Dex.Ro Mobile
EXERCITÁ, exercit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare. (Sursa: DEX '98 )

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. și exercít), -tez. / < lat. exercitare]. (Sursa: DN )

EXERCITÁ vb. tr. 1. a îndeplini o funcție, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influență, un drept etc. (< lat. exercitare) (Sursa: MDN )

EXERCITÁ vb. v. profesa. (Sursa: Sinonime )

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. și pl. exércítă (Sursa: Ortografic )

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influență, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
exercita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exercita exercitare exercitat exercitând singular plural
exercită exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exercit (să) exercit exercitam exercitai exercitasem
a II-a (tu) exerciți (să) exerciți exercitai exercitași exercitaseși
a III-a (el, ea) exercită (să) exercite exercita exercită exercitase
plural I (noi) exercităm (să) exercităm exercitam exercitarăm exercitaserăm, exercitasem*
a II-a (voi) exercitați (să) exercitați exercitați exercitarăți exercitaserăți, exercitaseți*
a III-a (ei, ele) exercită (să) exercite exercitau exercita exercitaseră
* Formă nerecomandată