ACORDA, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ingaduinta, cu grija, cu atentie, cu bunavointa); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecventa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel incat sa fie egala cu frecventa altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeasi inaltime. – Din fr. accorder.

AFOCAL, -A, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din doua (grupuri de) lentile, asezate astfel incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal.

AJUTAJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel incat scurgerea fluidelor sa se produca in fiecare sectiune la presiunile sau la vitezele dorite; duza (1). – Din fr. ajoutage.

AMARA, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcatie cu un cablu de tarm sau de alta nava. 2. A fixa un obiect pe o ambarcatie astfel incat acesta sa nu se deplaseze din pricina balansului ambarcatiei. – Din fr. amarrer.

AMENAJARE, amenajari, s. f. 1. Actiunea de a amenaja si rezultatul ei. 2. Ansamblul de lucrari prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse si utilizate astfel incat sistemul sa corespunda cat mai bine scopului pentru care a fost realizat. ◊ Amenajare hidraulica = amenajare pentru prevenirea actunilor daunatoare ale unui curs de apa si pentru valorificarea resurselor lui potentiale. – V. amenaja.

BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocolos. ♦ Cocolos de mamaliga calda in care s-a pus branza de oaie sau urda. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obtinute prin debitarea unui bustean si asezate astfel incat sa reconstituie trunchiul. [Pl. si: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

CALEIDOSCOP, caleidoscoape, s. n. Aparat optic format dintr-un cilindru opac in interiorul caruia se gasesc mai multe oglinzi, dispuse astfel incat mici piese viu colorate, aflate la capatul opus celui prin care se priveste, sa formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice. ♦ Rubrica intr-o publicatie periodica, emisiune la radio sau la televiziune etc. cu un continut extrem de variat. – Din fr. kaleidoscope.

CAPLAMA s. f. Mod de prindere a scandurilor la un perete exterior, la un acoperis etc., astfel incat fiecare scandura sa acopere scandura precedenta pe o latime de 2 cm. – Din tc. kaplama.

CAROTA, carotez, vb. I. Intranz. (Frantuzism) A insela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel incat sa ramana adversarului o lovitura dificila. – Din fr. carotter.

CASCADA, cascade, s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui rau, provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii; cataracta. ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (Tehn.; in sintagma) Montaj in cascada = model de legare a unor aparate sau masini electrice astfel incat curentul de la intrarea unui element sa fie egal eu cel de la iesirea elementului anterior. – Din fr. cascade.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.

CILINDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafata obtinuta prin deplasarea unei drepte paralele cu ea insasi, astfel incat sa se sprijine mereu pe o curba inchisa si fixa. 2. S. m. Corp geometric marginit de un cilindru (1) si de doua plane paralele. 3. S. m. Piesa cilindrica componenta a unor masini, care se poate roti in jurul propriei sale axe; organ de masina tubular in interiorul caruia se deplaseaza un piston (la motoare cu ardere interna, la masini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (In sintagma) Cilindru central = partea centrala a radacinilor si tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Inv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.

CLAUZULA, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfarsitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasa impreuna cu silabele neaccentuate, creeaza un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze in proza, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel incat sa produca un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula.

FRICATIV, -A, fricative, adj.n. si f. (In sintagma) Consoana fricativa (si substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoana sau sunet la a caror pronuntare canalul fonator se stramteaza astfel incat aerul sa se poata scurge tot timpul emisiunii; consoana constrictiva sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

GARANTIE, garantii, s. f. Obligatie in virtutea careia o persoana sau o institutie raspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigura executarea unei obligatii (materiale); (concr.) ceea ce serveste drept asigurare ca o obligatie luata va fi tinuta. ◊ Loc. vb. A lua pe garantie = a garanta. ◊ Expr. Pe garantia cuiva = pe raspunderea cuiva. A da garantie = a da asigurari ca un lucru va fi indeplinit. A prezenta garantie de... = a se prezenta astfel incat sa trezeasca increderea, sa ofere siguranta. – Din fr. garantie, it. garanzia.

GLISADA, glisade, s. f. Zbor in care un avion inainteaza inclinat pe o aripa, astfel incat sa se apropie de sol parcurgand o distanta cat mai mica. – Din fr. glissade.

INSTALATIE, instalatii, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de constructii, de masini etc. montate astfel incat sa formeze un tot in scopul executarii unei anumite functiuni sau operatii in procesul de productie. ◊ Instalatie electrica = ansamblu unitar de conductoare, aparate, masini etc. destinate producerii sau utilizarii energiei electrice. [Var.: instalatiune s. f.] – Din fr. installation.

INTEGRAT, -A, integrati, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, inglobat intr-un tot. 2. S. n. (Electron.; si in sintagma circuit integrat) Microcircuit in care un numar de elemente de circuit sunt asociate inseparabil si interconectate electric astfel incat, pentru specificare, testare, intretinere si vanzare, formeaza un tot indivizibil. – V. integra.

INTERFATARE, interfatari, s. f. (Electron.) Interconectare a partilor unui sistem sau a unor aparate astfel incat ele sa isi poata indeplini functia in mod corect coordonat. – De la interfata².

INCRETI, incretesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face creturi. ♦ Tranz. A strange pielea (fruntii) astfel incat sa formeze cute, zbarcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se incrancena, a se infiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face parul cret; a ondula, a carlionta. ♦ Refl. (Despre par) A deveni cret (in urma ondularii). – In + cret.

INGROPA, ingrop, vb. I. I. Tranz. A baga un mort in groapa (respectand un anumit ceremonial); a inmormanta, a inhuma, a astruca. II. Tranz. si refl. 1. A (se) baga in pamant, a (se) acoperi cu pamant. ♦ Tranz. A musuroi o planta. 2. Fig. A (se) cufunda in ceva sau undeva astfel incat sa fie acoperit din toate partile; a (se) infunda. ♦ Refl. A se instala intr-un loc retras, intrerupand legaturile obisnuite cu lumea; a se inmormanta. – In + groapa.

INSCRIE, inscriu, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) scrie, a(-si) trece numele intr-un catalog, intr-o condica etc.; a (se) inregistra, a (se) inmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se inscrie in fals = a sustine in fata unei instante judiciare ca dovada (scrisa) adusa de partea adversa este falsa. ♦ Tranz. A consemna ceva in scris. 2. Tranz. A construi o figura geometrica in perimetrul alteia, astfel incat unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la cealalta. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe goluri, seturi, cosuri etc. [Perf. s. inscrisei, part. inscris] – In + scrie (dupa fr. inscrire).

JANTA, jante, s. f. Partea exterioara periferica a unei roti de autovehicul, de bicicleta etc., construita astfel incat sa permita montarea pe roata a unui pneu. ◊ Expr. A ramane (sau a fi) pe janta = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a ramane fara bani, a fi lefter. [Var.: geanta s. f.] – Din fr. jante.

SILOGISM, silogisme, s. n. Rationament deductiv care contine trei judecati legate intre ele astfel incat cea de-a treia judecata, care reprezinta o concluzie, se deduce din cea dintai prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus.

ULTRAMICROSCOP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic in care iluminarea obiectelor se face in directie perpendiculara pe directia axei optice a instrumentului, astfel incat prin directia luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obisnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop.

CINEMATOGRAFIE, cinematografii, s. f. Tehnica si arta inregistrarii fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special si a reproducerii lor prin proiectare luminoasa pe un ecran, astfel incat sa dea iluzia miscarii si a vietii; industrie producatoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinematographie.

DERUTA, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva sa se incurce, sa se zapaceasca, astfel incat sa nu mai stie ce sa faca sau incotro sa o apuce; a dezorienta, a zapaci. – Din fr. derouter.

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

MASLUI, masluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cartile de joc pentru a le recunoaste sau a le aranja astfel incat sa insele pe ceilalti jucatori si sa castige. ♦ P. gener. A falsifica, a trisa. – Probabil masla + suf. -ui.

FRETA, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla doua piese metalice prin strangere, fie prin contractia piesei cuprinzatoare, care a fost incalzita inainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost racita in prealabil. ♦ A asambla doua tuburi metalice coaxiale, astfel incat tubul exterior sa stranga tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strangere cu o freta sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

LENTILA, lentile, s. f. 1. Piesa optica transparenta, de obicei marginita de doua suprafete curbate (sau de una sferica si de una plana), care da imaginea reala sau virtuala a unui obiect. ◊ Lentila de contact = lentila fina aplicata direct pe globul ocular in dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigura legatura intre doua tevi de metal sau intre o teava si un perete de metal. 3. (In siderurgie) Lupa. 4. (In sintagma) Lentila electronica = dispozitiv care produce un camp electric sau magnetic de o anumita configuratie si simetric, astfel incat sa poata modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.

PARABOLOID, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafata descrisa de o parabola¹ care se deplaseaza astfel incat planul ei ramane mereu paralel cu el insusi, iar varful ei descrie o parabola¹ fixa. 2. (In sintagma) Paraboloid de rotatie = suprafata generala prin rotatia unei parabole¹ in jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloide.

REGULAT, -A, regulati, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite in prealabil; care se repeta dupa o anumita regula, intr-o anumita ordine, fara abatere. ♦ Care se desfasoara cu regularitate: firesc, obisnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjuga dupa regulile generale ale conjugarilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau functioneaza in baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, oranduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere in parti, astfel incat acestea sa fie identice si in relatii identice unele in raport cu altele. ◊ Poligon regulat = poligon care are toate laturile si toate unghiurile egale. Poliedru regulat = poliedru cu toate fetele poligoane regulate si cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trasaturi, forme etc.) Alcatuit din elemente care se grupeaza ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

FRECAT², -A, frecati, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel incat sa devina o masa omogena si pufoasa. ♦ Curatat prin frecare. – V. freca.

FUNCTIONALISM s. n. Curent in arhitectura secolului al XX-lea, care are in vedere in primul rand necesitatea corespondentei dintre forma si functie, astfel incat aceasta din urma sa fie determinanta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. fonctionnalisme (dupa functional).

PANORAMA, panorame, s. f. 1. Priveliste din natura cu orizont larg, vazuta de departe si de la inaltime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrata unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii romane. 2. Tablou de proportii mari desfasurat de jur imprejurul unei incaperi circulare si iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel incat spectatorul aflat in mijlocul incaperii, in semiobscuritate, sa aiba iluzia unei imagini reale; p. ext. cladire circulara in care se afla un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de balci cu scamatorii, acrobatii, expozitie de animale exotice etc.; p. ext. baraca, constructie, amenajare in care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarama s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

PASTEURIZA, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin incalzire la o temperatura sub 100° C, urmata de o racire brusca, astfel incat insusirile alimentului sa ramana intacte. [Pr.: -to-] – Din fr. pasteuriser.

CLEIOS, -OASA, cleiosi, -oase, adj. 1. Lipicios, vascos (ca cleiul). ♦ (Despre oua) Fiert putin, astfel incat galbenusul sa ramana moale, iar albusul sa se coaguleze. ♦ Fig. (Fam.) Care nu stie absolut nimic (cand este ascultat la scoala, la un examen etc.). 2. (Despre pamant) Clisos. [Pr.: cle-ios] – Clei + suf. -os.

ANAMORFOZA, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformata, grotesca (data de o oglinda curba). 2. Tip de metamorfoza in care larva are un numar mai mic de segmente fata de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel incat sa se poata inregistra pe pelicula cinematografica normala o imagine corespunzatoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.

CLEMA, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul caruia se asambleaza laolalta doua sau mai multe piese sau elemente, astfel incat aceasta imbinare sa reziste la solicitari relativ mari. – Din germ. Klemme.

PERFOLIAT, -A, perfoliati, -te, adj. (Despre frunze sau despre petioluri) Care infasoara tulpina astfel incat pare strapuns de ea. [Pr.: -li-at] – Din fr. perfolie.

REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.

CREDINTA, credinte, s. f. 1. Faptul de a crede in adevarul unui lucru; convingere, siguranta, certitudine. ◊ Profesiune de credinta = declaratie publica pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Inv.) Incredere (pe care o inspira cineva). ◊ Loc. adv. In credinta = intr-adevar. ◊ Expr. A-si manca credinta = a se comporta astfel incat nu mai inspira incredere. (Inv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credinta (sau credinta) = a gusta din mancarurile servite domnitorului pentru a-l incredinta ca nu sunt otravite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie fata de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodna. 4. Speranta, nadejde. 5. Convingere despre existenta lui Dumnezeu; marturisire a acestei convingeri prin respectarea prescriptiilor bisericesti; religie, cult. – Lat. *credentia.

CORT, corturi, s. n. Adapost portativ demontabil, facut dintr-una sau din mai multe foi de panza tare si impermeabila, din material plastic etc.; tabernacol. ◊ Foaie de cort = bucata de panza impermeabila sau din material plastic, croita astfel incat sa se poata face din ea un cort. ◊ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinta stabila; a hoinari. ♦ Ca la usa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunarii, cu miscare vioaie; melodia dupa care se executa acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan si necuviincios de exprimare si de comportare al cuiva. – Din ngr. korti.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare inainte, lateral, oblic sau inapoi, indoind unul dintre picioare de la genunchi si tinand celalalt picior perfect intins, cu toata talpa pe pamant, astfel incat centrul de greutate al corpului sa se afle pe directia deplasarii efectuate. – Din fr. fendre.

FALSIFICAT, -A, falsificati, -te, adj. Imitat, schimbat, transformat etc. astfel incat sa para autentic, cu scopul de a insela. [Var.: (pop.) falsificat, -a adj.] – V. falsifica.

FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.

ORGANIZA, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o institutie etc. sa functioneze sau sa actioneze organic (repartizand insarcinarile si coordonandu-le conform unui plan adecvat); a stabili si a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel incat sa permita executarea in conditii optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic si ordonat in actiunile sale, a-si coordona actiunile orientandu-se dupa un plan; a-si strange si a-si intari fortele. ♦ A pregati temeinic o actiune dupa un plan bine chibzuit; a intocmi, a alcatui, a aranja, a orandui. – Din fr. organiser.

OVALIZA, pers. 3 ovalizeaza, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzura astfel incat sectiunea circulara sa devina ovala; a lua forma ovala. – Din fr. ovaliser.

FIXA, fixez, vb. I. Tranz. 1. A aseza ceva (rar pe cineva) intr-un loc determinat, astfel incat sa nu mai poata fi miscat, clintit. ♦ A se uita tinta la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o ora, un pret etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotari, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp intr-o stare din care sa nu se mai schimbe, a impiedica sa se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la actiunea luminii. 5. A face ca un colorant sa patrunda in structura fibrei textile sau a pieii, astfel incat fibra sau pielea sa nu se mai decoloreze (usor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

ORTOGONAL, -A, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formeaza unghiuri drepte. ◊ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ♦ (Despre curbe) Care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafete) Care se intretaie astfel incat planurile lor tangente in orice punct al curbei de intersectie sa fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.

EXEMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce serveste drept model, ceea ce serveste pentru a ilustra ceva; persoana care, prin calitatile sale, poate servi drept model; pilda. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel incat sa trezeasca si in altii dorinta de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atentia asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a indemna pe altii sa le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz sau fapt tipic care intruneste caracteristicile unei categorii intregi, citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pilda, bunaoara. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemple, lat. exemplum.

MECANISM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcatuit din mai multe piese mobile si fixe care sunt angrenate intre ele, astfel incat unele elemente mobile, transmitand fortele de la elementul conducator la elementele conduse, pot antrena miscarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcatuiesc un astfel de sistem; masinarie. 2. Mod de functionare a unui mecanism (1). 3. Mod in care se desfasoara un fenomen, o reactie etc. 4. P. a**l. Sistem, mod de organizare politica, economica, sociala etc. – Din fr. mecanisme, germ. Mechanismus.

MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravura pe metal care se obtine prin granularea placii cu un instrument special, astfel incat la imprimare sa rezulte gradatii treptate de luminozitate si nuante de negru intense si catifelate. [Pr.: meto- tinto] – Cuv. it.

CONTRAR, -A, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Notiuni contrare = notiuni care se afla intr-un raport in care acceptarea uneia presupune inlaturarea celeilalte fara ca inlaturarea uneia sa presupuna admiterea celeilalte. 2. Adv. Impotriva, in contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; in forma contrarii) Denumire data notiunii care desemneaza laturi, insusiri sau tendinte ale obiectelor si proceselor opuse unele altora, astfel incat se exclud reciproc, aceasta opozitie constituind forta motrice si continutul principal al dezvoltarii acelui obiect sau proces; (si la sg.) fiecare din termenii unei contradictii (1). 4. Prep. Contra, impotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.

EXINSCRIE, exinscriu, vb. III. Tranz. A construi o figura geometrica in afara alteia astfel incat unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la a doua. – Ex- + inscrie.

EXPLICAT, -A, explicati, -te, adj. Care a fost prezentat astfel incat sa poata fi (usor) inteles. – V. explica.

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

TRANSLATIE, translatii, s. f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel incat toate punctele figurii sau ale corpului sa aiba in orice moment viteze egale si paralele si sa descrie traiectorii identice. ♦ P. gener. (Rar) Deplasare. [Var.: (inv.) translatiune s. f.] – Din fr. translation, lat. translatio, -onis.

TRANSLUCID, -A, translucizi, -de, adj. Care este partial transparent, putand fi strabatut de un fascicul de radiatii electromagnetice, mai ales de un fascicul de raze de lumina, pe care le imprastie partial, astfel incat, privind prin corpul sau mediul respectiv, nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea opusa. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

TRAUMA, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emotie violenta care modifica personalitatea unui individ, sensibilizandu-l la alte emotii de acelasi fel, astfel incat acesta nu mai reactioneaza normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.

REGLOR, reglori, s. m. 1. Tehnician care regleaza masini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea intr-o sectie de productie. 2. Lucrator cu calificare superioara care regleaza un aparat in curs de fabricatie, astfel incat piesele rezultate prin prelucrare sa aiba dimensiunile prestabilite. – Din fr. regleur.

REM, remi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a dozelor de radiatie raportate la efectul lor biologic (egala cu doza primita de un anumit tesut iradiat astfel incat doza absorbita sa fie de un rad). – Din engl., fr. rem.

REZEMA, reazem, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza astfel incat sa fie sustinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema peretii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se intemeia, a se baza. [Var.: (reg.) razima vb. I] – Et. nec.

REMORCARE, remorcari, s. f. Actiunea de a remorca si rezultatul ei; tragere a unui vehicul de catre un alt vehicul autopropulsat, astfel incat vehiculul atasat sa se deplaseze fara consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

RUJARE, rujari, s. f. Operatie de nivelare a granelor incarcate in vrac, in vederea umplerii golurilor astfel incat capacitatea magaziei sa fie folosita la maximum si incarcatura sa nu se poata deplasa in cursul navigatiei. – Et. nec.

RIL, rile, s. n. Sant facut cu o masina speciala pe linia de indoire a unui carton (astfel incat straturile exterioare din spatele indoiturii sa nu se rupa). ♦ Sant pe un disc (4). [Pl. si: riluri. – Var.: rila s. f.] – Din germ. Rille.

DESCENTRA, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face sa-si piarda pozitia simetrica fata de centru, a deplasa astfel incat axa piesei sa nu mai coincida cu axa data. ◊ Refl. Roata s-a descentrat. – Des¹- + centru (dupa fr. decentrer).

DEGRADATOR, -OARE, degradatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Degradant. 2. S. n. Hartie neagra decupata astfel incat sa permita obtinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. – Din fr. degradateur.

SFUMATO s. n. Mod de a estompa conturul in umbra al unei picturi, astfel incat imaginea pare vazuta printr-un val de fum. – Cuv. it.

SOLIDARIZA, solidarizez, vb. I. 1. Refl. A se declara solidar (1) cu cineva sau cu ceva, a manifesta sentimente de solidaritate (fata de cineva), a se uni cu cineva intr-o actiune. 2. Tranz. A lega intre ele (prin constructie) doua sau mai multe piese sau obiecte, astfel incat sa forrneze un tot, sa preia in ansamblu solicitarile. – Din fr. solidariser.

SIMILITUDINE, similitudini, s. f. 1. Potrivire, asemanare, identitate (intre doua lucruri sau doua actiuni). 2. (Fiz.; Tehn.) Proprietate a doua fenomene de a putea fi puse intr-o corespondenta partiala sau totala, astfel incat valorile marimilor caracteristice unuia dintre fenomene sa poata fi obtinute, printr-un calcul relativ simplu, din valorile cunoscute ale marimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen. 3. (Mat.) Asemanare. – Din fr. similitude, lat. similitudo, -inis.

SINAFIE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si il incepe pe celalalt. – Din fr. synaphie, ngr. sinafia.

SINOPTIC, -A, sinoptici, -ce, adj. (Despre rubrici, date, tabele etc.) Care este intocmit astfel incat permite o privire generala asupra tuturor partilor componente. ◊ Harta sinoptica = harta cu date meteorologice culese simultan in diferite localitati, servind la stabilirea timpului probabil pentru urmatoarele ore sau zile. – Din fr. synoptique. Cf. germ. synoptisch.

SORIT¹, sorite, s. n. (Log.) Rationament compus dintr-o serie de silogisme asezate astfel incat atributul unuia sa fie subiectul silogismului urmator, concluzia avand ca subiect subiectul primului silogism si ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.

STOPA², stopez, vb. I. Tranz. A repara o tesatura rarita sau rupta, imitand modelul tesaturii, astfel incat sa nu se mai distinga locul reparat. – Din fr. stopper.

STRAPUNGE, strapung, vb. III. Tranz. 1. A impunge cu un obiect cu varf ascutit, astfel incat varful (sau intregul obiect) sa razbata in partea cealalta; p. ext. a ucide sau a rani cu o arma ascutita. ♦ A perfora, a gauri. 2. Fig. A strabate, a patrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A strapunge frontul = a distruge intr-un anumit loc linia de aparare a inamicului si a patrunde dincolo de aceasta linie. 3. A realiza legatura dintre doua lucrari miniere subterane. [Perf. s. strapunsei, part. strapuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).

SUPRAINALTARE, suprainaltari, s. f. Amenajare a unei sosele sau a unei cai ferate astfel incat sa se asigure in curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea fortei centrifuge care se exercita asupra acestora. [Pr.: -pra-i-] – Supra- + inaltare.

SUPRAVOLTOR, supravoltoare, s. n. Sursa de energie electrica legata in serie cu alta sursa de energie electrica, astfel incat tensiunile lor electrice sa se adune. – Din fr. survolteur.

COMPOZITIE, compozitii, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.

COMUNICANT¹, comunicante, adj. n. (Fiz.; in sintagma) Vase comunicante = sistem de tuburi sau de vase care comunica intre ele, astfel incat un lichid turnat intr-unul dintre tuburi trece si in celelalte, ridicandu-se in toate la acelasi nivel. – Din fr. communicant.

COTET, cotete, s. n. Adapost pentru pasari, porci sau caini, facut din scanduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la cotet = a pune (pe cineva) la ingrasat, a indopa. ♦ Fig. Inchisoare. 2. Capcana pentru prins peste in iazurile acoperite cu stuf, facuta din nuiele impletite cu papura si prevazuta cu o deschidere ingusta intoarsa inauntru, astfel incat pestele, odata intrat in ea, sa nu mai poata iesi. [Var.: coteata s. f.] – Din sl. kotĩcĩ.

ASEMANARE ~ari f. 1) v. A ASEMANA si A SE ASEMANA. 2) Similitudine intre lucruri sau intre actiuni; analogie. ◊ Fara ~ extraordinar, incomparabil. 3) mat. Corespondenta intre punctele a doua figuri, astfel incat raportul lungimilor segmentelor omoloage sa fie constant. /v. a (se) asemana

BILABIAT ~ta (~ti, ~te) (despre flori) Care are sepalele si petalele unite, astfel incat se aseamana cu o gura. [Sil. -bi-at] /<fr. bilabie

CAPLAMA ~le f. (la un perete, un acoperis etc.) Mod de prindere a scandurilor astfel incat fiecare scandura sa acopere scandura precedenta pe o latime de 2 cm. /<turc. kaplama

CONSTRICTIV ~a (~i, ~e) (despre consoane) Care se articuleaza prin ingustarea canalului fonator, astfel incat se produce un zgomot de frictiune. /<fr. constrictif, lat. con-strictivus

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

A PROPTI ~esc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A aseza astfel incat sa nu cada; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produpreti

A REZEMA reazam tranz. (obiecte) A aseza astfel incat sa se sprijine si sa nu cada; a sprijini; a propti. ~ de copac. ◊ ~ peretii (sau peretele) a) a sta fara treaba; b) a nu lua parte la dans. /Orig. nec.

SARNIERA ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din doua placi articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la usi, la ferestre etc.), astfel incat sa permita inchiderea si deschiderea panoului; tatana; balama. 2) Loc de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unei scoici. 3) Fasie de hartie gumata cu care se lipesc timbrele postale in albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere

TIGHEL ~uri n. Cusatura vizibila marunta, facuta cu mana sau cu masina, astfel incat fiecare impunsatura sa inceapa in locul impunsaturii precedente. A coase cu ~. ◊ A-i trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva. /<turc. tegel

TRANSLATIE ~i f. geom. Deplasare a unei figuri sau a unui corp astfel incat toate punctele sa se miste de-a lungul unor drepte paralele, parcurgand distante egale. [G.-D. translatiei. Sil. trans-la-ti-e] /<fr. translation

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

VISTA-VISION s.n. (Cinem.) Procedeu de realizare a filmelor pentru ecran panoramic, folosind o pelicula rulata orizontal, astfel incat pe negativ cadrele au latimea dispusa in lungul acesteia. [Cf. engl. vista vision, germ. Vistavision].

ACOMODARE s.f. 1. Actiunea de a se acomoda; acomodatie. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel incat imaginea sa apara clara pe retina. 2. (Lingv.) Asimilatie partiala intre doua sunete in contact direct. [< acomoda].

ANAMORFOZARE s.f. Actiunea de a anamorfoza si rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare in cinemascop, constand in comprimarea imaginii astfel incat sa se poata inregistra pe pelicula obisnuita imagini corespunzatoare ecranului lat. [< anamorfoza].

APAREIAJ s.n. Mod de asezare a elementelor unei zidarii (mai ales la fatada), astfel incat sa nu prezinte decat fete netede spre a permite aplicarea lor exacta unele peste altele. [Pron. -re-iaj. / cf. fr. appareillage].

BIUNIVOC, -A adj. Care are corespondenta unica in ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondenta biunivoca = corespondenta intre elementele a doua multimi, astfel incat elementele uneia dintre ele sa corespunda univoc elementelor celeilalte si invers. [< fr. biunivoque].

BRATA vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel incat velele sa ocupe o pozitie dorita fata de directia vantului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

COMUTATIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutatie. ♦ Totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta, in cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutatiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio].

COORDONARE s.f. 1. Actiunea de a coordona. 2. Raport intre doua sau mai multe propozitii sau parti de propozitie, legate intre ele astfel incat una sa nu depinda sintactic de cealalta sau de celelalte; raport intre mai multe notiuni de aceeasi specie subordonate aceleiasi notiuni. [Var. coordinare s.f. / < coordona].

DEMARCAJ s.n. Demarcare. ♦ (Sport) Plasamentul unui jucator in teren astfel incat sa i se poata trimite mingea. ♦ Luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune in alta. [< fr. demarquage].

DUALITATE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezinta o natura dubla. 2. (Log.) Raport de opozitie intre doua functii logice, astfel incat a doua poate fi obtinuta prin negarea simultana a valorii celei dintai si a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situatie politica instabila si temporara, care se manifesta prin existenta concomitenta a doua puteri politice in stat, exprimand interese de clasa opuse sau interesele a doua grupuri politice rivale din cadrul aceleiasi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, intr-un plan, unui punct ii corespunde o dreapta si invers. [Cf. fr. dualite, lat. dualitas].

DUBLIN s.n. (Mar.) Mod de legare a unei nave la tarm sau de o geamandura, astfel incat dezlegarea sa se poata face fara a cobori de pe punte. [< engl. dublin].

EXSTROFIE s.f. (Biol.) Defect de conformatie al unui organ care este intors astfel incat fata sa interna devine externa. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afara, strophe – intoarcere].

OCHI s.n. In gastronomie, preparat culinar dintr-un ou intreg, desfacut din coaja, prajit in tigaie sau la capac, fara a fi amestecat, astfel incat galbenusul sa ramana intreg in mijlocul albusului coagulat de jur imprejur; (la pl.) ochiuri romanesti = oua intregi, desfacute din coaja si fierte in apa cu otet, astfel incat galbenusul sa fie invelit de albusul coagulat, numite si oua posate (din fr. poche = buzunar).

FRICATIV, -A adj. Consoana fricativa (si s.f.) = consoana care se pronunta prin ingustarea canalului vocal, astfel incat aerul sa se poata scurge in tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g) ; constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].

GIROSCOP s.n. Aparat constituit dintr-o roata care se poate misca rapid in jurul axei sale, astfel incat planul ei de rotatie ramane fix in spatiu. [Pl. -scoape. / < fr. gyroscope, cf. gr. gyros – cerc, skopein – a privi].

GRAFISM s.n. 1. Redare in linii simple, grafice; simplitate; simplificare. V. grafie (2) [in DN]. ♦ Maniera de a prezenta o imagine fotografica astfel incat liniile ei principale sa se ordoneze dupa un ritm care ii da echilibru si unitate. 2. (Liv.) Tendinta de a da prioritate elementelor grafice intr-o opera de arta. [< fr. graphisme].

IMPLICATIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecinta imediata a altui fapt sau caruia ii urmeaza implicit. 2. (Log.) Enunt format dintr-un antecedent si un consecvent, astfel incat adevarul sau falsul antecedentului atrage dupa sine adevarul sau falsul consecventului si invers. [Gen. -iei, var. implicatiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – inlantuire].

OVALIZARE s.f. Faptul de a se ovaliza; ovalizatie. ♦ Deformatie prin uzura a unui corp cilindric circular, astfel incat sectiunea circulara devine ovala. [< ovaliza].

PANA s.f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui autovehicul, determinata de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A ramane in pana = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu panze astfel incat sa se opuna vantului si sa ramana pe loc; oprire a unei corabii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].

PARABAL s.n. Captator de gloante intr-un poligon, construit perpendicular pe directia de tragere, astfel incat sa poata opri cartusele ricosate; biuta. [< fr. pare-balle, cf. gr. paraballe].

POLISILOGISM s.n. (Log.) Rationament deductiv complex, format din doua sau mai multe silogisme unite intre ele astfel incat concluzia unuia devine premisa celui urmator. [< fr. polysyllogisme].

SINAFIE s.f. Fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul, sau acelasi cuvant termina un vers si incepe pe celalalt. ♦ Folosirea repetata a aceleiasi conjunctii (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].

RAZANT, -A adj. Care rade, care trece cu repeziciune pe langa ceva, atingandu-l. ♦ (s.f.) Lovitura de tenis data astfel incat mingea trece aproape de partea superioara a plasei. [< fr. rasant].

REBRUSMENT s.n. 1. (Constr.) Schimbare a directiei traseului unei cai ferate, astfel incat cele doua ramuri ale traseului sa aiba o tangenta comuna in punctul de schimbare a directiei. 2. (Geogr., geol.) Intoarcere brusca a directiei catenelor muntoase. [< fr. rebroussement].

REFLECTOR s.n. Aparat construit astfel incat sa poata reflecta lumina, raze infrarosii sau ultraviolete etc. ♦ Oglinda concava care reflecta lumina intr-o directie voita; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. reflecteur].

ROSBIF s.n. Friptura din muschi de vaca, pregatita astfel incat sa ramana aproape cruda la mijloc. [Pl. -furi, -fe, scris si roast beef. / < fr. rosbif, cf. engl. roastbeef].

SIMPLOCA s.f. Procedeu retoric constand din reunirea anaforei cu epifora, astfel incat in mai multe fraze consecutive cuvantul de la inceput si, respectiv, cel de la sfarsit raman aceleasi. [< fr. symploque, cf. gr. symploke].

SUPRAVOLTOR s.n. Masina electrica legata in serie cu o alta sursa de energie electrica, astfel incat tensiunile lor electrice sa se adune; survoltor. [Dupa fr. survolteur].

SUPRAVOLTOR-DEVOLTOR s.n. (Tehn.) Aparat sau masina electrica asociata cu o sursa de energie electromagnetica, astfel incat sa permita augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursa. [Dupa fr. survolteur-devolteur].

TENODEZA s.f. (Med.) Interventie chirurgicala prin care un tendon este fixat la os, astfel incat sa limiteze sau sa anuleze o miscare intr-o articulatie. [< fr. tenodese, cf. gr. tenon – tendon, desis – legare].

VITRIFICA vb. I. tr. A modifica structura unei substante prin incalzire la o temperatura inalta, astfel incat sa devina compacta si cu luciu sticlos; a vitrifia. [P.i. vitrific. / < it. vitrificare, cf. lat. vitrum – sticla, facere – a face].

COMBINARE s. f. 1. actiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. (

Filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de Filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – Filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la Filipesti goala. – [3373]

COMUNICANT¹ adj. vase -e = sistem de vase care comunica intre ele, astfel incat un lichid se ridica in toate la acelasi nivel. (<fr. communicant)

COMUTATIE s. f. 1. comutare; schimbare, mutatie. ◊ totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice. 2. trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta in cursul rotirii rotorului. 3. figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii, astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, lat. commutatio)

AMBOSA vb. I. tr. A fixa, a lega o nava de prora si de pupa astfel incat sa nu-si mai poata schimba pozitia. [< fr. embosser].

ARANJAMENT s.n. Acord, intelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputand intra decat cel mult o data intr-o grupa. [Pl. -te. / < fr. arrangement].

BILABIAT, -A adj. (Despre flori) Care are sepalele sau petalele reunite, astfel incat seamana cu o gura. [< fr. bilabie, cf. lat. bis – de doua ori, labium – buza].

CALEIDOSCOP s.n. 1. Cilindru opac in lungimea caruia sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel incat mici obiecte colorate, puse in interior, formeaza o infinitate de desene simetrice. 2. (Fig.) Opera, rubrica care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte. [Pron. -lei-, pl. -oape, -opuri. / < fr. kaleidoscope, cf. gr. kalos – frumos, eidos – imagine, skopein – a vedea].

CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].

CLAUZULA s.f. Organizare ritmica a cuvintelor la sfarsitul unui vers, al unei strofe sau al unei fraze, astfel incat sa se realizeze o agreabila impresie acustica. ♦ Silaba accentuata impreuna cu silabele neaccentuate de la sfarsitul unui vers; vers final al unei strofe. [Pron. cla-u-. / cf. it., lat. clausula].

COMBINARE s.f. Actiunea de a (se) combina; imbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. [< combina].

CONJUGAT, -A adj. Unit, legat impreuna. ◊ Nervi conjugati = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare conjugate = sistem optic in care focarele sunt asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in celalalt focar si invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele imperecheate; numere conjugate = numere complexe care au acelasi coeficient. [Cf. fr. conjugue].

CONSTRICTIV, -A adj. Consoana constrictiva (si s.f.) = consoana care se pronunta prin ingustarea canalului vocal, astfel incat aerul sa se poata scurge in tot timpul emisiunii. [< fr. constrictif].

DEGRADATOR, -OARE adj. Degradant. // s.n. (Fot.) Hartie neagra decupata astfel incat sa permita obtinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. [Cf. fr. degradateur].

imbonghina vb. I (reg.) a azvarli un obiect astfel incat sa cada cu capul in pamant.

FIXA vb. I. tr. 1. A face sa fie fix, nemiscat; a intepeni, a intari (undeva). ♦ A privi tinta pe cineva sau ceva. ♦ refl. A se stabili undeva, a se statornici. 2. A stabili, a hotari. 3. A dizolva sarurile de argint nedescompuse de lumina de pe un material fotografic. 4. A face sa intre colorantul intr-o fibra textila, astfel incat el sa reziste la spalare, la lumina etc. [< fr. fixer].

INVERS, -A adj. (adesea adv.) Contrar directiei initiale sau firesti; pe dos. ◊ Raport invers (proportional) = raport intre doua marimi care variaza astfel incat produsul lor sa ramana constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].

MANIVELA s.f. Maner de lemn sau de fier (incovoiat astfel incat sa formeze de doua ori cate un unghi drept) care serveste la manuirea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie etc. [< fr. manivelle].

ORIENTA vb. I. 1. refl. A afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. 2. tr. A aseza (ceva) in raport cu punctele c*******e. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].

ORTOGONAL, -A adj. Care formeaza unghiuri drepte. ♦ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie; proiectie ortografica. ♦ (Despre suprafete, despre curbe) Care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].

PARABOLOID s.m. Suprafata rezultata prin miscarea unei parabole care se deplaseaza astfel incat planul ei sa fie mereu paralel cu el insusi, iar varful sa ramana mereu pe alta parabola situata intr-un plan perpendicular. [Pron. -lo-id. / < fr. paraboloide, cf. gr. parabole – parabola, eidos – forma].

PRONATIE s.f. 1. Miscare de rotatie a antebratului si a mainii, astfel incat degetul mare se apropie de corp. 2. Pozitie aplecata. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se inchina la zeii pamantului].

RABATE vb. III. tr. 1. A roti o figura plana in jurul unei drepte astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planele de proiectie. 2. A lasa in jos; a indoi; a plia. [< fr. rabattre].

RABATERE s.f. Actiunea de a rabate si rezultatul ei. ♦ Metoda folosita in geometria descriptiva, care consta in a aduce o figura plana astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planurile de proiectie. [< rabate].

RIL s.n. Sant facut cu o masina speciala pe linia de indoire a unui carton, astfel incat straturile exterioare din spatele indoiturii sa nu se rupa. ♦ Sant pe un disc. [< engl. rill].

SUBMERSIBIL, -A adj. Adaptat astfel incat sa poata pluti sub apa. // s.n. Submarin. [< fr. submersible, cf. lat. submersus – scufundat].

SUDA vb. I. tr. A imbina (realizand o legatura atomica) doua piese de metal astfel incat sa adere perfect una la cealalta. ♦ refl. (Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦ refl. (Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formand un singur cuvant. [< fr. souder].

TANDEM s.n. 1. Bicicleta cu tractiune dubla pentru doua persoane, avand seile asezate una in spatele celeilalte. 2. Cilindru compresor mecanic cu doua tavaluguri, egale ca marime, ca forma si ca greutate. 3. (Tehn.) In tandem = pozitie de montare a doua sisteme tehnice care lucreaza impreuna, astfel incat axele lor longitudinale sa fie in prelungire. [< fr., engl. tandem < lat. tandem – in sfarsit, intr-o enumerare].

TRANSCRIE vb. III. tr. 1. A face o copie scrisa, a copia. ♦ A prelucra o bucata muzicala scrisa pentru un anumit instrument sau pentru o anumita voce astfel incat sa poata fi cantata de un alt instrument sau de o alta voce. 2. A copia un act intr-un registru public special. [P.i. -scriu, 4 -scriem, 5 -scrieti, ger. -scriind. / cf. fr. transcrire, lat. transcribere, dupa scrie].

TRANSLATIE s.f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel incat toate punctele acestora sa se miste de-a lungul unor drepte paralele, parcurgand distante egale. ♦ (P. ext.; rar) Deplasare. [Gen. -iei, var. translatiune s.f. / cf. fr. translation, lat. translatio].

TRIUNGHI s.n. 1. Poligon cu trei laturi. 2. Grup de trei sau de mai multe fiinte sau lucruri dispuse astfel incat unind punctele in care stau s-ar obtine un poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. [Pron. tri-unghi. / < tri- + unghi, dupa fr. triangle, it. triangolo, lat. triangulum].

ULTRASUNET s.n. V******e de aceeasi natura cu v********e sonore, dar de o frecventa mai inalta, astfel incat nu poate fi perceputa de ureche. [< ultra- + sunet, dupa fr. ultrason, engl. ultrasound].

ANAMORFOZARE s. f. procedeu de filmare in cinemascop prin comprimarea imaginii astfel incat sa se poata inregistra pe pelicula obtinuta imagini corespunzatoare ecranului lat. (< anamorfoza)

ARANJAMENT s. n. 1. acord, intelegere. 2. mod de alcatuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formatii decat acelea pentru care a fost compusa. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)

BIUNIVOC, -A adj. care are corespondenta unica in ambele sensuri. ♦ (mat., log.) corespondenta ~a = corespondenta intre elementele a doua multimi, astfel incat fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealalta. (< fr. biunivoque)

CALEIDOSCOP s. n. 1. cilindru opac in care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel incat mici obiecte colorate, in interior, formeaza o infinitate de desene simetrice. 2. (fig.) opera, rubrica care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte. (< fr. kaleidoscope)

CAMPILOTROP, -A adj. (bot.; despre ovul) curbat astfel incat micropilul sa ajunga langa hil. (< fr. campylotrope)

CAROTA vb. intr. (fam.) a insela; a estorca. ◊ a juca la biliard astfel incat adversarului sa-i ramana o lovitura dificila. (< fr. carotter)

CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta². 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

CIRCINAT, -A adj. 1. (bot.; despre organe) rasucit in spirala. 2. (despre leziuni ale pielii) grupat astfel incat deseneaza fragmente in cerc. (< lat. circinatus, fr. circine)

CONJUGAT, -A adj. unit, legat impreuna. ♦ nervi ~ti = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare e = focarele unui sistem optic asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in altul si invers; puncte e = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de la imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; frunze e = frunze cu foliolele imperecheate; numere e = numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. (< fr. conjugue)

CONTAINER s. n. 1. ambalaj metalic cu forme si dimensiuni standardizate, astfel incat sa cuprinda un numar exact de obiecte sau cantitati anumite de materiale, pentru transport. 2. cutie speciala in care sunt puse aparate, instrumente etc. in rachetele cosmice. (< engl. container)

CRONOTERAPIE s. f. definire a orei optime de administrare a medicamentelor, astfel incat efectele lor pozitive asupra bolnavilor sa fie maxime. (< fr. chronotherapie)

DEGRADATOR, -OARE I. adj. degradant. II. s. n. (fot.) hartie neagra decupata astfel incat sa permita obtinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. (< fr. degradateur)

DEMARCAJ s. n. demarcare. ◊ (sport) plasament al unui jucator in teren astfel incat sa i se poata trimite mingea. ◊ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune in alta. (< fr. demarquage)

DESCENTRA vb. tr., refl. a (se) deplasa astfel incat sa-si piarda pozitia simetrica fata de centru. (dupa fr. decentrer)

DEZAXA vb. I. tr., refl. a(-si) schimba pozitia astfel incat axa sa nu mai fie in pozitia ei obisnuita. II. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scranti, a se sminti. (< fr. desaxer)

DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)

DUBLIN s. n. (mar.) mod de legare a unei nave la tarm sau de o geamandura, astfel incat deslegarea sa se poata face fara a cobori de pe punte. (< engl. dublin)

ELANSA vb. I. refl. a se avanta, a nazui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel incat sa aiba o inclinare spre inainte, conferind zveltete. (< fr. elancer)

FIXA vb. I. tr. 1. a face sa fie fix; a intepeni, a intari (undeva). ◊ a privi tinta pe cineva sau ceva. 2. a stabili, a hotari un pret, un termen etc. 3. a dizolva sarurile de argint nedescompuse de lumina de pe un material fotosensibil. 4. a face sa intre colorantul intr-o fibra textila, astfel incat el sa reziste la spalare, la lumina etc. II. refl. 1. a se hotari, a se decide. 2. a se stabili undeva. (< fr. fixer)

GRAFISM s. n. 1. redare in linii simple, grafice; simplitate; simplificare. ◊ maniera de a prezenta o imagine fotografica astfel incat liniile ei principale sa se ordoneze dupa un ritm care ii da echilibru si unitate. 2. tendinta de a da prioritate elementelor grafice intr-o opera de arta. 3. (muz.) gen de compozitie contemporan in care partitura contine desene ce trebuie sa sugereze interpretilor improvizarea muzicii. (< fr. graphisme)

INTERFATARE s. f. (electron.) interconectare a unui sistem sau a unor aparate astfel incat acestea sa-si poata indeplini functia corect coordonate. (< interfata)

INTERFATA s. f. 1. suprafata de separare a portiunilor care reprezinta faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontiera conventionala intre doua sisteme sau unitati, care permite schimburi de informatii dupa anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care converteste semnalele electronice astfel incat doua aparate sau sisteme sa poata comunica intre ele. (< engl., fr. interface)

INVERS, -A adj. (si adv.) contrar directiei initiale sau firesti; pe dos. ♦ (mat.) marime ~a = marime egala cu raportul dintre 1 si marimea data; raport ~ (proportional) = raport intre doua marimi care variaza astfel incat produsul lor sa ramana constant. (< fr. inverse, lat. inversus)

ORGANIZA vb. I. tr. a orandui, a aseza, a coordona activitatea unui stat, a unei institutii, grup social etc., astfel incat sa functioneze organic. ◊ a pregati temeinic o actiune etc. II. refl. a proceda metodic si ordonat in actiunile sale. (< fr. organiser)

ORIENTA vb. I. refl. a afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ◊ (fig.) a descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. II. tr. a aseza in raport cu punctele c*******e. ◊ a indrepta; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ◊ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan, in jurul unui punct. (< fr. orienter)

ORTOGONAL, -A adj. care formeaza unghiuri drepte. ♦ proiectie ~a = proiectie prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ◊ (despre curbe, suprafete) care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare; (despre functii) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)

OSCILA vb. intr. 1. a se misca alternativ in directii opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotarare; a ezita, a sovai; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel incat una sau mai multe din marimile sale caracteristice sa ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

OVALIZARE s. f. faptul de a se ovaliza; ovalizatie. ◊ deformatie prin uzura a unui corp cilindric circular, astfel incat sectiunea circulara devine ovala. (< ovaliza)

PANA s. f. 1. nefunctionare accidentala a unei masini, a unui autovehicul. ♦ a ramane in ~ = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta. 2. pozitie a unei nave cu panze care nu inainteaza, avand velele orientate invers, astfel incat efectul vantului se anuleaza. 3. grinda longitudinala rezemata pe elementele transversale de rezistenta ale acoperisului. (< fr. panne)

PARABAL s. n. panou dispus perpendicular pe directia de tragere intr-un poligon, astfel incat sa poata opri gloantele ricosate. (< fr. pare-balles)

PARABOLOID s. m. suprafata descrisa de o parabola² care se deplaseaza astfel incat planul ei ramane paralel cu el insusi, iar varful descrie o parabola fixa. (< fr. paraboloide)

PARTITURA s. f. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel incat sa poata fi urmarit concomitent. ◊ compozitie muzicala. (< it. partitura, germ. Paritur)

PAS² s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

RABATA vb. tr. 1. a roti o figura plana in jurul unei drepte astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planele de proiectie. 2. a lasa in jos; a indoi; a plia. (< fr. rabattre)

RAZANT, -A adj. care trece cu repeziciune pe langa ceva, aproape atingandu-l. ◊ (s. f.) lovitura la tenis data astfel incat mingea trece aproape de partea superioara a plasei. (< fr. rasant)

REBRUSMENT s. n. 1. schimbare a directiei traseului unei cai ferate, metrou sau tramvai, astfel incat cele doua ramuri ale traseului sa aiba o tangenta comuna in punctul de schimbare a directiei. 2. intoarcere brusca a directiei catenelor muntoase. (< fr. rebroussement)

REM s. m. unitate de evaluare a efectului biologic al radiatiilor emise de elementele radioactive, doza primita de un anumit tesut iradiat astfel incat doza absorbita sa fie de un rad. (< engl., fr. rem)

RIL s. n. 1. sant facut cu o masina speciala pe linia de indoire a unui carton, astfel incat straturile exterioare din spatele indoiturii sa nu se rupa. 2. sant pe un disc (2). (< germ. Rille, engl. rill)

SIMILITUDINE s. f. 1. asemanare, potrivire. 2. proprietatea a doua fenomene sau obiecte de aceeasi natura de a putea fi puse in corespondenta biunivoca, astfel incat valorile marimilor caracteristice unuia sa poata fi obtinute prin amplificare cu anumiti factori a valorilor marimilor caracteristice celuilalt. ◊ (mat.) corespondenta biunivoca intre punctele a doua figuri sau corpuri, astfel incat raportul lungimilor segmentelor omoloage sa fie constant. (< fr. similitude, lat. similitudo)

SIMPLOCA s. f. figura de stil constand din reunirea anaforei cu epifora, astfel incat in mai multe fraze consecutive cuvantul de la inceput este acelasi cu cel de la sfarsit. (< fr. symploque, gr. symploke)

SINAFIE s. f. fenomen in care doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si incepe pe celalalt. ◊ folosire repetata a aceleiasi conjunctii (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)

SUPERANGULAR adj. (fot.) obiectiv~ = obiectiv cu un unghi de deschidere mai mare, astfel incat poate incadra o imagine mai mare decat un obiectiv normal. (< fr. superangulaire)

SUPRAVOLTOR s. n. sursa de energie electrica legata in serie cu o alta sursa, astfel incat tensiunile lor electrice sa se adune. (dupa fr. survolteur)

SUPRAVOLTOR-DEVOLTOR s. n. aparat, masina electrica asociata cu o sursa de energie electromagnetica, astfel incat sa permita augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursa. (dupa fr. survolteur-devolteur)

TANDEM s. n. 1. bicicleta cu tractiune dubla pentru doua persoane, avand seile asezate una in spatele celeilalte. 2. cabrioleta descoperita, trasa de doi cai inhamati unul dupa altul. 3. cilindru compresor mecanic cu doua tavaluguri, egale ca marime, ca forma si greutate. 4. pozitie de montare a doua sisteme tehnice care lucreaza impreuna, astfel incat axele lor longitudinale sa fie in prelungire. 5. (fam.) asociatie de doua persoane (nedespartite). (< fr., engl. tandem)

TOT-TEREN adj. inv. (despre autovehicule) echipat astfel incat sa poata circula, cu aceleasi performante, pe orice teren. (dupa fr. tout-terrain)

TRANSCRIE vb. tr. 1. a face o copie scrisa, a copia. 2. a transpune un text scris dintr-un alfabet in altul, pentru facilitarea lecturii. ◊ a nota in scris elementele unui idiom. 3. a prelucra o piesa muzicala scrisa pentru un anumit instrument sau pentru o anumita voce, astfel incat sa poata fi cantata de un alt instrument sau de o alta voce. 4. (jur.) a copia un act intr-un registru public special. (dupa fr. transcrire)

TRANSLATIE s. f. 1. deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel incat toate punctele acestora sa se miste de-a lungul unor drepte paralele, parcurgand distante egale. 2. (mat.) transformare geometrica punctuala, determinata de un vector, astfel incat unui punct din spatiu sa-i corespunda un alt punct. 3. (inform.) decalaj automatic al programului intr-o zona oarecare a memoriei centrale prin modificarea continutului registrelor de baza. 4. (biol.) traducere a informatiei genetice. 5. (stra)mutare. (< fr. translation, lat. translatio)

VARIOCUPLOR s. n. (telec.) aparat din doua infasurari, fixa si mobila, fiecare apartinand unui circuit diferit, dar cuplat unul cu celalalt inductiv, astfel incat cuplajul sa fie reglabil. (< fr. variocupleur)

VISTA-VISION s. n. sistem de cinema pentru format normal, o pelicula rulata orizontal, astfel incat pe negativ fotogramele sunt dispuse transversal. (< engl. vista vision)

ACORDA, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ingaduinta, cu grija, cu atentie, cu bunavointa). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecventa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel incat sa fie egala cu frecventa altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeasi inaltime. – Fr. accorder.

AERODINAMIC, -A, aerodinamici, -ce, adj. (Despre corpuri solide) Construit astfel incat sa intampine in deplasare cea mai mica rezistenta din partea aerului. – Fr. aerodynamique (< gr.).

AFOCAL, afocale, adj. n. (In expr.) Sistem afocal = sistem optic format din doua (grupuri de) lentile asezate astfel incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. – Fr. [systeme] afocal.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa in tel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel incat, la atingerea tragaciului, cocosul sa loveasca sau sa miste percutorul. 2. A dota cu o armatura o piesa sau un element de constructie facute din beton, pentru a le da rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi (1). ♦ A stabili prin calcul armatura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima data in serviciu o nava, cu intreg utilajul necesar. – Lat. armare.

ASCUNS², -A, ascunsi, -se, adj. 1. Asezat astfel incat sa nu poata fi vazut sau gasit de altii. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ Tainic, tainuit; misterios. Gand ascuns. – V. ascunde.

BUSOLA, busole, s. f. Instrument alcatuit dintr-un ac magnetic care se poate roti in plan orizontal in jurul unui ax vertical montat in centrul unui cerc gradat, astfel incat se indreapta totdeauna in directia nord-sud, si care serveste la determinarea directiei nord. ◊ Expr. A-si pierde busola = a se zapaci. ♦ Fig. Calauza, conducator. – Fr. boussole (< it.).

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

CALEIDOSCOP, caleidoscoape, s. n. Aparat optic format dintr-un tub in interiorul caruia se gasesc mai multe oglinzi, dispuse astfel incat mici obiecte colorate asezate intre ele sa formeze diferite desene simetrice. – Fr. kaleidoscope (< gr.).

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta astfel incat axa ei de rotatie in masina sa coincida cu axa pe care trebuie sa o aiba piesa prelucrata. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (in apropierea portii adversarului). – Fr. centrer.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

ANAFILAXIE (< fr., {s} gr. ana- „contrar” + phylaxis „aparare”) Stare de hipersensibilizare specifica a organismului mamiferelor la actiunea unui antigen, astfel incat o a doua injectare a aceluiasi antigen, chiar intr-o doza foarte mica, determina aparitia unor manifestari patologice care pot duce la moarte (soc anafilactic).

ACORDA, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ingaduinta, cu grija, cu atentie, cu bunavointa); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecventa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel incat sa fie egala cu frecventa altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la inaltimea corecta. – Din fr. accorder.

MAGNETRON (‹ fr. {i}; {s} magneto- + fr. [elec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial si anod cilindric generator de oscilatii de foarte inalta frecventa (unde centimetrice si milimetrice), al carui flux de electroni este comandat printr-un camp magnetic axial de o valoare critica, aleasa astfel incat la variatii mici ale tensiunii anodice sa corespunda variatii mari ale curentului anodic. Se foloseste, mai ales, la aparatura de radiolocatie, precum si la instalatiile de incalzire de frecventa suprainalta.

DEFINITIE (‹ fr.) s. f. 1. (LOG.) Propozitie sau ansamblu de propozitii determinand semnificatia unui termen sau indicand caracteristicile esentiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte. Intr-o d. se disting: termenul sau combinatia de termeni nou introdusi (definitul); termenul sau combinatia de termeni ale caror sensuri sunt deja cunoscute (definitorul). ♦ (La Aristotel) Determinare a naturii sau a esentei uneo specii prin indicarea genului care o cuprinde (gen proxim) si a diferentei specifice prin care se delimiteaza de celelalte specii. ◊ Expr. Prin definitie = prin insasi natura lucrului, decurgand in mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. 2. (TELEC.) Continutul de detalii al unei imagini de televiziune sau de fototelegrafie, exprimat prin numarul de elemente in care trebuie descompusa imaginea, astfel incat un element sa nu contina mai multe nuante de luminozitate.

GARA (< fr.) vb. I tranz. 1. A adaposti un autovehicul intr-un garaj. 2. A dirija un tren intr-o statie de cale ferata pe o anumita linie, astfel incat sa nu impiedice circulatia sau manevrarea materialului rulant pe liniile vecine.

RECOMBINARE (‹ re² + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.

A INCALCI ~esc tranz. 1) A face sa se incalceasca. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, incat sa nu poata fi gasit; a incurca. 3) (persoane) A impiedica sustragand atentia; a incurca. /in + calti

A SE INCALCI ma ~esc intranz. 1) (de-spre fire, ate, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incurca. /in + calti

A INCURCA incurc tranz. 1) A face sa se incurce; a incalci. ~ firele. ◊ ~ vorba a vorbi confuz (ascunzand ceva). A o ~ rau a nimeri la stramtoare. ~ itele a strica planurile. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, incat sa nu poata fi gasit; a incalci. 3) (persoane) A impiedica, sustragand atentia; a incalci. ~ lumea. /<lat. incolicare

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

LABIRINT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un numar mare de camere, asezate astfel, incat iesirea poate fi gasita cu mare dificultate. 2) fig. Problema, situatie extrem de incurcata. 3): ~ membranos totalitate a cavitatilor care formeaza urechea interna. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus

SORT ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, incat rolul decisiv revine intamplarii. ◊ A trage la ~i a hotari ceva prin sorti. (A avea) ~i de izbanda (a avea) posibilitati de reusita. /Din sorti pl. de la soarta

A SPRIJINI sprijin tranz. 1) A face sa se tina in pozitie ridicata (ca sa nu se rastoarne); a sustine. ~ un zid. 2) (obiecte) A aseza astfel, incat sa nu cada; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta sa se mentina; a sustine. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apara cu fermitate; a sustine. /Din sprijin

TRICROMATIC ~ca (~ci, ~ce) Care se refera la trei culori fundamentale, alese astfel, incat sa nu poata fi reproduse prin amestec. /tri- + cromatic

TRIPTIC ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentand scene sacre, prinse intre ele prin balamale, astfel, incat cele laterale sa se poata inchide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de arta plastica, unite prin continut comun, care se completeaza reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei parti. /<fr. triptyque

URSA ~e f. : ~a Mare constelatie care consta din sapte stele, situate astfel, incat seamana cu un car cu oiste; Carul Mare. ~a Mica constelatie asemanatoare cu cea precedenta, avand distantele dintre stele mai mici; Carul Mic. /<lat. ursa, fr. ourse

astfel adv. 1. In modul acesta, in acest fel; asa. ♦ In felul urmator. Un glas de jale soptind s-aude astfel prin vant (ALECSANDRI). ♦ (Asa) incat; prin urmare; deci. Il vede azi, il vede mani, astfel dorinta-i gata (EMINESCU). 2. Intr-un mod asemanator (cu...). ♦ (Adjectival) Asemenea, atare. Mare nedumerire se mai facuse... despre o astfel de batjocura (CREANGA). 3. In asa fel, in asa grad; atat. Vorbi astfel, incat robi toate inimile (ISPIRESCU). – Din [intr-]ast + fel.

AERODINAMIC, -A, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul miscarii aerului¹ si, in general, al gazelor, precum si cu studiul miscarii corpurilor intr-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare, o rezistenta minima din partea aerului¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerodynamique.

BALANSAT, -A, balansati, -te, adj. 1. Leganat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat incat nu depaseste limitele de balans (1). – V. balansa.

GEOSTATIONAR, -A, geostationari, -e, adj. (Despre sateliti artificiali) Care graviteaza pe o traiectorie astfel calculata incat deplasarea sa se faca cu viteza de rotatie a Pamantului, ramanand in pozitie fixa in raport cu un reper de pe Pamant. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geostationnaire, engl. geostationary.

GHIOCI, ghiociuri, s. n. Caruta astfel construita incat sa poata fi lungita la nevoie. – Din tc. goc „mutare, emigrare”.

GIROSCOP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o miscare de rotatie in jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa incat sa nu modifice directia axei sale de rotatie. 2. Dispozitiv care asigura stabilitatea si orientarea in spatiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

PANOPTIC, panoptice, s. n. 1. Cladire astfel construita incat interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) sa poata fi cuprins dintr-o singura privire. 2. Expozitie sau colectie de figuri facute din ceara; panorama. [Acc. si: panoptic] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum.

PARTITURA, partituri, s. f. Notatie muzicala cuprinzand toate partile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse incat sa poata fi urmarite concomitent; p. ext. compozitie muzicala; partitiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.

ARIERBEC, arierbecuri, s. n. Parte a unei pile de pod situata in aval si care este astfel construita incat sa usureze scurgerea apei. [Pr. -ri-er] – Din fr. arriere-bec.

CONJUGAT, -A, conjugati, -te, adj. Unit, legat impreuna. ◊ (Biol.) Nervi conjugati = nervi care au aceeasi functie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel asezate incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se unesc in celalalt si invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de pe imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = doua numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. Regula conjugata = reunirea a doua sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugue.

CLICHET, clichete, s. n. Organ de masina in forma de bara scurta articulata la un capat, iar cu celalalt capat astfel profilat incat sa impiedice rotirea intr-un anumit sens a unei roti dintate. – Din fr. cliquet.

EXTROFIE, extrofii, s. f. Defect de conformatie al unui organ care este astfel intors, incat fata sa interna devine externa. – Din fr. extrophie.

DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gandurile, actiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Actiune de lupta astfel dusa incat sa-l induca in eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. 2. Actiune politica intreprinsa cu scopul de a distrage atentia de la problemele reale ale vietii publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.

DUM-DUM s. n. invar. (In sintagma) Glont (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pusca astfel fabricat incat sa explodeze in momentul atingerii tintei, provocand rani grave. – Din fr. dum-dum.

SOLID², -A, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care poseda capacitatea de a-si mentine forma si dimensiunile, de a se opune fortelor deformatoare, avand o structura compacta si o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel facut incat rezista mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni si greutate); (fam., despre fiinte) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care infrunta cu tarie greutatile; darz. – Din fr. solide, lat. solidus.

TRICROMATIC, -A, tricromatici, -ce, adj. Care se refera la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor (1). ◊ (Fiz.) Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental ca orice culoare poate fi reprodusa prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleasi, si care trebuie astfel alese incat nici una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. – Tri- + cromatic.

ARANJA vb. 1. a aseza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a imparti, a intocmi, a ordona, a organiza, a orandui, a potrivi, a pune, a repartiza, a randui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (inv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregati. 3. v. pune. 4. a face, a pregati. (~ patul.) 5. (a-si) aseza, a(-si) potrivi. (Isi ~ cravata.) 6. a aseza, a indrepta, a netezi. (Isi ~ parul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. si fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile incat...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. gati.

DRAGON² s.m. Cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone].

FANTEZIE s.f. 1. Imaginatie artistica creatoare. ♦ Imaginatie; reverie. 2. Ciudatenie, capriciu. 3. (la pl.) Plasmuiri. 4. Piesa de muzica instrumentala care nu are o forma prestabilita. V. parafraza. ♦ Piesa instrumentala in stil contrapunctic, a carei muzica are un caracter neobisnuit, fantastic. 5. (Si in forma fantaisie) Tesatura al carei colorit si textura sunt astfel facute incat sa permita maxima imaginatie a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia].

AFOCAL adj.n. Sistem afocal = Sistem optic format din doua lentile astfel asezate incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. [< fr. afocal].

MATLASA vb. I. tr. A captusi o stofa, o haina etc. cu lana sau cu vata, cosand astfel materialul incat sa formeze figuri geometrice regulate in relief. [< fr. matelasser].

PERFOLIAT, -A adj. (Despre frunze) Care infasoara astfel tulpina, incat pare a fi strapunsa de ea. [Pron. -li-at. / cf. fr. perfolie].

PORTAVION s.n. Nava militara astfel construita incat sa permita gararea, decolarea si aterizarea avioanelor. [Cf. fr. porte-avions].

PRESGARNITURA s.f. Garnitura de etansare a unui organ mobil al unei masini, astfel montata incat sa permita miscarea acestui organ; presetupa. [Cf. fr. presse-garniture].

REGIM s.n. 1. Modul de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. Sistem de norme, proprii activitatii unei institutii, unei intreprinderi etc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. 3. Totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. Raport gramatical dintre doua cuvinte, astfel legate incat ele sunt dependente unul de altul. [< fr. regime].

TRICROMATIC, -A adj. Referitor la trei culori fundamentale, astfel alese incat una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua; tricolor. [Cf. fr. trichromatique].

AFOCAL adj. (despre sisteme optice) format din doua (grupuri de) lentile astfel asezate incat focarul-imagine al uneia sa coincida cu focarul-obiect al celeilalte. (< fr. afocal)

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

MATLASA vb. tr. a captusi o stofa, o haina cu lana sau cu vata, cosand astfel materialul incat sa formeze figuri in relief. (< fr. matelasser)

RANVERSABIL, -A adj. care poate fi ranversat. ♦ (muz.) contrapunct ~ = scriitura contrapunctica astfel construita incat permite schimbarea ordinii de suprapunere a vocilor. (< fr. renversable)

PARTITURA ~i f. Text al unei compozitii muzicale cuprinzand toate partile ei vocale sau instrumentale, dispuse astfel pe portativ incat sa poata fi urmarite concomitent. /<it. partitura, germ. Partitur

CAROTA vb. I. intr. (Frantuzism) A insela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard incat sa ramana adversarului o lovitura dificila. [< fr. carotter].

EUTECTIC s.n. Amestec de doi sau mai multi componenti in astfel de proportii, incat sa se topeasca sau sa se solidifice la o temperatura constanta inferioara punctului de topire a fiecaruia din constituenti. [< fr. eutectique].

MASCA vb. I. tr., refl. a(-si) acoperi fata cu o masca. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a inslea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de lupta, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier incat velele sa primeasca vantul din fata, stopand nava. ◊ a interpune o vela intre vant si o alta vela, impiedicand-o sa primeasca vant. ◊ a manevra astfel un velier incat sa ajunga in vantul altei ambarcatii cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, facandu-l ininteligibil. (< fr. masquer)

LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

CUANTIFICA, cuantific, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumita marime fizica; a impune astfel de conditii unei marimi fizice incat valorile sale sa varieze in salturi (discontinuu). – Dupa fr. quantifier.

AMENAJA vb. I tr. A orandui, a dispune, a intocmi intr-un anumit scop; a aranja. ♦ A organiza astfel punerea in valoare a padurilor incat sa se realizeze o productivitate optima. [P.i. 4 -jam, ger. -jind. / < fr. amenager].

CUANTIFICA vb. I. tr. 1. A determina cantitatea a ceva. 2. A stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumita valoare fizica; a impune astfel de conditii unei marimi fizice incat valorile acesteia sa varieze discontinuu; a cuantiza. [Pron. cuan-. / cf. fr. quantifier].

PERPENDICULAR, -A adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreapta sau pe un plan incat sa formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = varianta a stilului gotic creata in Anglia in sec. XIV si manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, formate dintr-un sir de trunchiuri de copac rasturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreapta perpendiculara. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

BRIZANT, -A, brizanti, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre explozive) A carui combustie este atat de rapida, incat suflul gazelor produse poate distruge corpurile inconjuratoare; (despre bombe) care contine un astfel de exploziv. 2. S. m. pl. Valuri care se sparg producand spuma si care semnaleaza adancimea redusa a apei sau prezenta unui banc de nisip ori de pietris. – Din fr. brisant.

astfel adv. 1. In modul acesta, in acest fel, intr-un mod asemanator (cu...); asa. 2. (Asa) incat; prin urmare; in consecinta; asadar. – [Intr-]ast + fel.