DIMINUÁ, diminuéz, vb. I. Tranz. și refl.. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIMINUÁ vb. I. tr., refl. A (se) micșora, a descrește, a scădea. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DIMINUÁ vb. tr., refl. a (se) micșora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DIMINUÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

diminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuéz; 3 sg. și pl. diminueáză; conj. prez. 3 sg. și pl. diminuéze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A DIMINUÁ ~éz tranz. A face să se diminueze; a micșora; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DIMINUÁ se ~eáză intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a se reduce; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a mări (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard