la nivelul solului. 2) Parte a unei sali de spectacole, situata la nivelul solului si cuprinsa intre scena si fundul salii. 3) Totalitate de spectatori aflati in aceasta parte a salii. 4) Suprafata de pamant intr-un parc sau intr-o gradina publica plantata cu flori sau cu iarba. /<fr. parterre

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

PUBERTATE f. Perioada a vietii omului, cuprinsa intre copilarie si adolescenta, caracterizata prin accelerarea dezvoltarii fizice, psihice si prin aparitia unor caractere s*****e secundare. /<fr. puberte, lat. pubertas, ~atis

PULPA ~e f. 1) (la oameni) Partea carnoasa de dinapoi a piciorului, cuprinsa intre genunchi si glezna. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsa intre crupa si gamba; coapsa. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secretie a laptelui; uger. 4) Tesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si terminatii nervoase. ~ dentara. 5) Partea moale, carnoasa, a unui fruct. 6) Reziduu obtinut in urma prelucrarii sfeclei de zahar, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa

RASTIMP ~uri n. Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; interval de timp. ◊ In ~uri (sau din ~ in ~) din cand in cand; uneori. Intr-un ~ intre timp. /<sl. rastonpu

REGISTRU² ~e n. tehn. 1) Placa care serveste la reglarea deschiderii sau inchiderii unei conducte. 2) (la statiile telefonice automate) Dispozitiv care serveste la selectarea automata a numarului de telefon chemat. 3) arhit. Suprafata cuprinsa intre doua profiluri orizontale de-a lungul unei fatade. /<fr. registre, germ. Register, lat. register

REGISTRU³ ~e n. Scara muzicala a unui instrument sau a unei voci, cuprinsa intre nota cea mai de jos si nota cea mai de sus. /<fr. registre, germ. Register, lat. register

SOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsa intre coapsa si mijloc. ◊ A sta cu mainile in ~uri a nu avea nici o ocupatie; a pierde timpul. A sta intr-un ~ a sta stramb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zatoare articulatiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta; panta; povarnis; versant; costisa. /cf. sas. soldar

TALIE ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; mijloc; brau; cingatoare. 2) (la obiectele de imbracaminte) Parte care acopera aceasta regiune a corpului. 3) Inaltime a corpului la om. 4) Marime dupa care se confectioneaza imbracamintea; tip standard al unei serii de confectii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuala; nivel intelectual. 6) Marime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille

TAMPLA² ~e f. 1) Parte laterala a capului, cuprinsa intre ochi, ureche, frunte si obraz. 2) Par care creste in aceasta parte. ~e carunte. /<lat. templa

TEMPERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care stie sa-si potoleasca pornirile launtrice; cumpatat; moderat. ◊ Clima ~ta clima caracterizata prin ierni nu prea reci si veri potrivit de calduroase. Zona ~ta fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului pamantesc, cuprinse intre tropice si cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatura) Care are intervalurile de tonuri impartite in cate doua semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempere

TRAVALIU ~i n. livr. 1) Munca grea si istovitoare; truda. 2) Perioada cuprinsa intre aparitia durerilor de nastere si nasterea propriu-zisa. /<fr. travail, it. travaglio

TRONCON ~uri n. geom. Portiune dintr-un con cuprinsa intre baza si o sectiune paralela cu baza; trunchi de con. /Din tronconic

TRUNCHI ~uri n. 1) Parte mai groasa a unui arbore, cuprinsa intre radacina si locul de unde cresc crengile. ~ de copac. 2) Tulpina taiata de la radacina si curatata de crengi; bustean. 3) Bucata din tulpina unui copac gros pe care se efectueaza diferite operatii. 4) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trup; corp; tors. ◊ ~ de con (sau de piramida) corp geometric rezultat din taierea unui con (sau a unei piramide) printr-un plan paralel cu baza. [Monosilabic] /<lat. trunculus

TURLOI ~oaie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsa intre genunchi si laba; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trisca. 3) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; sipot. 4) Turtur de gheata. /Orig. nec.

ZONA ~e f. 1) Diviziune a globului pamantesc, delimitata de poli, de cercurile polare si de tropice, care are trasaturi climaterice proprii. ~ tropicala. 2) Portiune dintr-un spatiu, caracterizata prin anumite particularitati; centura. ~ de frontiera. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsa intre doua planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona

ANTEBRAT s.n. Parte a bratului de la cot pana la incheietura mainii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsa intre cot si genunchi. [Pl. -te. / dupa fr. avant-bras, it. antibraccio].

ARTICUL s.m. (Bot.) Formatie cuprinsa intre doua articulatii. [< lat. articulus].

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

COLON¹ s.n. Parte a intestinului gros cuprinsa intre cecum si rect. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. colon, cf. gr. kolon – intestin].

ELENISM s.n. 1. Etapa in istoria si civilizatia societatii sclavagiste a popoarelor din bazinul Marii Mediterane, cuprinsa intre epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon si caderea imperiului acestuia sub stapanire romana. 2. Expresie specifica limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellenisme].

GAMBA s.f. Parte a piciorului de la genunchi pana la glezna (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsa intre graset si jaret (la cai). [< it. gamba].

GESTATIE s.f. Perioada cuprinsa intre momentul fecundarii ovulului si nasterea fatului; sarcina. [Gen. -iei, var. gestatiune s.f. / cf. fr. gestation, lat. gestatio].

INTERNOD s.n. Portiune a tulpinii cuprinsa intre doua noduri la graminee, la corzile de vita etc. [Var. internodiu s.n. / cf. lat. internodium, it. internodio, germ. Internodium].

IONOSFERA s.f. Patura superioara a atmosferei, cuprinsa intre 100 si 1000 km altitudine, puternic ionizata datorita radiatiilor solare ultraviolete. [< fr. ionosphere].

LUMBUS s.n. (Anat.) Portiune dorsala a trunchiului cuprinsa intre torace si pelvis; lombe. [< lat. lumbus – sale].

MAGMOSFERA s.f. (Geol.) Geosfera cuprinsa intre litosfera si nucleul Pamantului. V. sima. [Cf. gr. magma – pasta, sphaira – sfera].

MEZOTERMAL, -A adj. (Geol.) Referitor la stadiul depunerii mineralelor din solutii fierbinti cu temperatura cuprinsa intre 175 si 300

MEZOZONA s.f. Zona mediana de transformare metamorfica a Pamantului, cuprinsa intre 6 si 12 km. [Et. incerta].

PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

POSTADOLESCENTA s.f. Perioada, varsta cuprinsa intre 18 si 20 de ani, care urmeaza adolescentei propriu-zise. [< post- + adolescenta].

RESTAURATIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioada in istoria unor state, caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor inlaturate in urma unor revolutii, lovituri de stat etc. 2. Stil in arta franceza din epoca restauratiei burbonilor (1814-1830), care mentine inspiratia din arta antichitatii, dar care, sub influenta romantismului, manifesta interes si pentru stilurile nationale ale goticului si Renasterii. ♦ Perioada in istoria literaturii engleze, cuprinsa intre 1660 si 1702, care se manifesta ca o reactie fata de literatura fantezista, sclipitoare a Renasterii elisabetane, orientandu-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio].

REVIF s.n. (Geol.) Perioada a mareei cuprinsa intre apa linistita si cea in crestere. [Pl. -uri. / < fr. revif].

SELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsa intre linia de tarm si povarnisul continental; platforma continentala. [Scris si schelf. / < germ. Schelf].

SPATIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].

VUTA s.f. (Arhit.) 1. Lucrare de zidarie in forma de bolta, construita din pietre puse unele peste altele. ♦ Portiune a unei bolti sau a unei arcade cuprinsa intre inceputul curbei si un punct oarecare de pe aceasta. ♦ Partea arcuita a unei porti, a unei ferestre. 2. (Geol.) Creasta unui anticlinal; bolta. [< fr. voute].

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

ABDOMEN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin; pantece, burta. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].

ADOLESCENTA s.f. Perioada in viata unui om cuprinsa intre varsta pubertatii si cea adulta. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].

AVANSCENA s.f. 1. Parte a scenei cuprinsa intre cortina si rampa. 2. Fiecare dintre cele doua loji asezate in imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scene].

BATIALA adj.f. Regiune batiala = regiune a fundului marii cuprinsa intre 2000 si 3000 m adancime. [Pron. -ti-a-. / < fr. (region) bathyale].

BIEF s.n. Portiune de canal sau de rau cuprinsa intre doua ecluze sau baraje. [Pl. -furi. / < fr. bief].

CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsa intre intestinul subtire si colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

COLOIDAL, -A adj. Cu aspect si proprietati de coloid. ◊ Stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. [Cf. fr. colloidal].

CVARTAL s.n. Portiune dintr-un oras cuprinsa intre strazi care se intersecteaza; microraion. ♦ Cartier. ♦ Trimestru. [< rus. kvartal, germ. Quartal].

DELTA s.f. Portiune de pamant de forma triunghiulara, cuprinsa intre bratele unui fluviu si rezultata din depunerile de mal si de nisip la varsarea acestuia in mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – litera a alfabetului grecesc].

EPICOTIL s.n. Parte a tulpinii embrionului cuprinsa intre cotiledoane si primele frunze. [Cf. fr. epicotyle, it. epicotile].

arm (armuri), s. n. – 1. (Olt.) Coapsa. – 2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsa intre crupa si gamba. – Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Puscariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR); cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsa” nu apare in dictionare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 si Puscariu 124 explica var. armur printr-un dim. *armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl. armuri (Byck-Graur 28). Der. armurar (var. armurare, armurarita,), s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR il explica printr-un lat. [tumor] *armoralis. Din rom. a trecut in mag. armurar (Edelspacher 8).

FRIZA s.f. Portiune a antablamentului cuprinsa intre arhitrava si cornisa, impodobita in mod obisnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fasie orizontala continua, impodobita cu sculpturi sau picturi, asezata la partea superioara a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].

GARDA s.f. 1. Paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ Garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

GLABELA s.f. (Anat.) Regiune cuprinsa intre sprancene. [< fr. glabelle].

INTERGLACIAR, -A adj. (Despre perioade geologice) cuprins intre doua glaciatii. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. interglaciaire].

INTERVAL s.n. 1. Distanta in timp intre doua fenomene, intre doua evenimente consecutive; rastimp. 2. Spatiu care separa doua lucruri. 3. Diferenta de inaltime dintre doua sunete muzicale. 4. (Mat.) Multimea punctelor sau numerelor cuprinse intre doua puncte sau numere date. [< fr. intervalle, it. intervallo, lat. intervallum].

MEDIASTIN s.n. Regiune a pieptului cuprinsa intre cele doua cavitati pleurale. [Pron. -di-as-. / < fr. mediastin, lat. mediastinum].

MEZOCARP s.n. Partea carnoasa a unui fruct, cuprinsa intre coaja si sambure. [< fr. mesocarpe, cf. gr. mesos – mijlociu, karpos – fruct].

MEZOLITIC s.n. (Geol.) Perioada cuprinsa intre paleolitic si neolitic. // adj. Care dateaza din aceasta perioada. [< fr. mesolithique, cf. gr. mesos – mijlociu, lithos – piatra].

MEZOZOIC s.n. Era (grupa) geologica cuprinsa intre paleozoic si neozoic, in care apar pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. / adj. Care apartine acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. mesozoique, cf. gr. mesos – mijlociu, zoe – viata].

slabina, slabini, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale si scobita a corpului, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert, flamanzare. 2. (la oameni) abdomen, slabita.

slabita, slabiti, s.f. (reg.; la animale) parte moale si scobita a corpului, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert, flamanzare, slabina.

slabie², slabii, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale si scobita a corpului, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert, flamanzare. 2. fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc, corespunzatoare articulatiei membrelor inferioare cu trunchiul; articulatia femurului cu osul iliac; sold. 3. (la oameni; la pl.) abdomen.

spas s.n. (reg.) 1. portiune de panza cuprinsa intre spate si sulul de la piept. 2. planta denumita si : spata d******i.

PARTER s.n. 1. Parte a unei cladiri situata la nivelul solului; ansamblul incaperilor din aceasta parte a cladirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei sali de spectacol cuprinsa intre scena si fundul salii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupa locurile din aceasta parte a salii. 3. Parte a unei gradini sau a unui parc in care se cultiva flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre].

PENUMBRA s.f. 1. Zona incomplet luminata cuprinsa intre umbra unui corp si regiunea luminoasa inconjuratoare. 2. (Pict.) Zona in care lumina se amesteca cu umbra. V. clarobscur. [Cf. fr. penombre].

POLAR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zona polara = zona cuprinsa intre latitudinile de 75° si poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezinta polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determina pozitia unui punct in plan. 4. (Fil.) Care se afla in raport de polaritate (1), care prezinta polaritate. [Cf. fr. polaire].

SEGMENT s.n. 1. Parte, portiune a unei figuri. ♦ Segment de cerc = portiune dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si un arc subintins; segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. 2. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. ♦ (Anat.) Parte a unui organ sau a unui membru intre doua articulatii succesive. ♦ Segment cerebral = centru nervos. // s.m. Garnitura metalica a unui piston de forma inelara, servind la etansarea spatiului liber dintre piston si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza pistonul. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. segment, lat. segmentum < secare – a taia].

coapsa (coapse), s. f. – 1. Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. – 2. Coasta, versant. – Mr. coapsa. Lat. coxa (Diez, I, 171; Puscariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofse (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvint uzual (ALR, I, 56); in sec. XV, coafsa. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). Rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, masea, lasa. Explicat traditional cu mica probabilitate, prin pozitia posttonica; o noua explicatie, bazata pe „reactia la tendinta de asimilare”, nu pare mai sigura (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).

TEMPERAT adj. 1. Moderat, potolit. ♦ Clima temperata = clima caracterizata prin veri potrivit de calduroase si ierni nu prea reci; zona temperata = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului, cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (Muz.; despre un instrument cu claviatura) la care intervalele de tonuri sunt impartite in cate doua semitonuri egale. [< tempera, cf. fr. tempere].

TRAVEE s.f. 1. (Constr.) Parte a unei constructii care cuprinde doua puncte de reazem si deschiderea dintre ele. ♦ Parte a unei bolti cuprinsa intre doi suporti. 2. (Anat.) Formatiune de legatura si sustinere intre doua formatiuni periferice. [Pron. -ve-e. / < fr. travee].

ALINIAMENT s. n. 1. linie dreapta de teren determinata pe puncte caracteristice. 2. portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie cuprinsa intre doua curbe consecutive. (dupa fr. alignement)

FUS s. n. portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata Pamantului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formatie din filamente intinse intre cei doi poli ai celulei, care apare in profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, dupa fr. fuseau)

JEJUN s. n. parte a intestinului subtire cuprinsa intre duoden si ileon. (< fr. jejunum, lat. jeiunum)

METACARP s. n. portiune a scheletului mainii cuprinsa intre carp si falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. metacarpe)

PAS² s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

POLAR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zona ~a = zona cuprinsa intre latitudinile de 75 si poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimiteaza zonele polare; Steaua P~a = stea principala din constelatia Carului-Mic, care indica directia nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezinta polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al caror sistem de referinta este format dintr-un punct (pol) si o semiaxa cu originea in acesta. 4. (fil.) care se afla in raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, in raport cu cele doua puncte in care o secanta variabila ce trece prin punctul dat intersecteaza o conica. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

TEMPERAT adj. 1. moderat, potolit. ♦ clima ~a = clima cu veri potrivit de calduroase si ierni nu prea reci; zona ~a = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (muz.) sistem ~ = sistem melodic bazat pe diviziunea octavei in 1² semitonuri egale, suprimand diferenta dintre semitonurile diatonice si cele cromatice. (< fr. tempere, it. temperato)

flanc (flancuri), s. n. – 1. Fiecare din cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. – 2. Placa la matritele de stereotipie. – 3. Pinza groasa de intarit gulerele. Fr. flanc.

ADELIE [adeli] Tara ~ (TERRE ADELIE), portiune a coastei antarctice, cuprinsa intre 136º20’ si 142º20’ long. E.; c. 900 mii km². Imens cimp de gheata, cu grosimi de c. 2000 m. Descoperita in 1840 de Dumont d’Urville, care i-a dat numele sotiei sale. Baze stiintifice franceze: Port-Martin (1950) si Pointe-Geologie (1952). Sub suveranitatea Frantei din 1938.

ADRIATICA, Marea ~, mare in bazinul Mediteranei, cuprinsa intre Pen. Italica si Pen. Balcanica; comunica cu M. Ionica prin str. Otranto; 144 mii km². Ad. max.: 1.230 m. Salinitate: 35-38 la mie. Pescuit. Pr. porturi: Triest, Venetia, Rijeka, Split, Durres, Vlora.

ALSACIA (ALSACE), provincie istorica in NE Frantei, cuprinsa intre M-tii Vosgi si Rin. Oras pr.: Strasbourg. Expl. de saruri de potasiu (Mulhouse). Cereale, tutun, cartofi; viticultura, avicultura.

ALTERNANTA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).

ANDAMAN 1. Arh. Indian situat in Oc. Indian, intre G. Bengal si M. Andaman, in terit. Andaman si Nicobar, format din sase ins. vulcanice si coraligene; 6,5 mil. km²; c. 131 mii loc. Clima tropicala musonica. 2. Marea ~, mare a Oc. Indian cuprinsa intre Pen. Malacca la E, arh. Andaman si Nicobar la V si Ins. Sumatera la S; 602 km². Ad. medie: 1.096 m. Ad. max.: 4.198 m. Temp. apei: 26-29 ºC. Salinitate: 30-33 ‰.

ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtica data coastei de NV a Frantei, cuprinsa intre estuarele Senei si Loarei. Locuita de triburile celtice ale cimbrilor si venetilor, reg. a fost cucerita de Cezar (56 i. Hr.) si inclusa in prov. romana Gallia Lugdunensis.

BALTA BRAILEI, lunca joasa (6-10 m alt.) hidroamenajata a Dunarii, cuprinsa intre Dunarea Veche la E si Bratul Cremenea (respectiv Pasca) la V, initial o alternanta de mlastini, girle, lacuri si grinduri ferite de inundatii, pe alocuri cu stufaris ori cu paduri de plop si salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). Dupa indiguirea si scoaterea de sub inundatii, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km latime si c. 96.000 ha se cultiva in cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brailei” (nefiind o insula in intelesul geografic).

BALTA IALOMITEI, lunca hidroamenajata a Dunarii, cuprinsa intre Bratele Dunarea Veche (la E) si Borcea (la V); 831,3 km²; 94 km lungime (intre Calarasi si Hirsova); 4-12,5 km latime. Alt. med.: 10-17 m. Reg. de balti, mlastini si grinduri, azi indiguita si desecata. Porumb, griu, orz, ovaz, sfecla de zahar. Cresterea bovinelor si ovinelor. Cunoscuta si sub numele de Balta Borcei.

BANZARE [bænzeə], Tara (BANZARE COAST) (British, Australian, New Zeeland Antarctic Research Expedition), portiunea coastei antarctice, la Oc. Indian, cuprinsa intre 122º long. E (Tara Sabrina) si 130º long. E (Tara Wilkes).

BARREN GROUNDS (cuv. engl.) [bærən graundz], subst. Denumire generala data tundrei canadiene cuprinse intre fl. Mackenzie si G. Hudson, locuita de eschimosi.

BARAGAN, subunitate estica a Cimpiei Romane, cuprinsa intre vaile, Mostistei, Dunarii, Buzaului si reg. subcarpatica; acoperita de loess si presarata cu crovuri, dune si lacuri sarate. Caracteristica principala este data de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreica si ape subterane adinci. Climat de stepa si soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfecla de zahar, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grinarul tarii.

BRETAGNE [bretan] 1. Pen. in NV Frantei, cuprinsa intre Oc. Atlantic si M. Minecii; c. 24 mii km². Tarm jos fragmentat de golfuri de tip rias. Relief hercinic (Masivul Armorican). Clima umeda oceanica. Strabatuta de canalul Brest. Pr. porturi: Brest si Nantes. 2. Prov. istorica in pen. cu acelasi nume. Oras pr.: Rennes. Griu, cresterea bovinelor. Pescuit. Turism.

BUDD [bad], Tara ~, portiune a coastei antarctice la Oc. Indian, cuprinsa intre 110-114º long. E. Aici se afla statiunea australiana de cercetari Wilkes.

ASTEROID, asteroizi, s. m. Nume dat micilor planete ale sistemului solar, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ Nume dat bolizilor, aerolitilor etc. – Fr. asteroide (< gr.).

AVANSCENA, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsa intre cortina si rampa. 2. Fiecare dintre cele doua loji asezate langa scena. – Fr. avant-scene.

BATIALA adj. f. (In expr.) Regiune batiala = regiune in fundului marii cuprinsa intre adancimea de 200 si 1000 m. [Pr.: -ti-a-] – Fr. [region] bathyale.

BIEF s. n. Portiune de canal sau de rau cuprinsa intre doua ecluze sau baraje. – Fr. bief.

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. Caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele Mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsa intre intestinul subtire si colon. [Var.: cecum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

ZONA, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare si de tropice. Zona temperata. Zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) Fiecare dintre partile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere delimitata pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor imprejurari speciale. 3. Parte din suprafata unei sfere, cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Fr. zone.

ALINIAMENT (dupa fr.) s. n. 1. Linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte (repere); p. ext. pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. 2. Portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie, cuprinsa intre doua curbe consecutive. 3. (MILIT.) Fasie de teren care, datorita conditiilor naturale, prezinta o importanta tactica, operativa sau strategica pentru actiunile de lupta ce se desfasoara in raionul respectiv.

K s. m. invar. 1. A paisprezecea litera a alfabetului limbii romane folosita in scrierea unor neologisme; sunetele notate cu aceasta litera: a) consoana oclusiva palatala surda, cu valoarea grupului de litere ch inainte de e si i; b) consoana oclusiva, velara, surda, cu valoarea literei c, in alte pozitii. 2. Simbol chimic pentru potasiu (kaliu). 3. (INFORM.) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte. 4. Banda K. = banda de frecvente cuprinse intre 18 si 27 GHz, utilizata in telecomunicatiile prin satelit.

ILIRIA (ILLYRIA), denumire data in Antichitate regiunii muntoase de pe tarmul de NE al M. Adriatice, cuprinsa intre raul Isonzo la N si G. Rijeka la E, locuita de triburile indo-europene ale ilirilor. Cucerita treptat de romani, incepand cu 219 i. Hr., si transformata in prov. romana (Illyricum) in anul 9 i. Hr., in componenta careia au intrat Dalmatia (Illyricum Superior) si Panonia (Illyricum Inferior). Din secolul 6, a fost populata de slavi, care au schimbat radical fizionomia etnica a tinuturilor si au creat aici formatiuni statale feudale timpurii.

CITOPLASMA (‹ fr. {i}; {s} cito- + gr. plasma „formatie”) s. f. (BIOL.) Componenta esentiala a celulei, cuprinsa intre membrana si nucleu, cu structura complexa. La microscopul electronic se evidentiaza: c. fundamentala (hioalopasma), nestructurata, alcatuita dintr-o matrice fin granulata: organite comune tuturor celulelor (ergastoplasma, reticul endoplasmatic neted, ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, centrosfera) si specifice unora dintre ele (corpusculi Nissi, sarcozomi, miofibrile); incluziuni citoplasmatice, vacuole, dispozitive fibrilare s.a. In c. se realizeaza procese esentiale ale vietii (metabolism, biosinteze – peste 1500 de reactii diferite, intr-o fractiune de secunda), cu exceptia sintezelor acizilor nucleici, si este sediul genelor ereditatii extranucleare (plasmagenele).

CIMPIA DE VEST, cimpie fluvio-lacustra, situata in V Romaniei, care patrunde in zona montana prin „golfuri” (Zarand, Beius, Vad-Borod). Are latimi cuprinse intre 40 km la N si 120 km la S. Alt. medie: 90 m in zonele mai joase (C. Somesului, C. Crisurilor) si c. 110-170 m in portiunile mai inalte (C. Carei, C. Aradului, C. Vingai). Zona cerealiera si viticola (Siria, Minis, Pincota).

COASTA DE AZUR (COTE D’AZUR), portiune a litoralului francez la M. Mediterana, cuprinsa intre Cassis si Menton. Climat mediteranean. Lungime: c. 80 km; c. 865,5 mii loc. Statiuni climaterice renumite: Menton, Nisa, Antibes, Cannes, Saint-Raphael, Frejus, Saint-Tropez (Franta), Monte-Carlo si Monaco.

Ka, banda Ka = banda de frecvente cuprinse intre 27 si 40 GHz, utilizata in telecomunicatiile prin satelit.

HF (High Frequency), simbol international pentru frecventa cuprinsa intre 3 si 30 MHz.

COLOID (‹ fr. {i}; {s} gr. kolla „clei” + eidos „aspect”) s. m., adj. 1. s. m., adj, (CHIM.) 1. S. m. Sistem eterogen format din doua faze: faza dispersata si faza dispersanta, prima fiind constituita din particule a caror marime este cuprinsa intre 10^-7 si 10^-5 cm. 2. Adj. (Despre substante) Ale carei particule se afla in stare de dispersie si nu difuzeaza prin membrane; coloidal.

KARELIA 1. Republica in NV Federatiei Ruse (din 1991); 172,4 mii km²; 794,2 mii loc. (1994). Cap.: Petrozavodsk. Expl. forestiere, de fosforite, nichel, cupru si min. de fier. Cresterea renilor. Vanatoare, pescuit. Intemeiata la 8 iun. 1920. Locuitorii (kareli), de religie ortodoxa, vorbesc o limba din familia uralica, ramura fino-ugrica. 2. Istmul Kareliei, istm situat intre G. Finic (la V) si L. Lagoda (la E), pe terit. Federatiei Ruse, cu latimea max. de 105 km si inaltimi cuprinse intre 50 si 173 m. Are numeroase lacuri (cel mai mare: Vuoksa). Orase pr.: Sankt Petersburg, Viborg, Sestroretk.

articul n., pl. e (lat. articulus). Diviziune (paragraf) a unui tractat, unei legi, unui contract, unei socoteli (V. pont). Orice obiect de comerciu. Parte cuprinsa intre doua puncte de articulatiune intr' o planta ori intr' un insect. Parte dintr' un intreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unui ziar. Articul de Paris, obiect de moda sau industrial care se fabrica specialmente la Paris. Gram. Cuvint ori particula care determina un nume: cel mare, marele. – Si articol (dupa it.).

INTERNOD (‹ germ., it., dupa nod; {s} lat. internodium „spatiul dintre doua noduri”) s. n. 1. (BOT.) Portiune a tulpinii cuprinsa intre doua noduri. 2. (GENET.) Fiecare dintre segmentele fara gene (negenetice) ale cromozomului.

CRONICA ANONIMA RACOVITEANA, cronica a doi autori anonimi care continua letopisetul lui Miron Costin, relatind evenimente din istoria Moldovei, cuprinse intre anii 1661 si 1729. Partea a doua a cronicii, care incepe cu 1705, are in centru domniile lui Mihai Racovita, pe care-l prezinta in mod favorabil.

CRONICA BALENILOR („Istoriile domnitorilor Tarii Romanesti”), cronica anonima, scrisa spre sfarsitul sec. 17 de un autor atasat gruparii boieresti a Balenilor. Nareaza evenimente cuprinse intre 1290 si 1688.

CRONICA MOLDO-GERMANA, versiune prelucrata in limba germana a unui prototip comun cronicilor Moldovei din sec. 15. Scrisa la curtea lui Stefan cel Mare, relateaza evenimentele domniei acestuia cuprinse intre 1457 si 1499. Cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova pastrate pina azi.

LADIN, -A (‹ it.; {s} lat. latinus „latin”) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) Grup lingvistic neolatin, care se extinde pe o arie cuprinsa intre Alpii centrali si Vestul Marii Adriatice. Termenul deriva de la denumirea pe care locuitorii regiunii Engadine o dadeau propriei limbi (ladin din latinum); extins de G.I. Ascoli vorbitorilor din zona sudeta pentru a dovedi inrudirea si unitatea limbii lor. Se imparte in trei grupe: occidentala (romansa), centrala (dolomitica) si orientala (friulana); p. ext. retoroman. ♦ Persoana care apartine acestor populatii. 2. Adj. Care apartine ladinilor (1), referitor la ladini. ♦ (Substantivat, f.) Limba de origine romanica vorbita de ladini (1); p ext. retoromana.

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

JUGLAR [ʒuglar], Clement (1819-1905), economist si medic francez. Studii asupra ciclurilor economice, numite si decenale sau cicluri J., stabilindu-le o periodicitate cuprinsa intre 4-5 ani si 10-12 ani.

RISORGIMENTO, IL ~ („Renastere”), denumirea epocii din istoria Italiei, cuprinsa intre c. 1820 (inceputurile organizarii carbonarilor) si 1870 (incheierea procesului de unificare a Italiei, o data cu alipirea Romei la Regatul italian), caracterizata prin lupta pentru cucerirea independentei si pentru crearea statului italian unitar. Denumirea este extinsa si asupra miscarii literare si ideologice a epocii.

IONOSFERA s. f. Patura superioara a atmosferei, cuprinsa aproximativ intre 100 si 1000 km, in care gazele componente sunt rarefiate si incarcate cu ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionosphere.

JUNIORAT s. n. Varsta anterioara majoratului, cuprinsa aproximativ intre 13 si 18 ani. [Pr.: -ni-o-] – Junior + suf. -at.

MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se gaseste la mijlocul unei linii, al unei suprafete, al unui spatiu etc. ◊ Deget mijlociu (si substantivat, n.) = deget care se afla intre aratator si inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia; mezin. 3. Care se situeaza intre extrema superioara si cea inferioara in ceea ce priveste dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; in sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (si substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte si haltere, situata intre semimijlocie si semigrea. Categorie mijlocie (mica) (si substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii intre 67 si 71 kg la box si 68 si 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

REGIUNE s.f. 1. Mare intindere de pamant; tinut, zona. ♦ Portiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania, intre 1950 si 1968, cuprinzand mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. region, it. regione, lat. regio].

JUNIORAT s.n. Varsta anterioara majoratului, cuprinsa aproximativ intre 13 si 18 ani. [Pron. -ni-o-. / < fr. juniorat].

INCAPEA vb. 1. v. intra. 2. a(-l) cuprinde. (Haina nu-l mai ~.) 3. v. ajunge.

ALEUTINI, Muntii ~ (ALEUTIAN RANGE), lant muntos vulcanic de-a lungul coastei sudice a Pen. Alaska (2.) Lungime: c. 850 km. Alt. max.: 3.108 m (vf. Redoubt). cuprinde 22 vulcani activi, intre care Katmai, lacuri vulcanice etc. Turism (parcurile nationale Lake Clark si Katmai, „Valea celor 10.000 de fumuri”).

CHONIATES, Nicetas (mijlocul sec. 12-c. 1213), cronicar bizantin. Autor al unei istorii a Imp. Bizantin intre 1118 si 1206, care cuprinde si informatii privitoare la romani.

A SE CIUDI ma ~esc intranz. 1) pop. A fi cuprins de ciuda; a se inciuda. 2) inv. A fi cuprins de neliniste; a intra in griji; a se ingrijora; a se nelinisti; a se framanta; a se agita. 3) inv. A fi cuprins de mirare (sau de admiratie); a ramane mirat; a se mira; a se minuna; a se uimi. /<sl. tiuditien

INTERCONTINENTAL ~a (~i, ~e) Care cuprinde sau este situat intre doua sau mai multe continente; dintre continente. /<fr. intercontinental

A SE INGRIJORA ma ~ez intranz. A fi cuprins de grija; a intra la griji; a se nelinisti; a se agita; a se framanta. /in + grija

BILINA (‹ rus.) s. f. (la pl.) Cintece poematice rusesti, cu tematica patriotica, sociala si etica, insotite de melodie, alcatuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format intre sec. 11 si 16 si cuprind doua cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducesti despre Ilia Muromet s.a., si novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starina.

HALLSTATT [halʃtat], numele conventional al prime perioade a fierului, denumita astfel dupa statiunea cu acelasi nume din S Austriei, unde, in sec. 19, a fost descoperita o mare necropola (peste 2,000 de morminte). cuprinde intervalul de timp intre anii 1.200 si 400 i. Hr. Pe terit. Romaniei a cunoscut trei etape: H. vechi sau timpuriu (1150-850 i. Hr.), H. mijlociu (850-650 i. Hr.) si H. tarziu (650-450/400 i. Hr.).

IARCU, Dimitrie (1817-1879, n. Slatina), profesor, publicist si bibliograf roman. Participant la Revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca. A publicat prima bibliografie generala a culturii romane („Bibliografia cronologica sau Catalog general de cartile romane”), cuprinzand cartile romanesti tiparite intre 1550 si 1865. Autorul unei culegeri de anecdote („Romanul glumet”) si al unor lucrari didactice („Mitologia”).

INTERASTRAL ~a (~i, ~e) 1) Care se afla intre astri; dintre astri. 2) Care cuprinde doi sau mai multi astri. [Sil. -ter-as-tral] /<fr. interastral

INTERPLANETAR ~a (~i, ~e) 1) Care se afla intre planete; dintre planete. 2) Care cuprinde doua sau mai multe planete. [Sil. -ter-pla-] /<fr. interplanetaire

INTERSTELAR ~a (~i, ~e) 1) Care se afla intre stele; intre sau dintre stele. 2) Care cuprinde doua sau mai multe stele. [Sil. -ter-ste-] /<fr. interstellaire

INTEGRAMA s.f. Joc de cuvinte incrucisate in care definitiile, concise, se afla cuprinse in patratelele ce despart intre ele cuvintele cu care se completeaza un careu. (< inte/gra/ + -grama)

CIRCUMSCRIE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a incadra, a delimita intre anumite margini, limite. 2. A face o figura in jurul altei figuri, atingand-o la margini. [P.i. circumscriu. / dupa lat. circumscribere < circum – imprejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].

analiza f., pl. e (vgr. analysis, d. analyo, desfac). Chim. Descompunerea unui lucru in partile care-l compuneau: analiza apei, a aerului. Analiza cantitativa, calitativa, dupa cum se cerceteaza cantitatea sau calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiza logica, descompunerea unei fraze in propozitiuni si a propozitiunilor in subiect, predicat s. a. Analiza gramaticala, cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al speciii, genului s. a. Analiza literara, aratarea partilor urite sau frumoase ale unei scrieri. Mat. Expunerea proprietatilor figurilor traduse in ecuatiuni algebrice. Log. Enumerarea, distingerea si compararea intre ele a ideilor partiale cuprinse intr' una generala. Extras, rezumat, recensiune a unei scrieri sau discurs. – La Negr. analis, n., pl. uri (dupa ngr.). V. sinteza.

CRONICA MOLDO-POLONA, cronica prelucrata pe la mijlocul sec. 16 de un anonim polon dupa prototipul comun cronicilor Moldovei din sec. 15. cuprinde informatii asupra istoriei Moldovei intre 1352 si 1564.

FACULTATE, facultati, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, insusire morala sau intelectuala a cuiva; aptitudine. ♦ Insusire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a actiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior, condusa de un decan si cuprinzand un ansamblu de discipline inrudite intre ele, pentru pregatirea studentilor si a doctoranzilor intr-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculte, lat. facultas, -atis.

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere

INTERURBAN ~a (~i, ~e) 1) Care tine de doua sau mai multe orase; intre doua sau mai multe orase. 2) Care cuprinde doua sau mai multe orase. [Sil. -ter-ur-] /<fr. interurbain

PANICA ~ci f. Spaima subita si violenta (fara temei), care cuprinde o persoana sau o colectivitate. ◊ A intra in ~ a se alarma. [G.-D. panicii] /<ngr. panikos, fr. panique, germ. Panik

CRONICA GHICULESTILOR, cronica anonima, redactata pe la sfirsitul sec. 18 de un autor atasat familiei Ghica. cuprinde bogate informatii referitoare la istoria Moldovei intre 1695 si 1754.

CSEREI [tʃæri], Mihaly (c. 1668-1756, n. sat Racu, jug. Harghita), memorialist maghiar din Transilvania. Lucrarea sa „Historia”, cuprinde informatii privind cele trei tari romane intre 1661 si 1711.

LIMITA s. 1. v. extremitate. 2. limita teritoriala v. frontiera. 3. v. extremitate. 4. v. margine. 5. v. cuprins. 6. granita, hotar, margine, (inv.) termen. (Se pastreaza intre ~ rezonabile.) 7. v. restrictie. 8. v. prag. 9. margine, masura. (Orice lucru are o ~.)

SUBORDONARE s. f. 1. actiunea de a subordona; dependenta, supunere. 2. raport sintactic de dependenta gramaticala intre un element subordonat si un element regent. 3. cuprindere a unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare. (< subordona)

PARCURS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanta, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care il strabate sau pe care trebuie sa-l strabata cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = in timpul unei calatorii; intre timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = in limitele..., in cuprinsul, in decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. – Din fr. parcours.

intraVILAN, intravilane, s. n. Zona care cuprinde suprafata construita a unui oras sau a unui sat. – intra¹- + vilan (< lat. villanus).

PUNCTUATIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul carora se despart frazele intre ele si partile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de intrebuintare a acestor semne; fel de a intrebuinta aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuatiune s.f. / cf. fr. punctuation].

PUNCTUATIE s. f. sistem de semne grafice cu ajutorul carora se despart frazele intre ele si partile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (dupa fr. ponctuation)

CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul si ~ul.) 2. (ANAT.) trunchi, trup. (Omul este alcatuit din cap, gat, ~ si membre.) 3. v. cadavru. 4. v. cuprins. 5. corp compus v. combinatie; corp simplu v. element. 6. substanta. (I-a intrat in ochi un ~ strain.) 7. corp vitros v. umoare vitroasa. 8. corp ceresc v. astru. 9. (MIL.) (inv.) trup. (~ de oaste.) 10. v. corpus.

SPATIU s. 1. v. cuprins. 2. v. zona. 3. v. distanta. 4. departare, distanta, interval, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este intre cei doi stalpi?) 5. v. vazduh. 6. v. perioada.

DRAMATIC, -A adj. 1. Care tine de drama sau de teatru. ◊ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele in care ideile si sentimentele, ducand la desfasurarea unui conflict intre personaje, sunt prezentate dinamic pe scena; cronica dramatica = prezentare (analitica) a unei reprezentatii teatrale; arta dramatica = arta si teoria punerii in scena si interpretarii operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizeaza printr-o sonoritate colorata si plina de gravitate, dar avand o mobilitate limitata. 2. (Fig.) Bogat in contraste, in conflicte; care se desfasoara dinamic in fata noastra; zguduitor, emotionant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].

MELODRAMA s.f. 1. (Lit.) Dialog cantat in tragedia antica greaca, intre corifeu si un personaj. 2. Piesa de teatru cu actiune complicata, neverosimila, cuprinzand scene de groaza ce alterneaza cu scene comice. ♦ Parte a unei lucrari dramatice, combinata cu muzica. [< fr. melodrame, it. melodramma, cf. fr. melos – cantec, drama – actiune].

CURTINA s. f. 1. fiecare dintre partile care alcatuiau blazonul mantiei regale (in Franta). 2. zid de aparare al unei cetati intre doua turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbusti din cuprinsul unui spatiu verde, dintr-o singura specie. (< fr. courtine)

ATENEUL ROMAN 1. Edificiu cultural in Bucuresti. Construit in stil eclectic, intre 1886 si 1888, dupa planurile arhitectului A. Galleron, prin staruinta lui Constantin Esarcu. cuprinde doua sali de concerte si sali de expozitii. Sediul filarmonicii „George Enescu”. 2. Societate stiintifica, literara si artistica, fondata la Bucuresti, in 1865; presedinte: C. Esarcu. Vasta activitate culturala (conferinte, expozitii, concerte), prin care a intemeiat, in Romania, traditia universitatilor populare. 3. Publicatie culturala editata de A. (1). A aparut la Bucuresti, lunar, cu intreruperi, intre 1866 si 1895.

CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.

PANICA s. f. Senzatie de spaima violenta de care este cuprinsa subit (si adesea fara temei) o persoana sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra in panica = a se nelinisti, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikos, fr. panique, it. panico, germ. Panik.

LOGARITMIC, -A, logaritmici, -ce, adj. Care se refera la logaritmi; care cuprinde logaritmi, care se face cu ajutorul logaritmilor. ◊ Ecuatie logaritmica = ecuatie in care intra logaritmul necunoscut. – Din fr. logarithmique.

A RAZBI ~esc 1. tranz. (despre sentimente, senzatii, stari etc.) A cuprinde pe de-a-ntregul; a patrunde. L-a razbit oboseala. 2. intranz. 1) A intra (intr-un mediu), avansand cu greu; a penetra; a patrunde; a razbate. 2) fig. A ajunge, invingand obstarole; a razbate. /<sl. razbiti

TABLA¹ table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

TRAVEE s. f. 1. parte a unei constructii care cuprinde doua puncte de reazem si deschiderea dintre ele. ◊ parte a unei bolti intre doi suporti. 2. portiune de legatura si sustinere intre doua formatiuni anatomice periferice. (< fr. travee)

INTRODUCERE ~i f. 1) v. A INTRODUCE. 2) Lucrare care cuprinde notiunile elementare ale unei discipline stiintifice. ~ in chimia organica. ~ in psihologie. 3) Prefata explicativa; intrare in materie. 4) Partea de la inceput a unei compozitii muzicale. /v. a introduce

A SE ADANCI ma ~esc intranz. 1) A intra in adancime; a inainta spre interior. ~ in livada. ~ in pamant. 2) fig. A se lasa cuprins (de ceva); a se cufunda. ~ in lectura. ~ in amintiri. 3) fig. A se desfasura din ce in ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se accentua. Vrajba se ~este. /Din adanc

DRAMATIC, -A adj. 1. referitor la drama, la teatru. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise in dialog, in care ideile si sentimentele, ducand la desfasurarea unui conflict intre personaje, sunt prezentate dinamic pe scena; cronica ~a = prezentare (analitica) a unei reprezentatii teatrale; arta ~a = arta si teoria punerii in scena si interpretarii operelor dramatice; drama (2). ♦ (despre voci) care se caracterizeaza printr-o sonoritate colorata si plina de gravitate, dar avand o mobilitate limitata. 2. (fig.; despre intamplari, situatii etc.) bogat in contraste, in conflicte; zguduitor, impresionat. (< fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

MISCELANEU s.n. (Liv.) Carte, rubrica intr-o publicatie periodica, care cuprinde articole, studii etc. cu un continut variat. ♦ Culegere de lucrari, de fapte etc. fara legatura intre ele. // adj. Format din lucrari diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanees, lat. miscellanea – amestecate].

MISCELANEU, -EE I. adj. format din lucrari diferite. II. s. n. pl. carte, rubrica intr-o publicatie periodica cuprinzand articole, studii etc. cu un continut variat. ◊ culegere de lucrari, de fapte etc. fara legatura intre ele. – var. miscelanea s. n. pl. (< lat. miscellaneus, /II/ fr. miscellanees)

BIBLIA, colectie a cartilor sfinte de la „Cartea Facerii” pina la „Apocalipsa”. Carte sacra a crestinismului, B. are doua parti: „Vechiul Testament” (redactat intre sec. 13-2 i. Hr., acceptat si de mozaici) si „Noul Testament” (sec. 1-4 d. Hr.). Continutul, eterogen, cuprinde mituri, doctrina religioasa, texte ritualice si magice, rugaciuni, adevarul lui Dumnezeu despre creatie si mintuire, eseuri filozofice, meditatii si coduri de morala practica, folclor. literatura in proza si versuri, coduri juridice, sfaturi medicale, agricole si gospodaresti etc., apartinind unui numar mare de autori. B. este cea mai raspindita carte din lume, fiind tradusa acum in c. 1.800 de limbi. V. Septuaginta, Vulgata, Biblia de la Bucuresti, Palia de la Orastie.

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

PATRUNDE, patrund, vb. III. 1. Tranz. si intranz. A trece prin..., a strabate, a strapunge, a razbate, a penetra; a perfora, a gauri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge pana la a se propaga prin spatiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atentie; a scruta. 2. intranz. A izbuti sa ajunga, sa intre, sa strabata undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a imbiba. 3. Tranz. A pune stapanire, a cuprinde, a domina. ♦ Refl. A se lasa sau a fi cuprins, coplesit, dominat. ♦ Fig. A misca adanc; a emotiona, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti sa cunoasca, sa afle, sa inteleaga; a afla; a intelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaste, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.

A SE cuprinde ma cuprind intranz. 1) A se strange (concomitent) in brate (cu cineva); a se imbratisa. 2) mat. (despre numere) A intra de mai multe ori in alt numar. /<lat. comprendere

DIFERENTA, diferente, s. f. 1. Ceea ce deosebeste o fiinta de alta, un lucru de altul; lipsa de asemanare; deosebire; nepotrivire. ◊ Diferenta specifica = trasatura caracteristica a unei notiuni, care o deosebeste de celelalte notiuni cuprinse in genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scaderi matematice. 3. (Geogr.; in sintagma) Diferenta de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte terestre. [Var.: (inv.) diferinta s. f.] – Din fr. difference, lat. differentia.

ENCICLOPEDIE s.f. 1. Tip de lucrare lexicografica de mare intindere, care cuprinde cunostinte amanuntite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile. 2. (Fig.) Opera importanta care cuprinde cunostintele de baza dintr-un anumit domeniu. ♦ Ansamblul cunostintelor omenesti organizate metodic. ♦ Numele unui celebru dictionar publicat intre 1751 si 1772 de catre invatatii francezi Diderot si D'Alembert. [Gen. -iei. / < fr. encyclopedie, cf. gr. en – in, kyklos – cerc, paideia – educatie].

CERCA, cerc, vb. I. (Adesea in concurenta cu incerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. si refl. A se stradui, a se sili, a cauta sa... Biata fata... se cerca sa zica si ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. Cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMINESCU). 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. Mai mult de opt zile cercara tara (BALCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici carciumaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des (CREANGA). 7. intranz. A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.

A SE INVRAJBI ma ~esc intranz. 1) A intra in vrajba (cu cineva); a deveni vrajmas; a se invrajmasi; a se dusmani; a se uri. 2) A fi cuprins de vrajba. /in + vrajba

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

KAROO (KARROO), vasta reg. de podis semiarid in extremitatea de S a Africii, in Republica Africa de Sud (prov. Cape), extinsa pe c. 259 mii km². Alcatuita predominant din sisturi argiloase si gresii. Precipitatii reduse (c. 400 mm anual). cuprinde trei subdiviziuni: Karoo de Nord (North Karoo) sau Karoo Superior, in bazinul inf. al fl. Orange, cu inaltimi intre 1.000 si 1.500 m; Karoo Central sau Marele Karoo (Great Karoo), extins pe 483 km lungime (de la V al E), in partea central-vestica a prov. Cape, cu inaltimi intre 610 si 2.134 m; Karoo de Sud sau Micul Karoo (Little Karoo), situat de-a lungul tarmului de S al Africii, pe 322 km lungime, cu inaltimi intre 305 si 610 m.

FORMULA s.f. 1. Expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata in mai multe cazuri particulare. ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare folosita pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip care cuprinde termenii formali si expresi in care trebuie compus un act, o sentinta etc. 2. Expresie matematica reprezentand o relatie generala intre mai multe marimi. 3. Expresie in simboluri care reprezinta compozitia unei combinatii chimice. 4. Solutie; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parola. [< lat., it. formula, fr. formule].