BACA adv. Atentionare facuta unui copil mic care ar putea sa se loveasca.

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

HOMEOPATIE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeopathie.

OM, oameni, s. m. 1. Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om in om = de la unul la altul. Ca de la om la om = in mod sincer, deschis, prieteneste. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toti) oamenii = om obisnuit, care nu se deosebeste prin nimic esential de altii. Ca omul = cum se intampla sau s-ar putea intampla oricui. Ca oamenii = cu manifestari obisnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = raspuns pe care il da o persoana care bate la usa pentru a-l asigura pe stapanul casei ca vine cu intentii bune. ♦ Persoana integra, care intruneste calitati morale deosebite, care se remarca prin cinste si corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o data) si jumatate = (a fi) persoana de incredere inzestrata cu insusiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltandu-i insusirile umane caracteristice; a asigura invatatura cuiva calificandu-l intr-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situatie materiala sau sociala buna. A se face om = a) a se instari, a se capatui, a se imbogati; b) a se indrepta. 2. (Cu determinari care indica un raport de dependenta) Persoana care se afla in slujba cuiva; persoana de incredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treaba. (A fi) omul (sau om al) d******i = (a fi) om rau, viclean. 3. Persoana de vaza, de seama. ♦ Persoana matura. 4. Barbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tau” etc.) Sot. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresam unei persoane (de s*x masculin). 5. (La sg.) Persoana oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelatiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. h**o.

MAGIE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forte supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibila de atractie, de fascinare; farmec, incantare. – Din fr. magie.

PREVAZATOR, -OARE, prevazatori, -oare, adj. Care ia din timp masuri pentru a preintampina unele neplaceri care i s-ar putea intampla, care stie sa evite neplacerile; care dovedeste prudenta; prudent, precaut. – Pre¹ + vazator (dupa fr. prevoyant).

PRUDENT, -A, prudenti, -te, adj. Care se fereste de tot ce ar putea sa-i produca un neajuns, sa-l primejduiasca; prevazator, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.

STATIE, statii, s. f. 1. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea si coborarea calatorilor, a marfurilor etc. ♦ Statie interplanetara = statie-releu ipotetica pentru zborurile cosmice, pe care navele cosmice ar putea ateriza, in drumul catre alte planete, pastrandu-si viteza. 2. Loc (in oras) unde stationeaza unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a astepta calatorii. 3. (Inv.) Popas, oprire. ♦ (Reg.; in ritualul Bisericii ortodoxe) Popas facut in drum spre cimitir, pentru a se citi prohodul. II. 1. (Mai ales in forma statiune) Ansamblu de cladiri si de instalatii care servesc la indeplinirea unor observatii, operatii, cercetari etc. ♦ Asezare, centru special amenajat pentru cercetari experimentale sau pentru diverse operatii tehnice. ♦ Statie cosmica (sau spatiala) = vehicul cosmic ori satelit artificial plasat pe o orbita in jurul Pamantului, folosit de obicei pentru cercetari. 2. (In forma statiune) Localitate in care se gasesc conditii climaterice, ape minerale etc. prielnice sanatatii. III. (In forma statiune) Pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). Omul are o statiune bipeda si verticala. [Var.: statiune s. f.] – Din fr. station, lat. statio, -onis.

PACAT, pacate, s. n. 1. Calcare a unei legi sau a unei porunci bisericesti, abatere de la o norma (religioasa); faradelege; p. gener. fapta vinovata, greseala, vina. ◊ Pacatul stramosesc (sau originar) = (in conceptia religiei crestine) greseala de a fi incalcat interdictia divina de a nu gusta din pomul cunoasterii binelui si a raului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai si pierderea starii paradiziace. Pacat capital = pacat considerat de biserica fundamental si din care ar izvori toate celelalte pacate. ◊ Loc. adj. si adv. Cu pacat = gresit; nedrept, vinovat, neingaduit, oprit. Fara (de) pacat = nevinovat, corect, drept, legiuit. ◊ Expr. A-si face pacat(e) cu cineva = a face o fapta rea in dauna cuiva, a oropsi, a nedreptati pe cineva. A intra (sau a cadea) in pacat(e) = a comite o fapta condamnabila, a gresi. A-si spala pacatul (sau pacatele) = a ispasi o greseala, o vina. Lasa-ma pacatelor mele (sau lasa-l pacatelor lui etc.) sau la pacatele! = lasa-ma (sau lasa-l etc.) in pace! Pacatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)! A trage pacatul (sau pacatele) cuiva = a) a suporta consecintele greselii altui a; b) a fi ispitit, tentat sa faca ceva. A vorbi cu pacat = a aduce invinuiri nedrepte, a gresi, a se face vinovat spunand lucruri neadevarate. (E) pacat (de Dumnezeu) sau e mai mare pacat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine. ♦ (Inv. si pop.) Canon, osanda, primita pentru ispasirea unei vini. 2. Cusur, defect, scadere; slabiciune, patima, viciu. 3. Intamplare rea; nenorocire, napasta, pacoste, necaz. ◊ Loc. adv. Din pacate = din nenorocire, spre regretul cuiva. ◊ Expr. A-l impinge (sau a-l indemna, a duce) pe cineva pacatul (sau pacatele) sa... (sau de...) = a simti un imbold spre ceva oprit, a fi indemnat de un cuget rau, de o slabiciune. (Exclamativ) Mai stii pacatul! = cine ar putea sti? se prea poate. Pacat ca... (sau de...)! = imi pare rau ca... (sau de...); e regretabil ca... Ce pacat! = cat imi pare de rau! 4. (Eufemistic) Diavol, d**c, naiba. ◊ Expr. Al pacatelor = al naibii, teribil, strasnic, cumplit, grozav. Ce pacatul? sau ce pacatele? = ce naiba'? ce d**cu? Ba pe pacatele! = ba pe naiba! atat mai trebuie! – Lat. peccatum.

PREINTAMPINA, preintampin, vb. I. Tranz. A lua masuri de precautie pentru a inlatura ceva (neplacut) care ar putea sa se intample; a preveni. [Pr.: pre-in-] – Pre¹- + intampina.

SOLOMONAR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Persoana care are notiuni de astronomie, care face calendare si prevesteste vremea. 2. Persoana cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau impiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrajitor. [Var.: (reg.) solomanar s. m., solomonar s. m.] – Solomon (n. pr.) + suf. -ar.

CORPORAL, -A, corporali, -e, adj. Care tine de corp (I 1), privitor la corp; aplicat corpului; trupesc. ◊ Perchezitie corporala = perchezitie facuta unei persoane pentru a vedea daca nu ascunde sub haine, in buzunarele hainelor etc. arme sau alte obiecte cu care ar putea ataca pe cineva sau distruge ceva. Pedeapsa corporala = sanctiune care consta in lovituri sau in torturi aplicate unui delincvent. – Din fr. corporel, lat. corporalis.

ZGAU, zgauri, s. n. ~ (din lat. cavum; cf. gaura + s- care ar putea sa fie expresiv sau din lat. ex-; alb. zguie ar putea proveni din rom.)

ETCETERA adv. (arata ca enumerarea ar putea fi continuata) Si altii, si altele, si ceilalti, si asa mai departe. [Prescurtat: etc. – Var.: etetera adv.] – Din lat. et caetera.

EVENTUALITATE, eventualitati, s. f. Situatie care s-ar putea ivi, caz posibil; imprejurare viitoare posibila. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. eventualite.

TOT, TOATA, toti, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Intreg; integral, complet; din care nu lipseste nimeni sau nimic; cat exista, cat este, cat are; cat e de mare, cat se intinde, cat cuprinde; cat dureaza, cat tine. Tot orasul. Tot timpul. ◊ Loc. prep. Cu tot... = in ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Da ideea de superlativ) Cum nu exista (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repeta. ◊ Loc. adj. De toata ziua sau de toate zilele = care se face, se intampla, se poarta in fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este in numar complet, fara sa lipseasca nici unul; care este in serie completa, fara sa lipseasca ceva. ◊ Loc. adv. In toate partile = pretutindeni. ♦ (Alcatuieste, impreuna cu un num. card., numerale colective) Toti cinci. ◊ Expr. A vari (sau a baga) pe cineva in toti sperietii = a infricosa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanta de num. nehot.) Lucrurile sau fiintele cate intra in discutie sau care sunt de acelasi fel (fara sa lipseasca nici unul). ◊ Loc. adv. Inainte de toate = in primul rand, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „si”, rezuma o enumeratie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomina ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fara alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau insa...) = celelalte ar mai merge, dar...; treaca-mearga, dar... 2. Lucrurile care, considerate impreuna, formeaza un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (si cu totul) = pe de-a-ntregul, in intregime. Cu totul = a) in total; b) cu desavarsire, in intregime. In tot sau (in) totului tot = a) la un loc, una cu alta; in total; b) intr-un cuvant, la urma urmelor. Tot in tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desavarsire, in intregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = impreuna, la un loc. ◊ Expr. Asta-i tot sau atata (ori atata-i) tot = doar atat (si nimic mai mult). 3. (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. III. Adv. (Exprima continuitatea, persistenta) 1. Si acuma, in continuare, inca; (in constructii negative) nici acuma, pana acuma nu... ♦ Si mai departe, ca si alta data. 2. Mereu, tot timpul, toata vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neincetat, intruna. ◊ Expr. Sa tot aiba...= ar putea sa aiba (cel mult)... Sa tot fie... = ar putea sa fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprima o gradatie a intensitatii) – Din ce in ce. IV. Adv. (Stabileste identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; in acelasi chip. ◊ Expr. Tot asa (sau astfel, atata, acelasi) = intocmai, exact asa (sau atata, acelasi). ◊ (In corelatie cu „asa” sau„atat de...”, formeaza gradul de egalitate al comparativului) Tot atat de bun. ◊ Expr. Mi-e tot atata = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive si pronume, arata ca fiinta sau lucrul respectiv revine, apare intr-o situatie similara) Iarasi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelasi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, in mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul si unul = de seama, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fara exceptie, unul si unul. ♦ De tot, cu totul, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare data, intotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Si astfel, si asa, oricum. 2. Totusi, si inca. VI. S. n. 1. Intreg, unitate (rezultata din totalitatea partilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esential (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = in asta consta tot, asta explica tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.

DESCARCA, descarc, vb. I. Tranz. 1. A goli, partial sau in intregime, un vehicul de transport; a da jos incarcatura. 2. A suprima sau a micsora fortele care actioneaza asupra unei piese, unei constructii, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate incarcatura dintr-o arma de foc. ♦ A face sa ia foc, a declansa o arma; a trage, a s*****i un foc de arma. ♦ A consuma energia inmagazinata de un acumulator electric. ♦ Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde incarcatura electrica. ♦ Refl. (Despre trasnet sau furtuna) A se dezlantui. 4. Fig. A da curs liber unor stari sufletesti, a se elibera sufleteste (impartasind ceva cuiva). ♦ Refl. A se usura de o vina, de un pacat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-si descarca constiinta (sau inima) = a-si usura constiinta, facand confidente cuiva. 5. A declara in mod oficial ca o gestiune a fost corecta si ca nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

KEYNESISM s.n. Doctrina economica burgheza moderna care limiteaza procesul reproductiei la sferele circulatiei si consumului si, sustinand ca venitul national si gradul de utilizare a fortei de munca ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotarator in cresterea venitului national revenind consumului, considera ca statul capitalist, prin politica sa fiscala, de credit etc. si prin combaterea inclinatiei spre consum, ar putea preveni crizele economice. [Pr. (eng.): chein-zism, (fr.): chei-ne-zism] (dupa fr. keynesianisme) [def. MDN]

SOLICITA, solicit, vb. I. 1. A cere (cu staruinta) sa i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita sa... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei actiuni fizice (de tractiune, torsiune, apasare etc.) care l-ar putea distruge daca ar depasi o anumita valoare. [Acc. si: (prez. ind.) solicit] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SUBCONSTIENT s. n. Sfera a fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei si care au putut fi anterior constiente sau ar putea deveni constiente ulterior. [Pr.: -sti-ent] – Sub¹-+ constient (dupa fr. subconscient).

COMParaTIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.

SUPRASARCINA, suprasarcini, s. f. Sarcina suplimentara fata de sarcina nominala pe care o are de suportat un sistem tehnic si care ar putea sa pericliteze siguranta in functionare a acestuia. – Supra- + sarcina (dupa fr. surcharge).

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

EVENTUALITATE ~ati f. 1) Caracter eventual. ~atea unui tratat. 2) Situatie care s-ar putea crea; fapt realizabil. Pentru orice ~. /<fr. eventualite

FILOZOFALA ~e adj. : Piatra ~ a) substanta miraculoasa despre care se credea ca ar putea preface toate metalele in aur; b) mare descoperire; idee extraordinara. /<fr. philosophale

PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

SFANT² sfinti m. 1) (la crestini) Persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ◊ La ~ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un ~ din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ◊ Ferit-a ~ul in nici un caz. /<sl. sventu

SAMAN ~i m. 1) Slujitor al samanismului. 2) Persoana despre care se crede ca ar putea comunica cu spiritele. /<fr. chaman

ASEPSIE s.f. (Med.) Lipsa a oricarui germen patogen care ar putea infecta o rana, un organism etc. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. asepsie, cf. gr. a – fara, sepsis – infectie].

CLOC interj. v. clonc. (onomatop., ca si cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kloca, germ. klucken etc.; cf. closca, clota, clocoti; ngr. κλώκα = closca si κλωκίζω = a cotcodaci (1) ar putea sa provina din rom. sau sunt creatii spontane)

INTERPOZITIE s.f. 1. Stare a unui lucru asezat intre altele. 2. (Fig.) Interventie a unei autoritati superioare. ◊ (Jur.) Interpozitie de persoane = act prin care o persoana apare in locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obtine direct. [Var. interpozitiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio].

PERPETUUM s.n. Realizare a unei entitati vesnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea functiona la infinit, producand lucru mecanic sau energie fara a primi energie din afara. ♦ (Muz.) Compozitie clasica cu caracter de virtuozitate, bazata pe revenirea repetata a aceleiasi teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

PREMONITIE s.f. 1. Figura retorica prin care oratorul prepara auditoriul in vederea unui anumit fapt care ar putea sa displaca; premunitie (2) [in DN]. 2. Senzatie care preceda, care anunta un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonitiune s.f. / < fr. premonition, lat. praemonitio].

RECONSTRUCTIONISM s.n. Orientare in pedagogia americana, care sustine ca, in noile conditii de dupa razboi, principalul scop al educatiei ar fi sa indice caile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura in spirit cu adevarat democratic. [Pron. -ti-o-. / < reconstructie + -ism].

cinge (-ng, -ns), vb. 1. A incinge, a infasura. 2. A inconjura, a strajui. – Var. incinge. Mr. tingu, timsu, timtu, megl. (a)nting. < Lat. cĩngere (Puscariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. cenir, cat. cenyir, port. cingir; cf. si chinga. In rom. este cuvant inv., astazi inlocuit de var., care in general se explica pornindu-se de la lat. incĩngere, cf. port. incingir, dar care ar putea fi si compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbanta”. – Der. cingatoare (var. incingatoare), s. f. (fasie, brau, legatura; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelatia Orion); incingator, s. n. (brau); incinsatura, s. f. (inv., brau, centura); descinge (cf. mr. distingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie sa fie compunere a rom. – [1932]

flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]

abate (abatut, abatut), vb. – 1. A dobori la pamint, a darima, a da jos. – 2. A devia, a indeparta. – 3. A schimba drumul. – 4. (Refl.) A se opri. – 5. A se grabi, a face tot ce este cu putinta. – 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se nazari (cu pron. in dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Lat. abbattere (cuvint probabil tirziu, care apare doar in Legea Salica), sau mai curind formatie interna a rom., plecind de la a bate (Puscariu 2; REW 11). DAR explica sensul 1 ca galicism si pe celelalte ca imprumut din sl. biti „a bate” si „a ciocani”. Ambele opinii par discutabile, caci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de alta parte, s-ar putea explica foarte bine plecindu-se de la cuvintele romanice (cf. Gamillscheg, abat). – Der. abatator, adj. (muncitor); abatere, s. f. (deviere, anomalie); abatut, adj. (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine sb. abati „a devia”.

aburca (-c, at), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicari, rezultat al unui b protetic *bŏricāre de la *ŏricāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealalta ipoteza, emisa de Puscariu, ZRPh., XXXI, 616 si acceptata de DAR si REW 606, pleaca de la lat. *arboricare < arbor. Explicatia nu convinge, nu numai datorita ciudateniei imaginii, ci si pentru ca nu se tine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca si, prin urmare, de necesitatea de a le gasi o origine comuna.

CaraNTINA s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau marfurilor care vin dintr-o regiune contaminata; mentinerea in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala molipsitoare; timp petrecut in aceasta situatie. ♦ (Vet.) Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cat dura carantina].

aduna (adun, adunat), vb. 1. a stringe, a culege. 2. A acumula, a ingramadi. 3. A adauga, a insuma. 4. (refl.) A se stringe. – Mr. adun, megl. dun, istr. aduru. < Lat. adūnāre (Puscariu 31; REW 209; DAR); cf. it. adunare, cat., sp., port. aunar, v. fr. auner. – Der. adunare, s. f. (intrunire; stringere, culegere; adaugare, insumare); adunat, s. n. (recolta, cules); adunator, adj. (unealta de strins); adunator, s. n. (numaratoare); adunatura, s. f. (gramada; lucruri de nimic), care ar putea fi reprezentantul direct al unei formatii lat., cf. abruz. adunatura.

COMPROMISORIU, -IE adj. Care este in legatura cu un compromis. ◊ Judecata compromisorie = judecata pronuntata de arbitri; clauza compromisorie = clauza a unui contract prin care se stipuleaza ca dificultatile care ar putea surveni din executarea lui urmeaza sa fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire].

COOPERATISM Sistem economic care atribuie un rol important cooperatiei. ♦ Curent in economie potrivit caruia regimul capitalist ar putea fi inlocuit cu un nou regim social-economic pe cale pasnica, prin generalizarea treptata a cooperatiei de consum; cooperativism. [Pron. co-o-. / < fr. cooperatisme].

aiurea, adv. – 1. In alta parte, undeva. – 2. Cu capul in nori, in mod inconstient. – Var. aiuri, aiure. – Mr. (n)al’iurea, megl. l’urea, istr. (a)l’ure. Compunere ale carei elemente nu sint complet clare. Prima parte trebuie sa fie alῑbῑ „in alta parte”, pentru rezultatul careia cf. iu. A doua parte este mai dificil de explicat. Plecind de la analogia cu ubivis „oriunde vrei”, se poate presupune ca este vorba de forma vulg. a lui vis, adica *volet (Bourciez 79) redus datorita folosirii sale enclitice (cf. pronuntarea actuala a acestui vb. in rom.: (v)om, (v)eti, (v)or). In orice caz, grupul final -re fie ca reprezinta lat. *(vo)let fie ca are alta origine, apare in mai multe formatiuni adv. rom., cf. altminteri, pretutindeni (‹ pretutindere), oare. Pentru rom. s-ar putea explica formarea lui aiurea si pe baza lui *ubi volet, constructie cu totul paralela cu ubivis; insa formele dialectale presupun prezenta lui alibi. In mod normal, explicatiile anterioare pleaca de la aliubi (Cretu 305; Candrea-Dens., 29; REW 347; Draganu, Dacor., IX, 265) si de la corespondenta sau analogia cu fr. ailleurs, v. sp. alubre, port., gal. alhur. Este posibil, totusi, sa fie intimplatoare coincidenta intre aceste limbi si rom., caci forma *aliore care se postuleaza in cazul acestor limbi (REW 347; Gamillscheg 21) nu ar putea da rezultatul rom. Dificultatea cea mai mare este la -re care s-a incercat explicata prin lat. libet, putin probabil. Cipariu, Gram., 364, urmat de Scriban, pleaca de la lat. aliorsum, care pare si mai dificil. Popescu-Ciocanel deriva vb. aiuri de la tc. hayir „stupefiat”. Der. aiura (var. aiuri), vb. (a delira); aiureala, s. f. (delir, extravaganta; Arg., somn, actiunea de a dormi); aiurit, s. m. (fam., nebun, prost); aiuritor, adj. (delirant). Pentru specializarea sensurilor lui aiura, fata de aiuri, cf. Iordan, BF, II, 63.

al adj. si pron. – 1. Acela, cel (care): vrajitorul ala (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). – 2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasa (Voiculescu) (cu aceasta folosire este fam. si se prefera cel). – 3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a intari semnificatia demonstrativa: unde incepu reteveiul a le inmuia ale oase (Ispirescu). – 4. (S.) Ceva nedefinit, persoana (cind este m.) sau obiect (cind este f.) care nu poate fi descrisa sau desemnata cu nume propriu: numai ce ma pomenesc cu un ala (Caragiale). – 5. (Vulg.; in Munt.) A (se) ala, vb. invariabil, poate indica orice actiune, in cazurile in care nu se gaseste la moment cuvint propriu, sau se doreste evitarea unui cuvint indecent. ♦ Decl. ca adj. antepus: al, gen. alui, pl. ai, gen. alor; f. a, gen. alei, pl. ale, gen. alor. Ca adj. postpus si ca pron. primeste un -a paragogic; sufera modificari numai f. sing. aia. Multe var. incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe a initial printr-un a. Lat. ille, illa. Prin originea sa, si in parte prin intrebuintare, se confunda cu cuvintul precedent, de care s-a separat doar intr-o epoca relativ recenta. In limba actuala nu este posibil sa se mai confunde, astfel incit al ramine pentru a desemna relatiile de posesie (si numeralul ordinal), pe cind folosirea lui al se confunda cu a lui acel(a) sau cel(a). Intr-adevar, limba literara confunda constant al 1 si 2 cu acel(a) si al 3 cu cel(a), si prefera formele acestea din urma, intrucit considera cuvintul al ca avind o anume nuanta de vulgaritate sau, cel putin, de familiaritate. In sensurile 3-5 este de neinlocuit, fiind vorba in aceste trei cazuri de constructii proprii rom. Sensul 4 raspunde aceleiasi necesitati ca fr. machin, truc, chose, sau sp. chisme. Pentru sensul 5 cf. sp. aquellar, (a)quillotrar. Complexitatea problemei adj. si pron. dem. in rom. se explica prin numeroasele sale intrebuintari nuantate diferit, si in acelasi timp prin originea lor unica. Intr-adevar, lat. ille a avut patru rezultate diferite (cf. Gazdaru si DAR, s. v. al): pron. pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; si adj. si pron. al, f. a. La acestea s-ar putea adauga seria de compusi de la ille, ca cel si acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. si romanic in general: muntele; al doilea; al meu; al mai frumos. Comp. alde, art. invar. (circumlocutiune dem., care indica o referinta la ceva cunoscut): alde ma-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creanga). Este comp. din al cu de. Pentru a intelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sint: saracul al(a) de Ion, astfel incit constructia este eliptica, prin suprimarea unui adj. Constructia se reduce la al de, unde de are sens relativ: al de ieri. DAR da alta explicatie, bazata pe necesitatea de a exprima un pl. indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intentiei constructiei, nici sing. invar. al lui alde. Cf. Philippide, Principii, 138.

alama (alamuri), s. f. – Aliaj de cupru si zinc. Ngr. μάλαμα „aur”, de unde mr. malama, amaloma „aur”, alb. malame „aur”. Schimbarea fonetica si semantica este curioasa. Pare a fi vorba de o etimologie populara, datorata confuziei intre aur si alama (foarte folosita odinioara in ornamentatie, de ex. in lucrarile de marchetarie). Analogia care se impune intre alama si arama ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie sa se fi produs o despartire la *μ’ἄλαμα, inteles ca un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeasi pierdere a lui μ initial in ngr. μασάμαυα › aramafta, formula de imprecatie, cf. N. Gramada, Codrul Cosminului, IV, 309). Lambrior 373, Hasdeu 674 si DAR pleaca de la it. lama › sb. lama „tinichea”; Densusianu, Rom., XXXIII, 273, pleaca de la ngr. λάμα, iar Korting 5406 de la lat. lamina, ipoteza abandonata. Der. alamar, s. m.; alamarie, s. f.; alamat, alamit, adj. (batut cu cuie de alama); alamiu, adj.

alb (alba), adj. – De culoarea zapezii, a laptelui. -Mr. albu, megl. alb, istr. ǫb. Lat. album (Puscariu 55; Candrea-Dens., 36; REW 331; DAR); cf. vegl. jualb, genov. arbo, engad. alvo, sp. albo, port. alvo; cf. si it. alba, prov. aubo, fr. aube, sp. alba, de la f. Este proprie rom. semnificatia de „fericit”, extindere a contrastului intre „negru” si „alb”. Cf. alboare. Der. alba, s. f. (iapa alba; zori de zi); albeata, s. f. (culoare alba; cataracta, pata pe ochi); albele, s. f. pl. (doua betisoare, folosite in jocul cu acelasi nume); albei, adj. (alb; balai); albei, s. m. (specie de iarba); albet, s. m. (alburn); albete, s. f. (albeata); albi, vb. (a albi; a (se) face alb; a incarunti; a imbatrini; a (se) sulemeni; a spala), care este considerat reprezentant al unui lat. *albῑre, de la albescere (Puscariu 57; Candrea-Dens., 41; REW 320), dar care ar putea fi si formatie interna a rom., cf. inrosesc, (in)negresc, albastresc etc.; albicios, adj.; albiciune, s. f.; albime, s. f.; albinet, adj. (cu fata alba; balai); albisor, adj. (albicios); albisor, s. m. (ban de argint; peste, oblet; se spune despre anumite varietati de struguri, de prune, de ciuperci); albita, s. f. (peste, oblet; planta cu flori galbene); albitor, adj. (care albeste); albitorie, s. f.; albitura, s. f. (rufe albe, lenjerie; in tipografie, mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau rinduri; bani, arginti; peste, platica, babusca); albiu, adj.; albus, s. n. (substanta alba care inconjoara galbenusul la ou; in Trans.si Mold., albul ochiului); (i)nalbeala, s. f. (suliman); (i)nalbi, vb. (a spala; a sulemeni); inalbitor, adj. (care albeste). Alburn mentionat ca descendent al lui alburnum (Arhiva, XVI, 322; REW 329), este imprumut recent (cf. BL, V, 87). Pentru albeata, Pascu, I, 31, propune un lat. *albitia, in loc de albities; insa der. e fireasca in cadrul rom. Dalb, adj. (alb; fericit), comp. cu de-, de origine pop., prezinta un semantism normal (cf. Bant doalb „carunt”), caruia uzul poetic, foarte frecvent la Alecsandri, i-a adaugat cea de a doua nuanta. Albisoara (Puscariu, Dacor., III, 596 si REW 328) nu reprezinta lat. albula, ci este o metateza de la albisoara, cf. albisor. Pentru albulus in rom., cf. abur.

alege (aleg, ales), vb. – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A ramine cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepsu, aleapta); megl. leg, leaziri. Lat. allegere (Puscariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); pastrat numai in rom. si in it. alleggere (aver., mil. alezer). Dupa REW, ar putea fi vorba si de lat. ēlligere (cf. Korting 3229), parere fara indoiala gresita (cf. BL, V, 87). Der. alegator, s. m. (persoana care voteaza); alegind, adv. (inv., cu exceptia, in afara de); ales, adj. (select); ales, adv. (inv., mai cu seama, in special; astazi se prefera constructia mai ales); ales, s. m. (deputat); ales, s. n. (selectie); alesator, s. m. (inv., arbitru); alesatura, s. f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).

alici (-cesc, -it), vb. – A se zari, a se deslusi. Sl. liciti „a se contura, a se arata” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica in mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allugere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent in mai multe der. verbale.

arbore (-ri), s. m. – (Inv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Puscariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. arbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astazi inv. si inlocuit de o forma contaminata de der., care sint cu totii neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s. f. (in forma de arbore); arborescenta, s. f. (forma ca a unei plante arborescente); arboret, s. n. (cring, padurice), formatie interna (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel incit ar putea reprezenta si lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s. m.; arboricultura, s. f.; arbust, s. m.

arma (arme), s. f. – Obiect, unealta, aparat care serveste in lupta. – Mr. arma,, istr. Ǫrmę. Lat. arma (Puscariu 125; Candrea-Dens., 89; REW 650; DAR); cf. alb. arme, it., sp., port. arma, fr. arme. Der. arma, vb., pe care REW 651 il deriva de la lat. armāre; armarie, s. f. (depozit de arme); armas, s. m. (boier de rangul trei, mare maestru de artilerie. Era insarcinat cu mentinerea ordinii publice, si raspundea si de muzica de la curte si de tiganii printesei, sotia domnitorului; conducea tribunalul criminal. In mod normal, subordonatii lui sint denumiti la fel, armasi sau armasei); armasel, s. m. (paznic); armasesc, adj. (propriu unui armas); armasi, vb. (a numi in functia de armas; a exercita aceasta functie; a aplica pedeapsa capitala); armasie, s. f. (inv., tortura); armasoaie, s. f. (sotie de armas); armatura, s. f. (armura; blazon, armoarii), apare din sec. XVII, cu primele sensurile, azi inv. (ultimul provine din fr. armature). Puscariu 127 il deriva din. lat. armatura, cf. it. armatura, sp. armadura; ar putea insa fi si formatie interna, cu suf. -tura, cf. batatura, cautatura, muratura etc.; inarma, vb. Der. neol. arma, vb. (a lansa in serviciu o nava cu utilajul necesar), din fr. armer; armament, s. n., din fr.; armata, s. f. cu var. armada, armadie (inv.), din it. armata (var. se explica prin intermediul ngr. ἀρμάδα, sb., bg. armada); armator, s. m., din fr. armateur; armie, s. f. din fr. armee, prin intermediul pol. armia, rus. armija (sec. XVIII), astazi inv.; armistitiu, s. n., din lat. armistitium (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. armistycyum; armoarii, s. f. pl. (arme; blazon), din fr. armoiries; armorial, s. n. (carte a boierilor), din fr.; armura, s. f., din fr.; armurarie, s. f. (loc unde se fabrica, de repara sau se vind arme); armurier, s. m.; desarma, vb., din fr. desarmer; rearma, vb., din fr. – Din rom. armas provine mag. armas „armas”.

ETIMOLOGIE s.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. 2. Explicare istorica a sensului si a formei unui cuvant. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populara = modificare a unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva; etimologie multipla = explicarea originii unui cuvant prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. etymologie, lat., gr. etymologia – studiul intelesului adevarat < etymos – adevarat, logos – studiu].

EVENTUALITATE s.f. Situatie care s-ar putea ivi; imprejurare viitoare posibila. [Pron. -tu-a-. / cf. it. eventualita, fr. eventualite].

arvele s. f. pl. – Con de pin. Origine necunoscuta. Cuvintul este un harpax, mentionat in dictionarul lui Dame, si ar putea fi rezultatul unei greseli. Giuglea, LL, I (1941), 219, considera ca este vorba de un cuvint neol., introdus prin farmacie, dar fara sa spuna de unde; Hubschimdt, Praeromanica, 32-3, il deriva de la o radacina preromanica *arw-.

asfinti (asfintesc, asfintit), vb. – 1. (despre astri) A apune, a scapata. – 2. (Despre sursele de lumina) A disparea, a se intuneca. Var. sfinti. Probabil un der. de tipul *affingere sau *exfingere, cu schimbarea moderna a conjug. (datorita conjug. incoative), si cu alterarea fonetismului, datorata falsei etimologii populare care a asimilat acest cuvint la familia sfint si sfinti. Fingere inseamna in principal „a da forma” (cf. figura, effigies); in lat. ca si in rom. a ajuns sa insemne „a da forma falsa” sau „a se preface”; cf. it. fingere, prov. fenher, fr. feindre (REW 3313). Cu toate acestea, sensul primitiv s-a pastrat, specializat in mod ciudat, „a da forma aluatului pentru paine”, prin cat. fenyer, sp. henir si mr. asfindzere „a creste aluatul”, desfindzere „a pune aluatul la rece, pentru a-l impiedica sa creasca” (Papahagi, JB, XII, 102; REW 3313). In rom. acest sens este propriu vb. a creste, dar a existat probabil in vechime un verb *asfinge, ca in mr., care ulterior a devenit *asfingi. Evolutia semantica poate fi interpretata in mai multe feluri. Plecind de la affingere „a creste aluatul” se poate sa fi ajuns la „a se revarsa” sau „a da pe de laturi”, caz in care am avea o evolutie (de la „a creste” la „a pleca”) paralela cu cea care apare la lat. mergere „a adinci, a cufunda” › rom. merge. Este posibil de asemenea ca effingere sa fi fost interpretat ca un *de ex fingere. Insa cel mai probabil este faptul ca insusi vb. fingere sa fi ajuns, printr-o evolutie normala, de la sensul de „a da forma falsa”, la acela de „a nu da nicio forma” sau „a disparea”; aceasta ipoteza se sprijina si pe morv. foedre „a scoate, a da jos”. Cf. semantismului lui „apune” si, pentru proteza lui s, (s)farima, (s)frintie. In general se considera ca asfinti provine de la sfint (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac; DAR; Candrea; cf., pentru compararea cu expresia corespunzatoare din ngr. ο ἤλιος βασιλείει, articolele lui L. Spitzer, REB, II, 224-5 si M. Kriaras, REB, III, 462-8). Am aratat ca este evidenta contaminarea lui *asfingi cu asfinti; pare insa evident si faptul ca o asemenea asociere nu poate fi conceputa decit a posteriori, adica sugerata de consonanta ambelor cuvinte. Etimonul asfinti ‹ sfint s-ar baza pe asocierea ideii de „apus” cu cea de „dincolo”, fundamentala in mitologia populara in general. Cu toate acestea, a presupune ca imaginatia populara a conceput apusul soarelui ca o „sanctificare” a astrului implica un proces intelectual prea complicat, si in acelasi timp neclar. Dimpotriva, s-ar putea afirma ca imaginatia populara vede „sfintul” ca o entitate vie si actuala (sfintul soare este o expresie foarte cunoscuta, dar numai pentru soarele prezent), si refuza sa asocieze ideea de „sfintenie” cu aceea de „moarte” sau „disparitie”, care la urma urmelor inseamna neputinta fireasca a umanitatii noastre obisnuite. Pe de alta parte, este curios sa observam ca vb. asfinti, popular si de uz curent, nu apare in nici un text anterior sec. XIX; de aici se poate deduce ca evolutia semantica pe care am indicat-o a ramas nesigura pina intr-o epoca relativ moderna. Adaugam ca Scriban se gindeste la o der. de la sl. svjetiti, cf. a sfeti, cu influenta lui sfint; insa sensul lui svjetiti „a straluci” se opune acestei der. (dificultate pe care autorul incearca s-o biruie, presupunind ca numele s-a aplicat poate mai intii rasaritului, si apoi apusului astrilor). Mai importanta decit etimologia propusa, care ni se pare gresita, este intuitia autorului ca originea cuvintului trebuia sa fie cautata altundeva in afara de sfint. -Der. asfintit, s. n. (apus al astrilor; occident).

HOMEOPATIE s.f. Metoda de tratament care intrebuinteaza doze foarte mici de medicamente care ar putea produce o boala analoaga bolii care se combate. [Pron. -me-o-, gen. -iei. [< fr. homeopathie, cf. gr. h*****s – asemanator, pathos – suferinta].

baga (bag, at), vb. – 1. A injuga animalele. – 2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. – 3. A (se) pune la dispozitia cuiva, a (se) angaja intr-o slujba. 4. A pune in inferioritate, a obliga. – 5. A infringe, a supune, a invinge. – 6. A pune inauntru, a introduce, a viri. – 7. A pune, a seza. 8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. – 9. A interveni, a (se) amesteca in ceva, a (se) amesteca in ceva, a-si viri coada. – Mr., megl. bag, bagari. Daca scara de valori semnalata aici corespunde, cum credem, evolutiei istorice si cronologice a cuvintului, etimonul sau ar putea fi lat. bῑgāre, de la bῑga ‹ bis iuga. Consideram drept semnificatie primara cea care mai pastreaza inca in expresia a baga in plug, a baga in cird. De la ideea de „a pune la jug” s-a putut trece firesc la cea de „a prinde” in general, ca la Cantemir: silea sa-l bage la mina. De altfel, evolutia semantica pare normala; ar putea fi comparata cu cea a lat. inchoare, de la co(h)us „parte a jugului”. Bῑga a lasat descendenti in limbile romanice (cf. REW 1096); nu se mentioneaza insa nici un reprezent al lui bῑgāre, a carui forma apare in dictionare. Fonetismul, regulat din punctul de vedere al rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influenta labialei anterioare, cf. masura, pacat, batrin), prezinta dificultati in dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *begari sau *bigari. Este de presupus ca vocala atona a suferit, in mr. si in megl., o schimbare accidentala, fie datorita vocalei urmatoare, fie influentei altui cuvint, ca de ex. gr. βάλλω › βάξω. Intrebuintarea acestui ultim cuvint coincide perfect cu cea din mr., astfel incit βάξω a putut fi propus ca etimon al rom. (Cihac, II, 638), chiar daca aceasta ipoteza este insuficienta sub toate aspectele. Cf. si ngr. μπήγω „a pune, a introduce”. Nici una din explicatiile propuse anterior nu pare a fi retinut atentia specialistilor. In afara de Cihac, se cuvine sa mentionam ipoteza lui Miklosich, Slaw. Elem., 8, care considera cuvintul ca provenind din fondul autohton. DAR si Candrea il dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, il considera de origine obscura. G. Meyer, IF, VI, 115, REW 880 si Rohlfs, Differenzierung, 29, il leaga de un radical romanic *bag › prov. baga, de unde fr. bague, bagage. Se pot adauga parerile lui Scriban, care explica prin sl. badati „a gauri” cuvintul rom.; Giuglea, Dacor., II, 374, care pleaca de la longob. bauga „fiare, lanturi” („begrifflich und formell schwierig” REW 880); Pascu, Arch. Rom., X, 473, care pleaca de la bg. bakan.

baiat (baieti), s. m. – 1. Baiat de serviciu; vinzator; servitor. – 2. Tinar, flacau. – 3. Barbat. Cuvint obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de „hamal”; cf. baiat „picolo”, baiat de pravalie: intrase ca baiat intr-o pravalie (Basarabescu). Daca este intr-adevar asa, ar putea sa se identifice cu vreun cuvint lat. de tipul baiulator „hamal”; pentru aceasta ar trebui sa se presupuna ca verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificata de it. baila) › *bailiare › bailliare (confirmata de Niermeyer 76; cf. it. balia, care este totusi modificare interna a it., Meyer-Lubke, Ital., 54). Plecind de la *balliator, der. lui baiat este normala (cf. imparat ‹ imperator). Este de asemenea posibil sa fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par sa indice calabr. vajazzu „sluga, taran”, bajazza „servitoare; femeie usoara”, lat. med. bailetus „servitor”, probabil rezultat al unei contaminari cu va(r)let si lat. med. baietus „paj”, atestat intr-o glosa irlandeza (Plummer, Bull. Du Cange, I, 225); cf. si lat. baiulus, de unde a provenit ngr. βαϊουλος › ngr. βαιλας „servitor”. Pe de alta parte, este posibil sa avem dovada existentei in rom. a lui *ba(i)liare „a duce”, datorita prezentei in bg., sb. a lui bajat „(piine) greu de mestecat”, care se poate explica numai printr-un sens primitiv, „dus cu sine, transportat”, provenind din rom. Confuzia semantica intre „servitor” si „tinar, flacau” este pe cit de generala pe atit de usor de explicat, cf. sp. mozo, muchacho, fr. garcon. In orice caz, pare mai putin probabila solutia admisa in general (Diez; Koerting 1163; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; REW 887; Puscariu, Dacor., IV, 808 si Lr., 546; Rosetti, I, 163), si care pleaca de la acelasi etimon, dar urmind o evolutie semantica diferita. Aceasta explicatie pleaca de la prezenta in rom. a vb. a baia „a creste”, slab reprezentat in regiunea Banatului si in Hateg (cf. ALR, 235), si pe care autorii mentionati il deriva din lat. baiulare „a duce, a purta, a creste” (cf. balia „doica”, de unde ngr. βαγία, βαϊα, prov. baila „doica”, fr. bailler „a da”, port. baiular „ a mingiia”), prin intermediul acelorasi modificari fonetice. Daca se admite acest punct de vedere, am avea in baiat un semantism paralel sp. crio ‹ criar. Totusi, aceasta ipoteza pare inacceptabila, pentru ca a baia „a creste” se explica perfect in cadrul limbii rom., plecindu-se de la a baia „a imbaia”, fara a fi nevoie sa se recurga la etimoane indoielnice; si, de asemenea, pentru ca baiat este cuvint de uz cu totul general, cu exceptia regiunii Crisanei si a Banatului (ALR 184): adica este necunoscut numai in acea regiune in care se pastreza a baia „a creste”, ceea ce pare impotriva logicii. In sfirsit, trebuie aratat ca Hasdeu 2894, urmat de Tiktin (cf. REW 913) si de Candrea, il explica pe baiat prin vb. a (im)baia, a carui dificultate a fost indicata de DAR. Der. baiata, s. f. (Trans., fata); baietan, s. m. (baiat, flacau); baietandru, s. m. (baiat, flacau); baietas, s. m. (baiat, copil); baietea, s. f. (Trans., fata); baietel, s. m. (baietas); baietesc, adj. (de baiat); baieteste, adv. (ca baietii); baietica, s. f. (Trans., fata); baietica, s. m. (Mold., baiat); baietime, s. f. (multime de baieti); baietoi, s. m. (vlajgan); baietos, adj. (de baiat).

baliga (baligi), s. f. -Baligar. – Var. balega, s. f.; balig,, vb.; mr. baliga, s. f.; istr. (am)balig, vb. Origine necunoscuta. Coincide cu alb. baige, bag(el)je (care dupa Baric, AAS, II, 80, provine dintr-un baljege, identic cu cuvintul rom.), sb., cf. baloga, balega; astfel incit este considerat uneori drept cuvint care apartine fondului primitiv balcanic. Explicatiile date pina in prezent nu sint suficiente. Miklosich, Slaw. Elem., 14 (urmat de Cihac) considera ca rom. provine din sb.; dar acelasi autor, Fremdw., 76, afirma ca sb. depinde de rom., ca si der. sai balegara „baligar” si balegati „a se baliga”, si rut. bal’oh, bal’yga (cf. Candrea, Elemente, 407 si Berneker 41). Nici explicatia prin intermediul alb. nu poate satisface (cf. Capidan, Raporturile, 518; REW 873; Rosetti, II, 109), atit timp cit nu se cunoaste istoria cuvintului alb. Lambrior 370 propunea o der. putin probabila de la bale „saliva, cu suf. -ca. Hasdeu 2384 (cf. Seineanu, I, 268 si DAR) semnaleaza tat. balgas, balgas, cu acelasi sens, dar al carui fonetism prezinta dificultati. Cretu 307 sugereaza un *caballica, avind o afereza putin explicabila (cf. Scriban, care crede numai ca recunoaste in terminatie suf. -icus). In sfirsit, G. Meyer, IE, VI, 116 (urmat de DAR si Pascu, I, 223) se refera la it. bagola ”boaba, baca„ din lat. baca, si care a trecut probabil in Peninsula Balcanica in timpul Evului Mediu, explicatie care prezinta mari dificultati din punct de vedere istoric si semantic (cf. Treimer, ZRPh., XXXVIII, 285) si care in nici un caz nu se potriveste pentru rom., unde excrementele animale care ar putea sugera o comparatie cu ideea de ”boaba, baca„ au tocmai alt nume, cf. cacareaza. Der. baliga, vb. (a face baliga); baligar, s. n. (baliga; ingrasamint); baligar, s. m. (gindac negru, Geotrupes stercorarius, Scaraboeus fimentarius); baligos, adj. (plin de baligar; prost, bleg; las, fricos); imbalega, vb. (a baliga; a umple cu baligar).

banchet (banchete), s. n. – Masa festiva, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explica in DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotriva, un der. rom. Acesta din urma pare a se datora unei pronuntari vechi *banchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

berc (bearca), adj. – Cu coada scurta sau fara coada. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. breche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvint sl. pe care nu il cunoastem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lina creata”, ceh. birka „oaie obisnuita”, pol. bierka „oaie fara coada” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). Dupa Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. berca, s. f. (oaie cu lina creata si scurta); birca, s. f. (oaie cu lina creata); bircaci, s. m. (cioban).

bir interj. – 1. Strigat cu care ciobanii isi aduna si conduc turmele. – 2. Indica o senzatie de frig intens. Creatie expresiva; pentru diferitele sale sensuri, cf. Puscariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima acceptie, rr bilabial se foloseste in mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, insasi v******a imita tremuratul. Cf. si Philippide, II, 700. Dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasa incercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvint prin iraniana (cf. Rosetti, II, 111). Der. biriiac, s. m. (miel); birii, vb. (a striga oile; a vorbi impiedicat, a mormai; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au biriit ca un tunet alte potirnichi) pare o greseala datorita confuziei cu pirii. Var. a barai, care apare in unele dictionare, ar putea fi o ortografie gresita.

boare s. f. – 1. Exalare, duhoare. – 2. Zapuseala, caldura. – 3. Adiere de vint. – Mr. bora, megl. boari. Lat. vapōrem, pronuntat normal *baporem. Trebuie sa se presupuna o faza intermediara asimilata *baborem, al carei rezultat normal este *baoare › boare, cf. subala › (sub)suara. Semantismul este de asemenea perfect normal, cel putin pentru primele doua acceptii; cea de „adiere de vint” este numai secundara si pina la un anume punct incerta (in ex. pe care le mentioneaza DAR s-ar putea interpreta adesea in sens etimologic; frecventa cu care se intrebuinteaza expresia o boare de vint arata ca nu este posibil sa se caute un etimon care sa insemne de la sine „vint”). Etimonul pe care il propunem a fost intrevazut de Koerting 9995, care a propus lat. vaporeus, dificil sub aspect fonetic si ca atare abandonat in general. Densusianu, Rom., XXXIII, 275, a propus lat. Bŏreās, ipoteza care, adoptata de Pascu, Beitrage, 7; Candrea; Graur, BL, V, 90 si Scriban, prezinta mari dificultati semantice (cum am aratat, boare nu inseamna „vint” ci „duhoare”; pe de alta parte, implica notiunea de „fierbinte”, cf. Dosoftei; nu-i nime sa-i scape de boare, sa se-ascunza de dins la racoare; in timp ce, dimpotriva, Boreas este vintul rece din nord). In fata ipotezei, lui Densusianu se ridica cea a lui Puscariu 5 (cf. REW 1219; DAR; Puscariu, ZRPh., XXXVII, 112; Skok 195), care deriva pe boare de la abur, ceea ce nu este posibil din punct de vedere fonetic. Odinioara, Cipariu, Arhiv., 70, se gindea la bg. burja, cf. bura.

boboteaza s. f. – Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cind se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Cristos. Formatie artificiala, din sl. Bogu „Dumnezeu” si boteaza, constituita ca sl. Bogojavlenije „Boboteaza” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) si devenita pop., prin intermediul bisericii. Aceasta explicatie este traditionala de la Miklosich, dar a fost combatut constant de Puscariu, Dacor., I, 437 si DAR (cf. REW 570), care pledeaza pentru apa-boteaza, forma care se aude inca in anumite regiuni din Trans., si pe care o considera a fi cea primara. Totusi, aceasta ultima compunere cu greu ar putea fi autentica, deoarece este lipsita de sens (totdeauna s-a botezat cu apa, si nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curind o interpretare pop. a celei dinainte.

boci (bocesc, bocit), vb. – 1. A se plinge, a se jelui. – 2. A cinta bocete la inmormintare. Lat. *vōcῑre, care pare a fi o confuzie a lui vōcem cu vāgῑre; cf. *vōceāre, de unde it. bociare „a publica”, gal. abujar „a zapaci cu strigate”, port. bocear „a vorbi, a striga” (Parodi, Rom., XVII, 52). Schimbarea de conj. ar putea fi tirzie, si datorata conjug. sale incoative. Dupa Puscariu 208 si DAR, ar deriva direct din boace, forma locala a lui voce, astazi pe cale de disparitie; insa acesta ipoteza pare mai putin credibila,daca se iau in vedere redusa raspindire si vitalitate a lui boace, si absenta formei corespunzatoare a voci. Der. boceala, s. f. (plinset, lamentatie); bocet, s. n. (plins zbuciumat, vaiet; cintare de mort, lamentatie improvizata), der. de la vb., ca plinset, riset, strigat, tipat de la vb. respective (Giuglea, Concordances, 19, propune un lat. *vōcitum, care nu pare indispensabil); bocitor, adj. (care boceste); bocitoare, s. f. (femeie care se indeletniceste cu bocitul la inmormintari). Din rom. provine sb. bocitise „a certa” (Cihac, I, 26).

boi (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statura. – 2. (Rar) Rasa, casta. – Mr. boe. Tc. boy (Seineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. boje (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.

bojoc (bojoci), s. m. – Plamin. – Var. borjoc, bo(r)jog, bojic, s. n. (Trans., buzunar). Origine obscura. Semantismul var. trans. este in legatura cu der. bojogar, s. m. (hot, pungas); bojogareala, s. f. (hotie, furt, pungasie); bojogari, vb. (a pungasi); bojogarie, s. f. (pungasie), care indica existenta in cadrul etimonului a sensului dublu „plamin” si „punga”. Aceasta pare sa duca la gr. βύρσα „punga”, si sa indice un intermediar sl. sau ngr., pentru a explica evolutia lui s la z, cf. rus. birza „punga”. In acest caz, var. borjoc s-ar apropia mai mult de etimon, iar intermediarul ar putea fi foarte bine mag. borszak „pintece”. Pentru semantism, cf. foale. Totusi, DAR considera ca „bojoc” provine din bosog si acesta de la boase „testicule”. In cazul lui „bojogar”, care a insemnat intotdeauna „hot de buzunare”, DAR se bazeaza pe o explicatie care are toate aparentele unei etimologii populare, si aplica acest nume hotilor de bojoci de prin macelarii; insa este cert ca bojocii sint cel mai putin furati din acestea. Este posibil sa provina din acelasi cuvint der. bojotel sau bojgatel, s. m. (elebor, Helleborus purpurascens); bozatel, bozotel, s. m. (varietate de elebor). Rebreanu foloseste blohotai, s. f. (organe interne in general), si bojotaie, s. f. (taiere a porcului), care sint neindoios cuvinte proprii regiunii sale (Trans. de Nord) si aflate in legatura cu etimonul mag. pe care l-am mentionat.

bolf (-fe), s. n. – (Trans.) Bloc de piatra, stinca. Origine incerta. ar putea fi formatie regresiva, bazata pe cuvintul urmator, caz in care ar apartine unei radacini este cel de „masa informa si moale”, care nu se potriveste cu acceptia bolf. S-ar putea presupune un sl. *boluvu, de unde sl. boluvanu (‹ rom. bolovan). Fonetismul ar fi normal, cf. vataf, virf. Dificultatea consta in faptul ca se admite in general ca boluvanu nu este cuvint sl., ci de origine persana, cf. bolovan; insa aceasta supozitie nu este decit o simpla ipoteza. In orice caz, trebuie sa le excludem, pentru rom., der din lat. bulbus (Diez, Gramm., I, 26; Koerting, 1637; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275). A. Scriban porneste de la rut. boljfa „tumoare”, care pare a proveni din rom., si de la bg. bolka „suferinta”, cu care probabil nu are nici o legatura. Giuglea, Contributions, 12, indica mag. bolha „purice”; si Draganu, Dacor., V, 334, mag. golyva „ciuperca, iasca”.

LOCATIV, -A adj. Referitor la casele de inchiriat. ◊ Valoare locativa = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu locativ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz in declinarea unor limbi care arata locul unde se afla cineva sau ceva sau unde se petrece o actiune. [Cf. fr. locatif].

bordei (bordeie), s. n. – Coliba. – Var. burdei. Origine discutabila, dar probabil mai putin obscura decit se considera. Coincide cu fr. b****l, sp. borda (REW 1216); dar aceasta coincidenta este intimplatoare. Bazindu-se pe aceasta asemanare, Gamillscheg, Rom. Germ., II, 263 si Scriban, Arhiva, XXXIX, 93, au vrut sa explice cuvintul pornind de la un germ. bord „scindura”, posibilitate respinsa de Densusianu, GS, VII, 88. Principala ratiune a obiectiilor specialistilor fata de aceasta derivare este cunoscuta absenta a termenilor germanici vechi in rom. Dupa Lahovary 315, este cuvint anterior fazei indo-europene. Tot Densusianu, GS, VII, 89, recurge la un indo-european bhardh-, fara sa indice calea sa de patrundere. REW 1216 si DAR, dupa ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se refera la bg. In sfirsit, Giuglea, Dacor., III, 594, porneste de la rom. bord „bulgare uscat”, care ar proveni din gr. In ce ne priveste, credem ca ar fi inutil sa cautam atit de departe in trecut. Bordei ar putea fi despartit cu greu de cuvinte ca burda, bujda, bujdei, busdei, bujdeuca, care inseamna toate „coliba” (cf. buda). Cf. rut. bordej, sb. burdely, bg. burdei, bordei, mag. bordej, b****ly, care uneori se considera a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).

bour (bouri), s. m. – 1. Taur salbatic, bou sur. – 2. (Mold., rar) Bou. – 3. Capat incovoiat al unui obiect. – 4. Emblema, stema, pecete a Moldovei. – 5. (Inv.) Impozit pe vin. – 6. (Adj.) Se spune despre coarnele indoite in asa fel incit se unesc la virfuri. – Var. buar, buor, boar, bo(ho)r, toate inv. Lat. būbalus (Tiktin, ZPRh., XII, 221; Puscariu 214; REW 1351; Candrea-Dens., 172; Philippide, II, 635; DAR); cf. alb. bualj, v. fr. bugle, sp. bubalo. Lat. bubalus se alterase deja, cf. bobulum „bestia silvatica, habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil sa fi existat o confuzie cu lat. bubulus „tauras”, ceea ce ar fi usurat confuzia ulterioara intre cele doua animale, bou si bour, prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu, Arhiv., considera ca bour este reprezentant al lat. bos urus. Der. boura, vb. (a indrepta, a inalta, a ridica); bourean, s. m. (bou; nume propriu de bou), pe care Candrea-Dens.,169, il deriva de la bou; cf. opinia contrara a lui Pascu, Beitrage, 16; bourel, s. m. (bour tinar; melc; animal, Lucanus cervus; pasare, aurel; instrument muzical popular); bourel, adj. (ascutit, cu virf); bouresc, adj. (de bour); bouri, vb. (a ridica, a indrepta); bourie, s. f. (grajd de boi); bouriu, adj. (ascutit, cu virf). Trebuie adaugat probabil aici bur, care apare numai in expresia destul de rara, bou bur „bou balan”. Dupa Diculescu, Dacor., IV, 398 (cf. REW 1416) ar fi vorba de lat. burrus. Dar ar putea fi si una din diferitele formule de reducere a lui bour, cf. buar, boor › bor. Aceasta reducere, care ar fi normala (cf. nour › nor), s-a oprit probabil intrucit cuvintul a iesit mai mult sau mai putin din uz, o data disparut animalul (cf. Candrea-Dens., 172; dupa Graur, BL, III, 53, conservarea lui ou se datoreaza influentei lui r).

brindusa (-se), s. f. 1. Planta, floarea-brumei (Colchicum autumnale). – 2. Varietati de sofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscuta. Este pus in legatura cu sb. brndusa, brenduska „sofran”, dalm. brndjuska „sofran”, rut. brenduska, brandjusi, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, il pune in legatura cu numele date in sl. vacii, si pe care DAR si Scriban le propun ca etimoane ale rom. Totusi, cuvintele par straine de atmosfera lingvistica sl., si ar putea proveni din rom. (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Cautindu-le alte explicatii, Philippide, Principii, propune un lat. *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, deriva cuvintul de la o radacina autohtona *brend- „umflat”, iar Puscariu, Lr., 176, probabil influentat de ipoteza anterioara, il considera cuvint autohton. Este posibil sa existe o legatura intre brinduse si brinza, dar nu este usor de lamurit, in stadiul actual al cercetarii.

MISTICISM s.n. Conceptie teologica-idealista asupra lumii, la baza careia sta credinta in existenta unor forte supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelatie, intuitie, extaz; mistica. ♦ Comportament, atitudine psihica, conceptie specifica misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistitizm].

brusture (brusturi), s. m. – 1. Planta, lipan (Lappa). – 2. Varietate de nasturel, Veronica Beccabunga. – 3. Luminarica, Petasites officinalis. – Var. brustur, brustan, brostan, brusc(al)an. Mr. brustura. Sl. brosti (T. Papahagi, Etimologii, Bucuresti, 1940), cu sing. reconstruit pe baza pl. brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indica, insa cu rezerve, etimonul incert lat. ūstulāre. Dupa Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilo „matase” (› germ. Borste, fr. bosse), ipoteza inca si mai incerta. Este posibil sa aiba vreo legatura cu comel. bruskandol „hamei”, caz in care ar putea fi un cuvint alpin.

buca (buci), s. f. – 1. Obraz, falca. – 2. Fesa, sold. – Mr., megl. buca. Lat. bucca „gura” (Puscariu 226; REW 1357; Candrea-Dens., 188; DAR; Philippide, II, 635), cf. alb. buke „piine” (Meyer 51), ngr. βούϰϰa „imbucatura”, it. bocca, prov., cat., sp., port. boca, fr. bouche. In rom. s-a pastrat sensul de „gura”; sensul de „obraz”, care a fost de asemenea propriu cuvintului lat., apare in rom., in bretonul boc’h si in berberul abeqqa. Acest ultim sens, putin obisnuit in est (ALR 23), pierde teren fata de obraz, in esenta datorita asocierii de idei necuviinciose pe care o sugereaza; in schimb, sensul de „fese” este comun si general in rom. Cf. bucata, imbuca. Cf. evolutia semantica in sens opus, in buza. Der. bucalat (var. bucalau, bucaliu, bucalai), adj. (falcos, gras); bucalai, adj. (despre oi, cu capul negru); bucar, s. n. (opritoare de ham). Derivarea si relatiile reciproce intre bucalat si bucalai nu sint clare. Cihac, I, 29 il deriva pe bucalat de la un lat. *bucculentus, care pare foarte artificial, si imposibil din punct de vedere fonetic. Loewe 10 si DAR admit ca bucalai „cu capul negru” a rezultat din compunerea lui buca „obraz” la animale si, pe de alta parte, in ciuda evidentei identitati a lui bucalat „gras” cu bucalai „cu capul negru”. Credem ca trebuie mai curind plecat de la var. bucalau, al carui f. normal, bucalaie, s-a interpretat probabil, prin etimologie populara, ca fiind in legatura cu laie, cu care nu are nimic a face in realitate. Cu toate acestea, persista dificultatea derivarii lui bucalat plecindu-se de la buca; cf. Spitzer, Dacor., VI, 332, a carui ipoteza (‹ bucca + latus) ni se pare nepotrivita. S-ar putea avea in vedere o prima der. pe baza suf. -lau (cf. fata › fatalau), prin care s-a format probabil un fals participiu bucalat.

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a deslusi. – 2. A-si da seama, a intelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atentie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvint de argou, probabil din tig. bangi (f. de la bangos) „trecatoare, strunga” (Graur, BL, II, 185 si V, 222; Juilland 160). Din acelasi cuvint ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sasiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR si Vasiliu, GS, VII, 105, identifica acest cuvint cu pronuntarea moldoveneasca a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghiala, s. f. (atentie, pazea!).

OCULTISM s.n. Ansamblu de conceptii si practici care proclama existenta in natura a unor forte supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinsii initiati; ocultistica. ♦ Pseudostiinta care se ocupa cu lucrurile supranaturale, ascunse. [Cf. fr. occultisme].

caciula (-ci), s. f. – 1. Mot de pene la unele pasari. – 2. Obiect de pus pe cap, caracteristic taranului, facut din blana de miel sau de oaie, cu parul pe din afara. – 3. Palarie. – 4. Prin sinecdoca, individ, cap. – 5. Partea carnoasa a ciupercii. – 6. Capac metalic care protejeaza fitilul la lampa cu petrol. – 7. Accent circumflex. – 8. Acoperis de paie deasupra stogurilor de fan. – Mr., megl. catiula. Origine obscura, dar cu siguranta expresiva. Prezenta unor cuvinte ca ciocirlan „pasare motata”, ciocirlau „bot”, pare a atesta contaminarea temei expresive cioc „plisc”, cu coc „obiect rotund”, si in acelasi timp existenta unei forme *ciocirla, cu r expresiv ca infix, cf. cocirla. Pentru forma simpla, fara r, care trebuia sa fie *ciocila sau *ciocula se poate avea in vedere o metateza caciula, ca in gamalie ‹ magalie, ciocan › cocean, etc. Oricum, nu este probabila o der. de la lat. Puscariu, Lr., 179, il considera cuvint autohton si Graur, BL, V, 92, afirma ca nu poate proveni din lat. Explicatiile care s-au incercat pina acum nu sunt suficiente (o prezentare deja invechita in Jb., XV, 108). Este putin probabila der. din alb. indicata de Cihac, II, 715 (cf. Meyer 190; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 392; Rosetti, II, 112); contrariul pare mai sigur. Philippide, II, 702, indica numai ca termenul este „obscur”, in timp ce Puscariu, Lat. ti, 53, pleca de la un lat. *cat- cu suf. -cula. Pentru Berneker 466 si Sandfeld 94, este cuvint balcanic de origine incerta. Pascu, Suf., 248, sugereaza un lat. *catteula, de la *cattea „pisica”, pe cit de artificios pe atit de improbabil. In sfirsit, Vasmer, Jagic-Festschrift, Berlin 1908, 273, explica sb. kosulja prin lat. casula; ipoteza dificila, imbunatatita in parte de Scriban, Arhiva, XXVIII, 238 (urmat de Pascu, I, 60 si REW 1752), care sugereaza lat. casibula, var. de la casubula. Plecind de la acelasi etimon, Popa-Lisseanu, Limba romana in izvoarele istorice medievale, Bucarest, 1940, 25, a propus gr. ϰασοῦλα, pe care Giuglea, Dacor., X, 111, datorita unor dificultati fonetice, il transforma intr-un lat. *caciubla sau *caciulla, extrem de improbabil. Der. caciular, s. m. (persoana care face caciuli; porecla a soldatilor infanteristi, in razboiul din 1877); caciulat, adj. (cu caciula; motat); caciulata, adj. (oaie cu multa lina pe cap); caciuleala, s. f. (adulare, umilinta); caciuli, vb. (a aduna, a se umili); caciulie, s. f. (mot de pene; miner; bulb de usturoi sau de ceapa). Probabil provin din rom. alb. keculj(e) „mot”, keculjer „ciocirlan”, keculoń „a avea urechile cazute”, ngr. ϰατσοῦλα „boneta” (care ar putea deriva si de la lat. casula, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 29), ϰατσοῦλι „creasta cocosului”, ϰατσουλιέρι „ciocirlan”; bg. kacula „boneta; mot”, kaculat „motat”, kaculka „boneta”, kaculja se „a-si pune pe cap” (cf. Candrea, Elemente, 402; Romansky 108; Capidan, Raporturile, 202); mag. kacsul(y)a „palarie”; kacsulia „capra alba cu capul negru” (cf. cacior).

cafti (-tesc, -it), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscuta. Cuvint de argou. Nu stim daca are vreo legatura cu mr. mi cahtescu „mor (de ris)”. – Der. cafteala, s. f. (bataie). Din acest ultim cuvint ar putea proveni iud. sp. haftona „bataie”, daca nu cumva ambele cuvinte duc la o sursa comuna, in acest caz, orientala.

calator (calatoare), adj. – 1. Care calatoreste. – 2. (S. m.) Vizitator. – 3. Mobil, nomad, migrator. Origine incerta. Este considerat in mod normal a fi der. de la cale „drum, strada”; insa der. prezinta dificultati. Suf. -tor se aplica de obicei der. verbali; si, pe de alta parte, nu poate da nastere la rindul sau la un der. verbal, ca a calatori (verbi gracia, suparator este conceput numai ca un der. posterior de tipul *a suparatori). Puscariu 262 si DAR a incercat sa evite dificultatea, presupunind ca termenul calator ar fi provenit din cale, precum alb. udhetar „calator” de la udhe „drum”. La fel de justificat s-ar putea invoca lat. viator fata de via. Totusi, trebuie sa semnalam posibilitatea ca legatura intre cale si calator sa fi fost stabilita a posteriori de imaginatia populara. Calator ar putea fi un der. normal de la caballus sau, mai bine zis, de la o forma verbala der. de la acest cuvint. Ideea de „calatorie” era strins legata de cea de „a calari”, cf. germ. reisen si reiten. Daca presupunem ca lat. caballus a format aceeasi der. ca equus, vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvintul calator „persoana care merge calare” si, mai tirziu, „persoana care calatoreste”. Der. calatoret, adj. (care calatoreste mult); calatori, vb. (a fi calator, a fi pe drum; refl., a se duce; refl., a muri, a deceda); calatorie, s. f. (actiunea de a calatori); calatorit, adj. (care a calatorit mult).

canap (-pi), s. m. – Fringhie groasa din cinepa. Sb. kanap. In Olt., este dublet de la cinepa. Inainte (sec. XVIII) a circulat cu forma chinap, din tc. kinab care ar putea fi etimonul cuvintului sb.

capra (capre), s. f. – 1. Mamifer rumegator paricopitat, cu parul lung, cu coarne. – 2. Porecla data grecilor (sec. XVII-XIX), deoarece erau considerati excesiv de laudarosi. – 3. Numele unui joc de copii. – 4. Joc pentru priveghiul mortilor, in care se foloseste o secure invelita in piele reprezentind o capra; este de asemenea un joc popular in noaptea de ajun a Craciunului. – 5. Aparat de gimnastica pentru sarituri. – 6. Suport de lemn cu patru picioare, incrucisate doua cite doua, sustinute de o scindura transversala. – 7. Scaun al vizitiului, la trasuri. – 8. Compas de dogar. – Mr., megl. capra, istr. cǫpre. Lat. capra (Puscariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR); cf. alb. kjeper, it. capra, prov., cat., sp. cabra, fr. chevre. Der. caproi, s. n. (piedestal al virtelnitei); capresc, adj. (de capra); capreste, adv. (in felul caprelor); caprisor, s. m. (planta erbacee, Cyperus flavescens, Cyperus fuscus); caprit, s. n. (caprior); caprita, s. f. (dim. al lui capra; saricica, Atriplex litoralis); capras, s. m. (vizitiu al unei trasuri de inchiriat care nu este a sa); capriu, adj. (caprui); capros, adj. (mindru, trufas); caprui, adj. (cafeniu), care ar putea reprezenta un lat. *capruneus, cf. caprunus › prov. cabrun. Der. neol.: caprifoi, s. m. (arbust ornamental); caprimulg, s. m. (varietate de rindunica); caprin, adj. (de capra); capricorn, s. n. (constelatie zodiacala; semn al zodiacului reprezentat printr-un tap); Caprifoi (var. caprifoi), nu este cuvint pop., astfel incit nu este posibila der. directa din lat. caprifolium (Densusianu, Hlr., 162; Puscariu 283; REW 1852), abandonata de DAR.

car (care), s. n. – 1. Vehicul cu patru roti, cu tractiune animala. – 2. Caratura. – 3. (Inv.) Obligatia de a contribui personal la transporturile de Stat. – 4. Parte a unor aparate ca ferastraul mecanic, masina de scris etc. – Mr., megl. car. Lat. carrus (Puscariu 284; Candrea-Dens., 253; REW 1721; DAR); cf. alb. karre, it., prov., cat., sp., port. carro, fr. char. Der. caroaie, s. f. (car cu doua roti; car pentru transportul trunchiurilor de copaci, cu distanta intre osii care poate fi schimbata; dispozitiv care pune urzeala in razboiul de tesut); carucer, s. m. (inv., carutas); carucior, s. n. (dim. al lui car; trasurica de copil); carut, s. n. (car, caruta); caruta, s. f. (car), mr., megl. caruta; carutas, s. m. (vizitiu; Arg., dezertor); caruti, vb. (a transporta). Caruta poate fi un sing. analogic de la carute, pl. de la dim. normal carut; insa ar putea fi la fel de bine lat. carucca, al carui pl. *caruce ar putea da carute, prin influenta aceluiasi dim. (Pascu, I, 57, il deriva de la un lat. *carrucia, care este inutil; cf. si Iordan, BF, VI, 150). Din rom. provine bg., rut. karuca (Miklosich, Wander., 16), rut. kary, „car” (Candrea, Elemente, 404), sb. karuce, mag. karuca (Edelspacher 15).

caragata (caragate), s. f. – Cotofana. Var. caragace. – Mr. caracacsa, megl. cacarasca. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasare”, poate contaminat cu tc. kargaca „cioara”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaska. Din tc., dupa Seineanu, II, 87. Nu este clara legatura acestui cuvint cu chirighita, s. f., numele altei pasari (Sterna hirundo); aceasta din urma ar putea fi mai curind identificata cu chirta, s. f. (specie de pasare cu ciocul negru si aripi rotunjite), pe care DAR il deriva de la mag. kirics.

caraba (carabe), s. f. – 1. Fluier. – 2. Tubul cimpoiului. – 3. Femur. Pare a fi vorba de un cuvint balcanic, din fondul tracic. Coincide cu sb. karabe „fluier”, carabatak „partea de sus a pulpei de pasare”; insa nu se poate explica prin sb. (cum sustin DAR si Scriban), deoarece este imprumut in sl. si datorita raspindirii rom. a cuvintului si a der. sai. In plus, este cuvint care a proliferat si in gr., fara ca radacina sa apartina acestei limbi, cf. gr. ϰαραβίς „lacusta”; ϰάραβος „gindac” si, mai tirziu, „nava”, care, dupa Boissacq 411, trebuie sa fie cuvint strain in gr.; ϰαρβατίνη „invelitoare de blana pentru picioare”, a carui origine este necunoscuta, tot dupa Boissacq 412; ϰαρβατιών „masinarie de aruncat sulite”. Toate aceste cuvinte s-ar putea explica pe baza unui cuvint strain (probabil trac), cu sensul de „tulpina”, apoi devenit „picior”, si poate in legatura cu gr. ϰάλαμος. lat. calamus. Acest ipotetic *caraba nu poate fi gr., caci rezultatul rom. al lui b intervocalic ar fi fost diferit; si, intrucit nu este nici sl., se cuvine sa-l atribuim fondului primitiv balcanic. Animalele care au primit nume derivate de la acest cuvint, se caracterizeaza, toate, prin faptul ca au multe picioare; ϰάραβος „nava” (lat. carabus, de unde sp., caraba, carabela, cf. rom. corabie) se explica prin aspectul barcii cu visle, care are o oarecare asemanare cu un gindac. Trecerea semantica de la „fluier” la „os” si „picior” este fireasca, cf. lat. tibia, fr. flute, rom. fluier si ciolan. Der. caraban, s. m. (nasicorn); carabana, s. f. (nasicorn; femur); carabani, vb. (a o intinde, a fugi, a disparea; a da lovituri), cuvint pe care Pascu, Etimologii, 63, DAR si Scriban il pun in legatura cu caravana, ipoteza imposibila istoric si fonetic si care trebuie sa se interpreteze ca „a pleca pe picioare”, cf. fr. carapater; carabaneala, s. f. (fuga, plecat); carabete, s. m. (larva de tintar sau taune), pe care Diculescu, Elementele, 489, il pun in legatura cu un gr. *ϰαραββίς, si care este un der. cu suf. -ete, cf. carete. Din acelasi grup face parte fara indoiala carabus, s. m. (insecta, Melolontha vulgaris), format cu suf. -us (mr. carabus, megl. carabatsca, cf. bg. karabacka, care trebuie sa provina din rom.), si care prezinta un paralelism perfect cu gr. ϰάραβος. Pentru acest cuvint rom. s-au sugerat numeroase etimoane. Puscariu 286 pleaca de la lat. scarabaeus (sard. carrabusu, piem. rabastabusa, cf. REW 1225), despre care presupune ca s-a contaminat cu lat. buscus „padure”, si propune de asemenea o legatura cu alb. karabus „rac” (cf. Meyer 177 si Papahagi, Etimologii). REW 1671 presupune un lat. *carabus, pe care el insusi il califica drept incert cu acest sens, si care n-ar fi dat rezultatul rom. Scriban il leaga direct de lat. scarabaeus, si Diculescu, Elementele, 487, de un gr. *ϰάρραβος, cu finala expresiva. In sfirsit, DAR leaga acest cuvint cu carabas, fara sa fie clara ratiunea acestei apropieri. Pare mai sigur sa nu il separam de caraban sau carabete; caz in care si alb. ar proveni din rom. Var. caradasca, s. f. (nasicorn) indica o contaminare a lui carabus cu radasca. ♦ Caravani, s. m. pl. (pantaloni tipic orientali), din bg. karavani (DAR) si caravei, s. n. (par, bat), folosit in Olt., par a fi in legatura cu acelasi cuvint primitiv, fara indoiala prin intermediul sl. ♦ Carimb, s. m. (drug de loitra in care intra spetezele carului; parte a cizmei care imbraca piciorul de la genunchi la glezna, in Bucov. si Maram., bat pentru a masura laptele muls) face parte din aceeasi familie, si reprezinta acelasi cuvint cu infixul nazal vechi (cf. gr. ϰαράμβιος „gindac” si glosa lui Hesiquio ϰαράμβος, citata de Capidan, LL, II, 224). Ipotezele in legatura cu originea sa sint si mai numeroase decit in cazul lui carabus; din mag. karina (Cihac, II, 487); de la carri umbo (Philippide, ZRPh., XXXI, 302); din sl. *karǫbu „coaja”, provenind din gr. ϰόρυμβος (Weigand, Jb, XVI, 222); din sl. korubati „a dezghioca” (Miklosich, Et. Wb., 132); din lituan. karābas (Scriban, Arhiva, 1921, p. 238); din lat. calamulus cu un b dezvoltat intre consoanele rezultatului primitiv *carimlu (Puscariu, Dacor., II, 596; cf. REW 1485); aceasta ipoteza, admisa de Densusianu, GS, 363; Candrea si DAR, prezinta mari dificultati fonetice (Cf. Graur, BL, V, 91). In sfirsit, Capidan, LL, II, 224-7, bazindu-se pe glosa lui Hesiquio mentionata, crede ca este vorba de un cuvint anterior introducerii lat. in Dacia. – Cf. incaibara.

caterinca (caterinci), s. f. – Flasneta. – Var. cat(i)rinca, catarinca. De la un cintec german care incepea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cintat la flasnete (Tiktin; DAR); cf. rut. katerinka, rus. sarmanka. Se considera ca rom. provine din rut., insa ar putea fi si formatie rom., cu suf. -ca.

catel (catei), s. m. – 1. Pui de ciine. – 2. Pui de animal din familia canidelor. – 3. Adulator, lingusitor. – 4. Larva de albina, viespe sau furnica. – 5. Gaura in minerul coasei, in care se fixeaza lama acesteia. – 6. Parte ce se desprinde din capatina de usturoi. – 7. Parte a cheii care intra in broasca. – 8. Frina la razboiul de tesut, care impiedica miscarea de recul a sulului de urzeala. – 9. Montant de usa. – 10. Stilp, coloana, suport vertical destinat sa sustina o greutate. – 11. Tragatoare de cizme. – 12. (Arg.) Avocat, aparator. – Mr. catsal; megl. catsǫl. Lat. cattelus (Puscariu 314; Candrea-Dens., 273; REW 1763; Seineanu, Chien, DAR); cf. it. catello, v. prov. cadel, fr. chiot, cat. cadell, arag. cadillo, gal. cadelo. Hasdeu, Cuv. Batrini, I, 274, pleca de la catullus, cf. Corominas, I, 569. Acceptia 6 ar reprezenta dupa Puscariu, Lat. ti, 10 si Puscariu 315, lat. cap(i)tellum; insa la aceasta opinie pare a se renunta in DAR, si nu se justifica, daca se are in vedere sensul der. cateli, si acceptia identica a it. cacchio „germen”, abruz. kakkye „sfert de nuca”, fr. caieu „bulb”, care pleaca de la acelasi cuvint lat. Der. catelandru, s. m. (catel, pui de ciine); cateleste, adv. (precum ciinii); cateli (var. catela), vb. (a fi in calduri; despre animale, a se imperechea; a se multiplica; despre plantele cu bulb, a da lastari; despre albine, a iesi din larva), cuvint pe care Koerting 2021 si Graur, Rom., LV, 251 il deriva gresit de la lat. cattullire (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 276 si Graur, BL, VI, 145), si care ar putea reprezenta lat. catillare, glosat de Du Cange „per alienas domos girare, tractum a catulis”. Din rom. provine mag. kecel (Candrea, Elemente, 405; Edelspacher 16).

PANACEU s.n. Nume dat odinioara unor medicamente despre care se credea ca ar putea sa vindece orice boala; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacee, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],

cauta (caut, cautat), vb. – 1. A examina, a cerceta. – 2. A scruta, a se uita fix si insistent. – 3. A parea, a avea aspect de. – 4. A fi orientat, a fi situat in fata a ceva. – 5. A se ingriji, a se ocupa de ceva, a veghea. – 6. A ingriji, a avea grija de sanatatea cuiva. – 7. A cerceta, a verifica. – 8. A iscodi, a scormoni. – 9. A cauta, a urmari, a incerca sa obtina ceva. – 10. A incerca. – 11. A se stradui, a face eforturi. – 12. A cauta cu grija, a se ingriji exagerat de felul in care se exprima. – 13. (Cu pron. in dat.: a-si cauta de) A-si vedea mai departe de, a incerca mai departe, a se preocupa numai de ceva, a se margini la. – 14. (Refl.) A avea cautare, a placea, a se vinde bine. – 15. A fi nevoit, a trebui, a fi obligat (mai ales in expresia ca(u)ta sa) – Var. cata. – Mr. caftu, caftare, megl. caft, caftari, istr. cǫwtu. Cuvint greu de explicat, in care par a se fi confundat doua cuvinte lat. diferite, chiar daca aceasta confuzie nu este un fapt sigur. Pare evident ca var. cata reprezinta lat. captāre (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 38; Candrea-Dens., 286; REW 1561); cf. vegl. catuar „a afla”, friul., engad. cattar „a obtine”, v. prov. catar „a vedea”, sp., port. catar. La acest etimon, bazat pe perfecta coicidenta a v. port. si a v. sp., Puscariu a renuntat ulterior, iar in DAR identifica total pe a cata cu a cauta, derivindu-l pe primul din ultimul; aceeasi interpretare la Graur-Rosetti, BL, V, 220. Este sigur ca ambele cuvinte se confunda astazi in toate acceptiile lor. In privinta semantismului cuvintului rom., evolutia la „a privi” este deja lat.; cf. San Isidoro de Sevilla, Etym., XII, 2, 38; cattat, id est videt; de unde rezulta si faptul ca reducerea lui pt este veche. De la „a privi” s-a trecut firesc la sensul de „a cauta”, propriu si sp.: cf. in graiul din Astorga, vai cata los buis, rom. cata boii (S. Alonso Garrote, El dialecto vulgar leones, Madrid 1947, p. 173). Prin urmare, etimonul captāre explica perfect fonetismul si semantismul lui a cata, forma foarte impamintenita in graiul popular si care se mentine in numeroase regiuni, in ciuda faptului ca literatura prefera forma a cauta. Cu toate acestea, captāre pare insuficient pentru a explica forma a cauta. Identitatea de sens i-a determinat pe multi autori sa considere ca aceasta ultima forma ca var. fonetica de la captāre (Diez, Gramm., I, 32; Cipariu, Elemente, 40; Korting 904), al carui rezultat pare destul de socant. Din aceasta cauza s-a incercat sa se explice cauta si mai ales u acest cuvint prin intermediul altui etimon lat., bazat pe cuvint si pe notiunea de cautus, usor diferite dupa diversii cercetatori (de la cautus, dupa V. Burla, Studii filologice, 93 si Candrea-Dens., 295; de la *cautāre, dupa Candrea, Rom., XXXIII, 305; Meyer, Alb. St., IV, 35; Graur-Rosetti, BL, V, 220; si Pascu, I, 60; de la *cavitāre, dupa Densusianu, Rom., XXXVIII, 676; G. Meyer, IF, VI, 118; Puscariu, 325; DAR. Cf. observatiile impotriva etimonului *cavitāre la Candrea-Dens., 295 si la Densusianu, GS, II, 18). Etimonul *cavitāre „a ingriji”, de la cavitum, forma populara a lui cautum, este posibil fara a fi convingator. Rezultat sau fonetic este incert (cf. laudavi › laudai; pavimentum › pamint; civitatem › cetate; ovem › oaie; etc.). Pe de alta parte, nici *cautare nici *cavitare nu ar fi de ajuns pentru a explica toate acceptiile lui cauta; astfel incit nu pare probabila explicatia pe care o propune DAR, de la cata, prin intermediul unei reduceri de la cauta. Astfel stind lucrurile, par posibile doua solutii. Daca se admite etimonul incert *cavitāre, forma dubla cata si cauta corespunde la doua etimoane diferite, cu o totala confuzie ulterioara a semantismului. Daca se face abstractie de *cavitāre, cum pare de preferat, ar fi obligatoriu sa explicam ambele forme pornindu-se de la lat. captāre. Forma vulg. cattare ar fi dat in mod normal cata, ca in prov. si sp. pe cind de la *captāre, prin intermediul unei pronuntari defectuoase *cabtāre, s-ar fi ajuns la cauta, ca in cazul lui presbyter › preut. Dovada a acestui fapt ar putea fi perfecta corespondenta a rezultatelor ambelor cuvinte in dialecte: mr. caftu, preftu, istr. cǫwtu, prewt. Der. cautatoare, s. f. (Trans., oglinda); cautator, adj. (care cauta); cautator, s. m. (ghicitor, prezicator; petitor, mijlocitor, mai ales cel care este insarcinat cu verificarea situatiei economice a pretendentului); cautatura, s. f. (privire, uitatura); cautare, s. f. (examen; cercetare; ingrijiri medicale, tratament; garda; administratie; obiectiv, pretentie; infatisare, aspect; succes, acceptare).

ParaSCANTEI s.n. 1. Ecran izolant, neinflamabil, care impiedica formarea arcurilor electrice intre doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. Dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scanteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. [< para- + scantei, dupa fr. pare-etincelles].

cea interj. – Strigat cu care se mina boii la dreapta. – Var. ceala, ta. Lat. ecce hac (Draganu, Dacor., III, 692), cf. it. qua „pe aici”, fr. ca, sp. aca (Draganu crede ca var. ceala reprezinta lat. ecce hac illac). Dupa Philippide, ZRPh., XXXI, 302; Nandris, RF, I (1928), 185-8 si DAR, este art. cea (m. cel) si trebuie interpretata ca expresie eliptica, in loc de cea parte. Pentru Iordan, BF, IX, 117, este vorba de o creatie expresiva. Din rom. provin mag. csa(h), csale (Draganu, Dacor., III, 692), rut. ca(la) (Miklosich, Wander., 16); pol. chala, sb. ca. Poate trebuie adaugat aici ceas (var. ceas), interj. (se foloseste la mulsul vacilor, pentru a le cere sa-si mute piciorul), care ar putea fi de asemenea creatie spontana dar care, in realitate, se poate considere ca un comp. de la cea cu si, ca acisi, asasi, atuncesi, etc. Dupa Philippide, ZRPh., XXXI, 302, din lat. cessa, imperativ de la cessare; insa acesta explicatie se bazeaza pe var., mai putin frecventa decit ceas, si nu tine de o circumstanta caracteristica si anume ca ceas, la fel ca cea, se poate folosi numai pentru animale bovine. Aceeasi interj. se foloseste ca indemn pentru a u***a, uz in care coincide cu tc. cis „u***a”.

cercala (cercali), s. f. – Navod, plasa de pescuit. Rut. cekalo (Draganu, Dacor., VI, 267); r s-ar explica prin asimilarea cu vb. a cerca. Din rom. ar putea proveni mag. cserkalo.

certa (certat, certat), vb. – 1. (Refl.) A se lua la cearta, a se ciorovai. – 2. (Refl.) A se dusmani, a se invrajbi. – 3. A dojeni, a mustra. – 4. A critica. – 5. A pedepsi. – 6. (Refl., inv.) A se invata minte. – Mr. ntertare, megl. (an)tertu, istr. certu. Lat. certāre „a certa” (Puscariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); cf. alb. kjertoń (Meyer 220), v. it. certare, sard. kertare. – Der. cearta, s. f. (cearta, conflict, incaierare; mustrare; pedeapsa), deverbal; certaret, adj. (gilcevitor, artagos); certator, adj. (care cearta, mustrator); certas, s. m. (certaret, gilcevitor; impricinat, parte dintr-un proces). Cearta ar putea fi o formatie anterioara rom., deoarece ii corespunde alb. kjarte (Philippide, II, 636).

chiag (-guri), s. n. – 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor si al copilului, care incheaga cazeina din lapte. – 2. Cea de a patra despartitura a stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul. – 3. Coagul. – 4. Nucleu, baza, origine, fundament. – Var. (Trans. de Nord) ciag. Mr., megl. cl’ag. Lat. vulg. clagum, de la quaglum forma pop. de la coagulum „cheag” (Densusianu, Hlr., 90; Puscariu 355; Candrea-Dens., 332; REW 2006; DAR); cf., de la forma fara metateza, it. caglio, prov. calh, v. fr. cail, cat. coall, sp. cuajo, port. coalho. Cuvintul sard. mentionat de Puscariu in sprijinul celui rom. nu este valabil, cf. Wagner 113. Cf. totusi o metateza asemanatoare in lat. *clagorium › alb. kljuar (Meyer, 193), ca si in cochlea › it. chioccia, copula › napol. chioppa, pungulus › rom. ghimp, etc. Der. chegar, s. n. (galeata unde se incheaga laptele), care ar putea proveni direct din lat. *clagorium, mentionat mai sus, si care s-a conservat mai ales in numeroase der.: chegarnita, chi(a)gornita, chegornicer, chegareata, chegarete, etc.; inchega, vb. (a face cheag; a coagula; a cimenta, a consolida; a alcatui, a forma), care se deriva de obicei din lat. in-coagulare (REW 2005; DAR) sau de la un vulgar *clagāre (Densusianu, Hlr., 90; Puscariu 817; Candrea-Dens., 333), dar care ar putea fi si der. rom. de la chiag (cf. mr. ncl’eg, megl. angl’eg, ancl’ag); inchegator, adj. (coagulant); inchegatoare, s. f. (planta, Geranium Robertianum), inchegatura, s. f. (actiunea de a coagula); deschega, vb. (a elimina coagularea). Cuvintul rom. a trecut in rut. gljag, pol., rus. gljak (Miklosich, Wander., 10; Berneker 311), rut. klagaty „a inchega”, pol. sklagac sie „a se coagula”, slov. kljag (Candrea, Elemente, 401; Miklosich, Etym. Wb., 66).

chitibus (chitibusuri), s. n. – 1. Fleac, bagatela. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Stringator de vela. Origine necunoscuta. DAR si Scriban se gindesc la o deformare de la pitigus „lucru marunt.” In ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrucke „pod suspendat”, asimilat cu cuvintul rom. – Der. chitibusar, s. m. (smecher).

chituc (-ci), s. m. – Butuc, ciot. Bg. kitjuk (Candrea). Insa cuvintul bg. ar putea proveni din rom.; in acest caz chituc ar fi in locul lui *pituc, adica rezultat al unei contaminari cu pit- „mic” (cf. piti) cu butuc.

cine pron. inter. – 1. Introduce intrebarile la care se asteapta ca raspuns un nume de persoana. – 2. Cel care (indica identitatea subiectului a doua actiuni conexe). – 3. Nimeni (in expresii ca n-are cine, cine stie ce, etc.). – 4. (Inv.) Fiecare (mai ales in compunere cu unde, cum, cit, incotro). – Mr. tine, istr. tire. Gen., dat (al, a) cui, acuz. pe cine. Lat. quem (Puscariu 366; Candrea-Dens., 345; REW 6953; DAR); cu epenteza lui -ne, ca in sard. kini, calabr. chine, lec. cine (M. Ruffini, Cah. S. Puscariu, I, 202), cf. si mine, tine, sine (Byhan, Jb., III, 7). Celelalte explicatii par mai putin probabile: lat. quisne (Philippide, Principii, 78; Pascu, I, 176); -ne ca in alb. une „eu”, tine „tu” (Puscariu 366); lat. quem pronuntat quene (DAR). Gen. cui (din lat. cui) se foloseste si cu sens absolut: „fiul cui” (cf. Eminescu: a cui-s, mama?). Comp. cinescu, pron. (inv., fiecare, oricine), pare sing. analogic, format pe baza lui cinesti, care ar putea fi o compunere bazata pe aceleasi elemente ca nestine (DAR admite ca cinesti este rezultatul contaminarii lui cines cu fieste(care); Meyer-Lubke, Literaturblatt, VII, 150 si Philippide, ZRPh., XXXI, 360, il explicau pe cinescu direct din lat. quisquis; cinesi, pron. (inv., fiecare, oricare), ca acelasi; cineva, pron. (o persoana indeterminata; o persoana importanta), ca si careva (pentru folosirea sa, cf. Sandfeld, Syntaxe, 210-2); fiecine (var. fiesicine, fiestecine), pron. (oricine, fiecare), ca fiecare; macarcine, pron. (rar, oricine); nestine (var. inv. nescine), pron. (oricine), ca niscare; oarecine (var. oaresicine, oricine), pron. (oricare, fiecare), ca oarecare; vericine, pron. (oricare), ca vericare.

cinge (-ng, -ns), vb. – 1. A incinge, a infasura. – 2. A inconjura, a strajui. – Var. incinge. Mr. tingu, timsu, timtu, megl. (a)nting. Lat. cingere (Puscariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. cenir, cat. cengir, port. cingir; cf. si chinga. In rom. este cuvint inv., astazi inlocuit de var., care in general se explica pornindu-se de la lat. ῑncingere, cf. port. incingir, dar care ar putea fi compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbinta.” Der. cingatoare (var. incingatoare), s. f. (fisie, briu, legatura; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelatia Orion); incingator, s. n. (briu); incinsatura, s. f. (inv., briu, centura); descinge (cf. mr. distingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie sa fie o compunere rom.

ciob (cioburi), s..n. – Fragment, hirb, bucata dintr-un vas de lut, sticla sau portelan. Tc. cob (Roesler 608; Seineanu, II, 128). DAR respinge aceasta der., bazindu-se pe extinderea geografica a cuvintului si pe absenta sa din dialecte. Cuvintul apare si in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. Dupa Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioaba, s. f. (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucati).

cioflinc (-curi), S. n. – Cirlig. Germ. Schiebling, prin intermediul pronuntarii sas. Schivlank (Draganu, Dacor., III, 707). Mag. csafling ar putea proveni din rom. Dupa Iordan, BF, II, 172, este vorba de o creatie expresiva, identificind-o cu cuvintul urmator.

cioflingar (cioflingari), s. m. – Om de nimic, secatura, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incerta. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu exista dificultati; la fel de bine insa ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a carui der. este mai dificila fonetic dar se potriveste mai bine sensului. Dupa Graur 139, din. tig. coχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabila explicatia semantismului propusa de Graur, ca pantofarii obisnuiau sa poarte haine mai mult sau mai putin occidentale. Daca etimonul este exact, este vorba de o legatura care apare adesea, intre notiunea de „pantofar” si cea de „inselator”, cf. potlogar, papugiu, a incalta, a potcovi, etc.

circel (carcei), s. m. – 1. Organ vegetal ca un fir in spirala propriu plantelor agatatoare. – 2. Bucla, cirliont, zuluf. – 3. Parazit al ciinelui (Ixodes ricinus). – 4. Contractie involuntara a muschilor. – Var. circei, circea, circi. Probabil rezultat al contaminarii lui cercel cu sl. kruciti „a toarce”; cf. sb. krc „circel”,, krcel „cirlig”. Sp. zarcillo indica faptul ca sensul 1 exista inca in cercel. Sb. krcel, pe care Skok 63 il indica drept etimon al rom. si bg. kurcel (Conev 50 si 60) par a fi imprumuturi din rom., caci -el nu se explica prin sl. Cf. circi. (Cretu 327 se gindea la lat. cancellus si Diculescu, Elementele, 462, la gr. ϰριϰέλλιον „inel”). Var. circei este un sing. analogic refacut pe baza pl. si circea un f. de acelasi tip, in timp ce circi ar putea deriva direct din sl., cf. sb. krc. Dimpotriva, Byck-Graur 23 considera ca circei este forma primitiva de sing., de la al carui pl. s-a format un sing. analogic circel.

cirpator (carpatoare), s. n. – 1. farfurie de lemn, tava. – 2. Lopatica de brutar. – Mr. crapitor, carpitor, cripitor; megl. calpitor, cripitor. Lat. coŏpertōrium „capac” (Puschila, Conv. lit., XLIII, 91; Puscariu 375; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cirpa; intr-adevar, una dintre lopatelele folosite de brutari se inveleste de obicei intr-o cirpa umeda, inainte de a se introduce in cuptor. Sb. krpatur (sec. XVII), pe care Danicic, V, 627, il deriva din it. copritore, ar putea proveni din rom.

ciuci (-cesc, -it), vb. – 1. A se ghemui, a se lasa pe vine. – 2. A mototoli, a increti, a zbirci. – 3. A stringe, a ingramadi. Sl. cucati (DAR), cf. sb. cucati „a se lasa pe vine”, mag. csucsulni „a sta jos”; insa ar putea fi vorba si de o formatie spontana. – Der. ciuciuli (var. ciocioli), vb. (a se ghemui; a zbirci, a increti) prin intermediul finalei expresive -li (cf. Graur, BL, IV, 91), fiind improbabila der. propusa de Philippide, Bausteine, 54, de la ciuli; ciuciulete, s. m. (ghemotoc, dop, cocolos; bobina; ciuperca, zbirciog). Ca si in alte cazuri, sint forme care coincid cu alte formatii spontane, cf. mr. ciuciula (culme), ce pare a indica dependenta de radacina expresiva ciuca; mr., megl. ciuciulian „ciocirlie”, in legatura cu bg. kukuletka, cuvint rar. Pe de alta parte, ciuciuli ajunge sa se confunde cu giugiuli, in sensul in care il foloseste Cantemir, de „a netezi, a mingiia”, cf. ciuciula, vb. (Trans., a mingiia). Dupa Graur, BL, V, 223, ciuciulete s-ar explica plecindu-se de la tig. ciuci „penis”, ipoteza putin probabila. – V. si ciuli.

ciuma (ciume), s. f. – 1. Plaga a porumbului. – 2. Laur. – 3. Boala infectioasa epidermica foarte grava. – 4. Monstru din mitologia populara care personifica ciuma. – 5. Plaga, calamitate. – Mr. tuma, megl. ciuma. Probabil lat. cyma, din gr. ϰυμα (Puscariu 330; Puscariu, Lat. ti, 60; Puscariu, Conv. Lit. XXXVII, 600; Berneker 163; Capidan, Dacor., III, 142; Diculescu, Elementele, 477; Bologa, Dacor., IV, 962; DAR). Forma lat. vulg. ciuma, punct de plecare al fonetismului rom. apare in glose tirzii, cf. sp. cima, „virf, culme”, esquilmar „a stoarce, a secatui” (Corominas, Anales Inst. Ling., II, 128). De la sensul primitiv, de „tumoare, umflatura”, evolutia sensului se explica prin simptomele bolii, cf. peste bubonica „ciuma bubonica” si mr. panucl’a „tumoare” si „ciuma”. Rezultatul normal ar fi trebuit sa fie, se pare, *cima; u ar fi in acest caz secundar ca in bucium. Este cuvint care apare aproape in toate limbile din estul Europei (alb. kjime „abces”, tc. cuma „ciuma”, bg., sb., rus. cuma, rut., pol. dzuma, mag. csoma, csuma, toate cu sensul de „ciuma”); cf. si it. cima, fr. cime, sp. cima, cu sens diferit. Toate limbile in care apare sensul de „ciuma” par a indica un imprumut din rom., cu atit mai mult cu cit cuvintul nu se explica prin mijloace interne ale nici uneia din limbile interesate (cf. Berneker; Capidan, Dacor., III, 142). Totusi, s-a propus un etimon sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 53 si Lexicon, 1128; Cihac, II, 58), bg. (Conev 94), alb. (Philippide, II, 639), tc. (Mladenov 689). Der. ciumat (var. ciumas, ciumos), adj. (pestifer; ciumat, bolnav de ciuma); ciumar, s. m. (laur), pe care Diculescu, Elementele, 485 il apropie de gr. ϰυμάριον, dar care ar putea fi der. in cadrul rom.; ciuma, vb. (a imbolnavi de ciuma; despre fructe, a se strica); ciumafaie, s. f. (laur), a carui a doua parte nu a fost explicata satisfacator, si care se mai numeste, probabil prin etimologie populara, ciuma fetei (Cihac, II, 491, pleaca in mod eronat de la mag. csuda „minune” si fa „copac”; Diculescu, Elementele, 485 de la cima, cu suf. gr. ϰαφος; si DAR sugereaza o legatura cu mag. csudafa „laur”).

ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitura. – Var. ciomp. Creatie expresiva, probabil identica lui ciup, cu infix nazal, ca in ciut › ciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (bustean decojit; la cai, radacina cozii); ciumpav, adj. (schiop; animal cu coarnele sau urechile taiate), care a fost apropiat uneori de bg. cup(av) „cu urechile taiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csampas „schiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creatie spontana, cu aceeasi intentie expresiva ca in it. ciampa „schiop”, germ. schampeln „a schiopata”; ciupavi, vb. (a taia; a taia urechile; a rani; a vatama; a lasa pe cineva schiop).

ciup interj. – Exprima zgomotul produs de ciugulitul pasarilor, sau de mersul pe virfuri. – Var. cip. Creatie spontana. – Der. ciup, s. n. (cioc), cuvint rar; ciupi, vb. (a ciocani, a lovi cu ciocul; a rupe lastari, a paste; a minca pe apucate; a fura cantitati mici; a culege, a aduna; a pisca; a bate, a face zob; refl., a se ameti, a se chercheli), care se considera de obicei der. de la sb. cupati, „a ciupi, a smulge”, si acesta din alb. tsupis „a ciuguli” (Cihac, II, 50; Puscariu, Lr., 265; DAR; cf. Conev 96; Rosetti, II, 114), insa ex. straine s-ar putea multiplica (bg. cupja „a rupe”, cupkam „a ciuguli”, mag. csipni „a ciupi”), probabil datorita radacinii expresive comune; ciupeala, s. f. (sterpelire; furtisag; actiunea de a ciupi); ciupitura, s. f. (ciupeala; cantitate mica); ciupitor, adj. (borfas); ciupeli, vb. (a ciuguli, a da cu ciocul; a minca pe apucate; a jumuli; a pirli porcul pentru a-l curata de par; a fura, a sterpeli), creatie expresiva, cu adaugarea grupului -li (Graur, BL, VI, 146), pe care Tiktin si DAR il explica prin mag. csupalni „a smulge”, cuvint cu siguranta in legatura, cu sb. (in schimb, din mag. csiperesz provine ciupara, care circula in Trans., cu aceleasi acceptii); ciupelnita, s. f. (Bucov., groapa); ciupai, vb. (Bucov., a merge pe virfuri; despre mistreti, a grohai; a se balaci), der. normal de la ciup, pe care DAR il separa ca si cum ar fi trei cuvinte diferite, explicindu-l pe primul prin rut. capati „a merge.” Ca si in alte cazuri de creatii spontane, este greu de stabilit legatura exacta a lui ciup cu alb. kjep „cioc”; nu pare insa de folos nici sa ajungem, pentru a o explica, la limbile anterioare indoeurop. (Lahovary 324).

SPIRITISM s.n. Conceptie si practica mistica potrivit careia s-ar putea comunica cu „spiritele” mortilor. [Cf. fr. spiritisme, it. spiritismo].

cloc interj. – Imita cotcodacitul gainii care cloceste. – Var. clo, clonc. Creatie expresiva, ca cronc, cf. tronc. Coincide cu gr. ϰλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kloca, alb. klocis, germ. klucken etc. – Der. clocai, vb. (despre closte, a cotcodaci); cloci, vb. (a sedea pe oua pentru a scoate pui; a se pune closca; a urzi in secret; a sorbi din ochi; despre oua, a se strica; despre apa, a stagna, a nu mai curge; a trindavi), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 25; Pascu, II, 187; DAR si Scriban il deriva din bg. kloca „a cloncani”, dar care este mai curind, formatie expresiva in cadrul rom.; cloca, s. f. (closca; constelatia Closca-cu-Pui; navod), deverbal de la cuvintul anterior; cloceala, s. f. (actiunea de a cloci); clocitor, adj. (care cloceste); clocitoare, s. f. (incubator); clonc, s. n. (navod); cloncai, vb. (despre closti, a cotcodaci); cloncani, vb. (a cloncai), care ajunge sa se confunde cu croncani, vb. despre corbi, a scoate sunete specifice); cloncaneala, s. f. (strigatul scos de closca); clonca(n)itura, s. f. (cloncaneala). – Cf. closca, clota, clocoti. – Ngr. ϰλώϰα „closca” si ϰλώϰίζω, „a cloncani” (Danguitsis 149) ar putea proveni din rom., daca nu sint formatii spontane.

coada (-ozi), s. f. – 1. Apendice final al partii posterioare a corpului animalelor. – 2. Par impletit, cosita. – 3. Peduncul, codita, petiol. – 4. Partea de dinapoi a unor obiecte de imbracaminte, trena. – 5. Capat, sfirsit, extremitate. – 6. Margine, parte de dinapoi. – 7. Rest, ramasita. – 8. Sir de persoane care asteapta, rind. – Mr., megl. coada, istr. code. Lat. pop. cōda, in loc de cauda (Puscariu 384; Candrea-Dens., 374; REW 1774; DAR); cf. it. coda, prov., cat., v. sp. coa, v. fr. coe (fr. queue), sp., port. cola. Pentru expresia coada ochiului, cf. it. la coda dell’occhio. – Der. codat, adj. (cu coada lunga; prelung); coades, adj. (cu coada lunga); codos, adj. (cu coada lunga); codas, adj. (care ramine la urma; sarman, mizer); codaci, adj. (cu coada lunga; codas, las); codan, adj. (cu coada lunga); codana, s. f. (fata, tinara, fecioara), cf. godana; codau, s. m. (nume de ciine); codea, s. m. (porecla data diavolului); codat, s. m. (vierme); codiriste (var. codoriste, codoriste, codorisca, codorie, codolie etc.), s. f. (miner, mai ales la bici si la secure), a carui terminatie pare a se datora unei contaminari cu toporiste sau toporisca „secure”; codirla (var. codirla), s. f. (partea de dinapoi a unei masini, a unui rind); codirlas, adj. (cel de pe urma, ticalos, josnic); codi, vb. ( a tunde lina primavara in jurul cozii oilor; a sovai, a pregeta, a ezita; a se sustrage; a fi indecis); codeala, s. f. (indoiala, ezitare); codelnic, adj. (sovaielnic, care o ia pe departe); codina, s. f. (lina de calitate proasta, care provine din partea de dinapoi a oii; griu de proasta calitate, pleava); coditura, s. f. (lina cazuta si culeasa de pe jos; sovaire, lipsa de hotarire); coditor, adj. (oscilant). Din rom. provine rut. kodas „cel de urma; sarac” (Candrea, Elemente, 407); cf. sb. kuda „coada”, probabil din it. Codalat, adj. (cu coada lunga), a fost considerat drept comp. cu adj. lat. (cf. Spitzer, Cacor., V, 332, si REW 4934N), sau ca der. de la un lat. *codella, dim. de la coda (Draganu, Dacor., IV, 739; DAR). Mai curind este der. rom. de la coada, unde suf. -at pare sa fi fost alterat prin adaugarea unui l expresiv ca in bucalat si in creatiile spontane in li-, cf. morfoli. Comp. codalb (var. cudalb), adj. (cu coada alba; blond), comp. cu alb, a carui comp. ar putea fi romanica (cf. sard. kodalbola, Philippide, Principii, 98; Candrea-Dens., 376); codalbi, vb. (a-si pierde culoarea, a se ingalbeni; a iesi prost, a-si pierde capul, a se apuca cu miinile de cap), la care s-a plecat de la ideea cozii ochiului care devine alb; codalbita, s. f. (specie de soim, Lanius collurio); codalbiu, adj. (blond); codros, adj. (pasare, pieptanus, Ruticilla phoenicula), comp. cu ros. Cf. codobatura.

coase (cos, cusut), vb. – 1. A fixa, a prinde partile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ata. – 2. A insaila. – 3. A broda. – 4. A infige, a bate cuie. – 5. A intepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. Lat. pop. cosere, in locul clasicului consuere (Diez, Gramm., I, 33; Puscariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); cf. vegl. koser, it. cucire (engad. kuzir), prov. cozer, fr. coudre, cat. cosir, sp., port. coser. – Der. cusut, s. n. (actiunea de a coase); cusatura (var. mr. cusutura), s. f. (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al lat. *consutūra (Puscariu 460; DAR), cf. calabr. cusitura, fr. couture, sp., cat., port. costura; cusator, s. m. (ucenic de croitor); cusatoare (var. cusatoreasa),, s. f. (croitoreasa, lenjereasa; legatoreasa; masina de legat carti); cusatorita, s. f. (croitoreasa); cusatorie, s. f. (croitorie; atelier de croitorie); descoase, vb. (a desface din cusaturi); cosoi, s. n. (Trans., legatura, fasa).

SUBCONSTIENT s.n. Sfera a fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei si care au putut fi anterior constiente sau ar putea deveni constiente ulterior. [Pron. -sti-ent. / cf. fr. subconscient].

colb (colburi), s. n. – 1. Praf, pulbere. – 2. (Trans. de Nord) Fumaraie. Origine obscura. Daca sensul al doilea nu este tirziu, trebuie sa presupunem acceptia primitiva de „viltoare” si in acest caz trebuie plecat de la sl. kolo „roata”. Veriga imediata ar putea fi bg. kolba „bratara” sau reprezentantul lui sl., caci este usor de plecat de la ideea de „inel sau virtej de fum” pentru a ajunge la fumaraie. Bg. kolba (› rom. colba, s. f. (inel, belciug, putin folosit)) apartine aceleiasi familii ca clabuc, colac; cf. sb. kolobar „inel”, rus. kolob „chiftea”, bg. kolbas „cirnacior.” Cihac, II, 723, pleca de la pulbere, presupunind o forma redusa *polb, ce nu pare posibila. Der. colbarie, s. f. (prafarie); colbos, adj. (prafos); colbaraie, s. f. (prafarie); colburos, adj. (prafos); colburiu, adj. (gri); colbai (var. colbui), vb. (a prafui); colbot, s. n. (actiunea de a scutura praful); colboti, vb. (a scutura; a misca; a zapaci), pe care Draganu, Dacor., IX, 206, il pune in legatura cu rut., rus. kolabaty „a agita”, din sl. kolebati.

SUPRANATURAL, -A adj. (Despre fenomene, fiinte etc.; in conceptiile mistice) Care se pretinde ca ar fi mai presus de fortele si de legile naturii si impotriva lor; care nu s-ar putea explica in mod obisnuit, in mod natural; miraculos, fantastic. ♦ Extraordinar, exceptional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra- + natural, dupa fr. surnaturel].

condur (conduri), s. m. – 1. Pantof, escarpen. – 2. (Banat) Zestre. – 3. Planta (Tropaeolum maius). – Mr. cundura, megl. condur. Tc. kondura, kundura (Cihac, II, 568; Seineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), si tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz. Z., II, 303, il deriva de la ϰόντουρος „fara coada”, ϰοντός „scurt” (cf. condac), dar care ar putea fi si o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Der. conduragiu, s. m. (pantofar), din tc. konduraci; condurat, s. m. (pantofar); incondura, vb. (a se incalta cu pantofi) care nu trebuie confundat cu incondura (a face curte). Graur, BL, V, 59, crede ca condratel, s. m. (paduche) este o reducere de la conduratel; insa semantismul nu este clar (dupa DAR, este cuvint legat de condran, s. m. „larva de bondar”, si cu mag. kondor „incretit”). Probabil este cuvint identic cu cotrotei, s. m. pl. (Bucov., paste fainoase).

conteni (-nesc, -it), vb. IV 1. A infrina, a retine, a stavili. – 2. A interzice, a impiedica. – 3. A opri. – 4. A se opri, a inceta. – 5. A sfirsi, a face sa inceteze. – 6. A tacea. – Var. (inv.) cunteni (rar), contena, inconteni. Mr. acumtini, megl. cuntini. Origine obscura. Lat. continere se potriveste semantic; iar rezultatul con- › cun, in loc de cu-, desi nu pare normal, nu este imposibil (cf. cumpat, cumplit fata de cuprinde; insa pastrarea lui t (cf. tinea) este mai greu de explicat. Totusi, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleaca de la ngr. ϰονταίνω „a apropia, a scurta”; dupa Puscariu, Dscor, I, 226-30 si DAR, este vorba de lat. cunctināre, in loc de cunctāri „a zabovi, a sovai”. S-ar putea admite o contaminare cu *contenuāre, in loc de tenuāre, „a reduce, a diminua”. Cuvintul apare din primele texte din sec. XVI. Der. necontenit, adj. (fara oprire, neincetat; mereu); cuntenitura, s. f. (inv., interdictie); cuntirimint, s. n. (inv., actiunea de a conteni), al carui rotacism indica prezenta unui cuvint din fondul traditional; conteninta, s. f., inv., din sec. XVII, astazi inlocuit prin continenta, s. f., din lat. continentia (sec. XIX).

TAUMATURG s.m. (Liv.) Persoana care pretinde ca ar putea face minuni. [Pron. ta-u-. / < fr. thaumaturge, cf. gr. thauma – minune, ergon – lucrare].

corci (-oarce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incerta. Se considera in general ca provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Galdi, Dict., 88); ar putea fi insa der. al vb. urmator, iar acesta pare o deformatie de la a cruci „a incrucisa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a incrucisa, a amesteca doua rase sau specii diferite; a altera, a face sa degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitura (var. curcitura), s. f. (corcit; bastard).

coromisla (coromasle), s. f. – 1. Cobilita cu care se duc doua galeti in acelasi timp. – 2. La caruta, orcic. – 3. Constelatia Casiopea. – 4. (Trans.) Fata vioaie si dezinvolta. Origine incerta. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvintul nu este insa sl., apare numai in aceste doua limbi, si dupa Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmezis „de-a latul, piezis”, ipoteza care de asemenea pare improbabila. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropisnita „insecta daunatoare” cu salamizdra „salamandra”; semantismul nu este insa clar pentru celelalte acceptii.

cotei (-i), s. m. – 1. Catel de salon. – 2. Catel in general. Origine incerta. S-au propus succesiv vreun cuvint dacic (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 274), un der. de la cot (Seineanu, Creation metaphorique, II, 15; Ruffini 114), in alb. kut(a) „ciine” (Philippide, II, 809; Pascu, Beitrage, 40), cuvintul sl. koteli „pisica”. (DAR; Scriban) sau rus. kotejko „pisica” (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeurop. (Lahovary 326). Cel mai probabil este sa avem a face cu o origine expresiva in legatura cu coteli „a iscodi” (in acest caz forma primitiva ar putea fi *cotel, cu sing. analogic) sau mai probabil cotai „a taia coada” (pornind de la forma primitiva *cotaie, ca potaie, alt sing. analogic); aceasta ultima forma se potriveste mai bine cu der. pe care ii propunem in continuare. Der. coteica, s. f. (catea); cotaiba, s. f. (cotet de ciini), incrucusare cu coliba, cocioaba, cociorba (dupa DAR, din rut. kotobanja „cos in care se pune closca”); cotarla, s. f. (catel, potaie), cu var. cotirla, (Trans.) cocearla, sarla (dupa Seineanu, Chien, 220, de la un romanic *kota „ciine”; pentru Candrea, in legatura cu bg. kotora „pisica”; dupa Scriban din mag. kutya „ciine”); cotirlau (var. Banat cotirloniu), s. m. (flacau, fecior); cotirlet, s. n., sau cotirneata, s. f. (ograda, poiata), cuvinte incrucisate cu cotet si coteneata (dupa Candrea, bg. kotara, kotarnik); cotingan, s. m. (Trans., flacau, fecior), pus in legatura de DAR cu mag. katangolo „care umbla facind zgomot”, de Densusianu, GS, I, 350, cu catana „soldat”, si de Diculescu 180 si Scriban cu v. germ. si suedezul kutte sau kutti „flacau”; cotoarba, s. f. (femeie stricata; ghinion, nenoroc); cotirje, s. f. (porecla data persoanelor sau animalelor batrine si slabe), probabil prin confuzie cu cocirja „a indoi” (dupa S. Pop, Dacor., V, 178, si DAR, din sb. kotresan „ciufulit”); cotic, s. m. (Trans. de Nord, tinar lenes).

crainic (crainici), s. m. – 1. Herald, dregator. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dari. Origine incerta. Data find prezenta rut. krajnik „judecator” si a mag. krajnik „judecator al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajniku „regal”, de la krai „rege”, cf. crai; poate fi insa si o der. interna a rom. Dupa Skok, Slavia, IV, 328, Candrea si DAR rom. provine din rut.; Scriban se gindeste la sl. krai „margine”, cf. craina. Der. crani(ci), vb. (a vesti, a anunta, a face cunoscut); cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil in loc de crain(i)ci, in expresia a umbla creanga; crancau, s. m. (Mold., petrecaret, haimana); crancalic, s. m. (Mold., petrecere).

crud (cruda), adj. – 1. Nefiert, nefript, necopt. – 2. Verde, necopt. – 3. Fraged, tinar. – 4. (Inv.) Recent, proaspat. – 5. Brut, neprelucrat. – 6. Nemilos, neomenos. – Mr., megl. crud. Lat. crūdus (Puscariu 417; Candrea-Dens., 412; REW 2342; DAR); cf. it., sp. crudo, prov., fr., port. cru. – Der. crudac, adj. (fraged); cruzime (var. inv. cruzie), s. f. (inv., copilarie; cruzime, ferocitate); crudatate, s. f. (cruzime), ar putea reprezenta lat. cruditatem, este inv.; cruzatura, s. f. (fruct necopt); crudelitate, s. f. (cruzime; cruditate), care apare o singura data la Dosoftei, der. neol. din lat. – Din rom. provine sas. krud(ich) „crud”.

cuca (cuci), s. f. – Culme izolata si golasa, stinca. Probabil cuvint identic cu ciuca, ce are acelasi sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocirla – cocirla, etc. ar putea fi si formatie regresiva, plecind de la cucui 2, sau cel putin forma influentata de acest ultim cuvint. Este putin probabila der. directa din lat. cucullus (REW 2359). Dupa Pascu, Beitrage, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cuca „femela cucului”, datorita izolarii si singuratatii ei, ipoteza destul de ciudata, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciuca, dar prefera sa plece de la lat. *cucca.

cugeta (cugetat, cugetat), vb. – A se gindi, a reflecta, a medita. Lat. cōgitāre (Puscariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gindire, judecata, reflectie; ratiune, spirit; imaginatie; judecata; parere; intentie; constiinta), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kusetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetator, s. m. (ginditor; filozof); cugetacios (var. cugetaret), adj. (inv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflectie; meditatie; aforism, maxima); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. premediter.

cununa (cununi), s. f. – 1. Coroana. – 2. Ansamblu de grinzi cu care se inchid in partea de sus cei patru pereti ai unei case de tara. – 3. Ghizd, colac de fintina. – 4. Pedala, la razboiul de tesut. – 5. La cai, partea de deasupra a copitei. – 6. Planta (Coronilla varia). – 7. In general, obiect, legatura sau ansamblu de fire ce amintesc forma unei coroane. – Mr., megl. curuna. Lat. corōna (Puscariu 449; Candrea-Dens., 447; REW 2245; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR); cf. alb. kurore (Meyer 200; Philippide, II, 639), it., sp. corona, fr. couronne, port. coroa, ngr. ϰορώνη, sl. korona, k(o)runa. Este dublet al lui coroana, si al lui coruna, pe care Giuglea, Cercetari lexicografice, 7, propunea sa fie derivate din lat. columna. Forma normala este cea din dialect, alterata posterior printr-o asimilatie. – Der. cununita, s. f. (dim. al lui cununa; icoana care in Basarabia se pune in sicriu; plante diferite: Coronilla varia, Spiraea ulmifolia, Vinca minor, Xeranthemum annuum); cununa, vb. (inv., a pune coroana; a casatori, a celebra o casatorie, a face casatoria religioasa), care ar putea fi un der. direct din lat. corōnāre (Puscariu 448; Candrea-Dens., 448; REW 2246; DAR) si al carui semantism se explica prin ritualul ceremoniei nuptiale ortodoxe, cf. cu acelasi sens dublu gr. στεφανόνω (Sandfeld 35), alb. kurunzoń (Jokl, BA, IV, 195), bg. vencavam (cu primul sens se prefera astazi forma incununa); cununie, s. f. (casatorie, una din cele sapte sfinte taine ale religiei crestine; oficiere a casatoriei, nunta; coroana ce se asaza pe capul sotilor, in timpul oficierii casatoriei), cuvint general raspindit (ALR, 253), fara indoiala datorita influentei bisericii; necununat, adj. (care nu a fost casatorit la biserica); incununa, vb. (a pune coroana; a impodobi; a rasplati; a desavirsi; inv., a casatori); descununa, vb. (a divorta, a desparti).

cupa (cupe), s. f. – 1. Blid, vas de lemn. – 2. Cana. – 3. Pahar. – Mr. cupa. Lat. cuppa (Puscariu 450; Candrea-Dens., 449; REW 2409; DAR), cel putin cu primele sensuri ale cuvintului; ultimul ar putea fi un imprumut din ngr. ϰοῦπα, alb. kupe (Philippide, II, 639), bg., sb., rut., tc., mag. kupa (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 322; Berneker 645; DAR), care se trag din acelasi cuvint lat. Din ngr. provine si cupa, s. f. (inima, la jocurile de carti). – Der. cupar, s. m. (paharnic, dregator al palatului domnesc insarcinat cu servirea vinului; primea darea numita cotarit); cuparie, s. f. (indeletnicirea de paharnic); cuparesc, adj. (propriu paharnicului).

cura (-r, -at), vb. – 1. A curata. – 2. A despaduri, a defrisa. – 3. A desface coaja, pielita. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a s*****i. – 6. A dezvinovati, a absolvi de vina. – Mr. curare „a curata”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curata un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a ingriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortes 127), ca termenul rom. sa fi ajuns sa se confunde cu lat. colare „a strecura, a curata un lichid”, al carui rezultat trebuia sa fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curatoare, s. f. (placenta, la vaca; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfacut, defrisat, eliberat; iertat; curatit; lipsit de murdarie, pur; autentic, veritabil, adevarat; senin, clar, neprihanit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curati, vb. (a inlatura murdaria, a spala; a defrisa, a despaduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a ramine fara un sfant; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a smangli; a da un purgativ; a spala de pacate, a salva, a izbavi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovati); necurati, vb. (a trai in pacat); curatitor, adj. (care curata; purificator); curatitura, s. f. (curatare de coaja, pielita, etc.; gunoi; resturi); curaticiune, s. f. (inv., puritate); curatie, s. f. (curatie; puritate; neprihanire, nevinovatie; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvint putin inv.; necuratie, s. f. (murdarie; pacat, fapta rea; patima condamnabila; viciu; m*********e); curatenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihanire; m*********e; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofa); necuratenie, s. f. (murdarie; excrement); curatura, s. f. (curatare de coaja, pielita, etc.; teren destelenit; coji curatate; frunze uscate; pleava, ciuruiala); curatitoare, s. f. (sita, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi si reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Puscariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteza este mai probabila si este suficienta, cf. calabr. curare „a spala pinza”, comel. kuratu „piele argasita” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine sas. curat(ich) „curat”. Pentru curatura, Candrea-Dens., 452 propune si o der. directa din latina.

cuta (cute), s. f. – 1. Pliu, indoitura. – 2. Zbircitura, incretitura, rid. – 3. Punga sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucata taiata. Origine incerta. Pare a fi vorba de lat. cutem „piele” (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Puscariu 469; Lausberg 42; cf. parerea contrara la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestatura, incizie”. Cealalta explicatie, bazata pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingatoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu il cunoastem, si care ar putea proveni din rom., daca este cuvint atit de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a indoi, a face cute).

dator (datoare), adj. – 1. Care are de platit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dator(i), detori(u). Mr. dator. Lat. *debitorius, in loc de debitor (Cipariu, Gram., 86; Puscariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indica producerea unei contaminari semantic normala, cu dare. – Der. datoriu, s. n. (inv., datorie, obligatie); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (suma de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligatie morala); datorinta, s. f. (inv., datorie, obligatie); datornic, s. m. (dator, debitor), fara a parea important de decis daca vine de la datorie (Graur, Noms dagent, 26), sau de la dator (Puscariu, Dacor., VII, 446); indatori (var. indatora), vb. (a da credit, a da imprumut; a obliga); indatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. deture „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom.

de prep. – 1. Indica punctul de provenienta: de undeva, de dincolo de moarte (Goga). – 2. Indica motivul, cauza: degetele rebegite de frig (Macedonski). – 3. Din (indica ceea ce contine): o cupa de aur (Balcescu). – 4. Cu (indica ceea ce contine). – 5. Indica echivalenta cu o unitate de masura. – 6. (Inv.) Prin (indica mijlocul): de bunatatea fapturiei cunosc pre Ziditoriu (Coresi). – 7. Pentru (indica scopul sau finalitatea): cum doreste cerbul fintina (Dosoftei); Florica nu-i de tine (Alecsandri). – 8. Indica separatia. – 9. Functie partitiva: de toate cele ce i-au trebuit (Neculce). – 10. Functie distributiva. – 11. Functie ordinala. – 12. La (indica directia). – 13. (Inv.) Ca, decit (functie comparativa): de vulpile si pasarile mai sarac iaste (Coresi), (astazi se prefera decit). – 14. Functie atributiva: ai facut moarte de Grec (Alecsandri); nevasta i-a murit de tinara (Sadoveanu). – 15. Care (functie relativa): era un om de avea o rana (Dosoftei). – 16. Functie copulativa: prostul de Ion. – 17. Functie expletiva: ori tu n’ai vazut de-un zid pasarit (Popular Tocilescu). – Mr., megl. di, istr. de. Lat. de (Puscariu 491; Candrea-Dens., 474; REW 2488; Tiktin); cf. it. di, prov., fr., cat., sp., port. de. Cf. cuvintul urmator. In compunerea de-a forma cu s. si adj. un mare numar de locutiuni adv. Cf. Moser 418-20. Comp. daca, conj. (de cind, cind, introduce o subordonata temporala; cu conditia, introduce o subordonata conditionala), rezultat al lui de si ca, cf. fr. des que sp. desde que. Compunerea ar putea fi romanica, forma intermediara deaca, cu e diftongat, apare in sec. XVI-XVII (Tiktin si Scriban o considera a proveni de la de si ca). Cf. N. Draganu, Conj. de si daca, Dacor., III, 251-84. Miklosich, Et. Wb., deducea din rom. rut. dak „astfel”, bg. dakle „astazi”, ceea ce nu pare posibil (cf. Berneker 177). Decit, conj. (ca, introduce al doilea membru al unei comparatii de neegalitate; ci, mai curind, contrapune un concept afirmativ unui concept negativ anterior; numai, doar, functie adv.), de la de si cit (cf. numaidecit, adv., imediat; nicidecit adv., in nici un caz). Deci, adv. (atunci; prin urmare, asa fiind, introduce concluzia unui silogism), de la de si aci (inv., deci), cf. de aci inainte, fr. dorenavant. Din, prep. (de la, indica punctul de plecare, inceputul, momentul initial, cauza, materia, instrumentul, modul, partea), comp. de la de si in (in texte din sec. XVI, dein, den). Cf. dintre, prep. (de) comp. de la de si intre, cf. gal. inv. dentre; dintru, prep. (de la), comp. de la de si intru. – Din (mr., megl. din) formeaza de asemenea loc. adv., cf. dinafara; dinapoi; dinauntru; dincoace; dincolo; dindata etc. In general, acestor comp. le corespund formatiile respective cu prep. in: inafara, inapoi, etc. Cf. dar.

deget (degete), s. n. – 1. Fiecare din prelungirile mobile cu care se sfirseste mina sau talpa piciorului. – 2. Masura ce corespunde unei zecimi de palma. – Mr. deazit, dzeadit, megl. zęizit, istr. zǫzet. Lat. digitus (Puscariu 497; Candrea-Dens., 478; REW 2638; Tiktin; Candrea); cf. it. dito, prov. det, fr. doigt, sp., port. dedo. – Der. degetar, s. n. (capacel care protejeaza degetul cu care se impunge acul la cusut; planta, degetarita, Digitalis ambigua), care pare a fi der. intern cu suf. -ar (ar putea fi si reprezentant direct al lat. digitālis, cum il considera Puscariu 498; Candrea-Dens., 479; REW 2637; Tiktin; Candrea, cf. it. ditale, v. fr. deal, sp., port. dedal; insa der. interna pare mai naturala); degetarita, s. f. (planta, degetar); degetarut, s. m. (planta, Soldanella montana); degetel, s. m. (planta, degetar, Digitalis ambigua, Digitalis purpurea); indegeta, vb. (a indica), inv., hibrid lingvistic format in Trans.

dichisi (dichisesc, dichisit), vb. – 1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a gati, a impodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din acelasi cuvint gr., cu pronuntarea erasmica, neol. dioceza, s. f., din fr., der. diocezan, adj. – Der. dichis, s. n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; scula, unealta, instrument), a carui formatie nu este clara, cf. sl. dikisu „maslu”, cuvint incert dupa Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeasi origine; dichici, s. n. (cutit de cizmar, pentru ornamentat), cuvint mold., probabil deformatie de la cel anterior (dupa Candrea, GS, VI, 324 si Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseala, s. f. (aranjare, gateala).

drepnea (drepnele), s. f. – Varietate de rindunica (Cypselus apus). Origine incerta. Este fara indoiala legat de gr. δρεπάνις, poate prin intermediul unui lat. *drepanella (Candrea, Rom., XXXI, 308; Puscariu 549; Diculescu, Elementele, 434; Candrea; Rosetti, I, 166); insa cuvintul, comunicat de S. Fl. Marian de la Bucuresti pare suspect si ar putea fi foarte bine o interpretare neologica a gr.

drag (draga), adj. – Iubit, scump. Sl. dragu „pretios” (Mikosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 175; Cihac, II, 100); cf. bg., sb. drag, mag. draga. Vocativul m. suna draga, ca f.; dupa Tiktin, aceasta anomalie se explica prin provenienta din n. sl. drago. – Der. drag, s. n. (amor); drag, s. m. (iubit, indragostit); dragalas, adj. (frumos, fermecator, incintator); dragalasenie (var. dragalasie), s. f. (farmec, atractie, gratie); dragut, adj. (amabil; dragalas; s. m., indragostit); dragalau (var. sdrangalau), s. m. (crai, curtezan), termen depreciativ, der cu un suf. expresiv (Iordan, BF, VII, 244); indragi, vb. (a iubi); indragosti, vb. refl. (a prinde drag de cineva). Aceleiasi radacini pare a-i apartine Dragaica, s. f. (larve; iele; sinziana, Galium Verum, planta care protejeaza impotriva larvelor; sarbatoare de 24 iunie; dans tipic), care ar putea fi un eufemism bazat pe drag, cu suf. -oaica, ca strigoaica (etimon necunoscut, dupa Tiktin si Candrea; din bg. dragaika dupa Conev 58 si 104 si Scriban; dar cuvintul bg. poate proveni din rom.). Draganele, s. f. pl. (farmece, atractie; varietate de struguri), provine din sb. draganela, dragunela, in privinta celui de-al doilea sens, pare der. interna de la drag cu primul. Nu este clara der. de la dragavei, s. m. (macris, Rumex crispus); dupa Tiktin, ar fi in legatura cu sb. draga „vale”. Cf. dragoste.

drum (drumuri), s. n. – 1. Cale de comunicatie terestra, strada, sosea. – 2. Calatorie, traseu, parcurs. – Megl. drum. Gr. δρόμος, direct (cf. sicil. drom, calabr. dromu) sau prin intermediul sl. drumu (cf. bg., sb., cr. drum, alb. dhrom). Filiera sl. era general admisa (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Puscariu, Dacor., VIII, 283) si pare posibila, fara a fi necesara (cf. Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Puscariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67). Cuvintul sl. este rar astazi (Vasmer, Gr., 54). Vocalismul din rom. s-ar putea explica prin forma ionica δροῦμος (Diculescu). Der. drumar, s. m. (Trans., calator, drumet); drumas, s. m.; drumator, s. m. (Trans., drumet); drumeag (var. drumeac), s. n. (carare); drumet, s. m. (Munt., calator); drumetie, s. f. (calatorie, excursie); indruma, vb. (a arata drumul, a conduce; a calauzi, a sfatui; refl., a se indrepta, a o lua spre); indrumator, adj. (care indruma; indicator). Tig. sp. cunoaste dubletele drom, direct din ngr., si drum, din rom. (Besses 70).

dup interj. – Poc (exprima zgomotul produs de o lovitura). – Var. sdup. Creatie expresiva, cf. buf, hop si ngr. δοῦπος. – Der. dup, s. m. (bila; betisor care inlocuieste bilele la anumite jocuri de copii; smoc de par), cuvinte care adesea sint considerate de origine diferita, dar care provin din aceeasi intentie expresiva, de a desemna un obiect rotund si greu. Dupa Cihac, II, 105 ar trebui plecat de la dup „joc cu bile”, care ar proveni din sl. duplu „concav”, cf. pol. dup „scorbura”, ceh. dupa „gaura”, bg. dup(c)ia „a gauri”. Aceste paralele sint evidente; insa sensul lui dup „joc de bile” nu este atestat si pare a fi rezultatul unei greseli de interpretare a expresiei a juca in dupi „a juca popice (care trebuie sa fie bagate intr-o gaura)”. Dupa Conev 40, din bg. dupka. Dublet de la dup „smoc de lina” trebuie sa fie dop, s. n. (bucata de pluta cu care se astupa o sticla; pluta); se stie ca un smoc de lina sau o bucata de cirpa este cel mai simplu dintre dopurile primitive. Cuvintul rom. a fost explicat prin cr. tapun (Cihac, II, 99), care cu greu s-ar putea admite, si putin sau deloc probabil pe baza gepidicul *dups (Gamillscheg, Rom. Gem., II, 251) sau a sas. dop (Meyer-Lubke, Z. vergl. Sprachf., XXXIX, 597; Dacor., III, 734; Scriban; Rosetti, II, 80). Der. dupac, s. m. (lovitura; palma; pumn), der. cu suf. -ac (Pascu, Suf., 191; cf. Iordan, BF, I, 110; dupa Candrea, trebuie sa se puna in legatura cu sb. dupac „lovitura”); dupaci, vb. (a lovi, a da cu pumnul; a calca in picioare; a lega); dupuros, adj. (Mold., paros, plin de smocuri); dupurlui, vb. (a jumuli, a curata), de la pl. dupuri cu un suf. expresiv ; dupai (var. dupui), vb. (a tropai, a calca zgomotos); sducni, vb. (Banat, a scutura, a face sa tremure); (s)dupait, s. n. (tropait); (s)dupaiala, s. f. (tropait); indupaca, vb. (a se ghiftui, a infuleca), cuvint inv., folosit de Cantemir; indopa, vb. (a hrani, peste masura, a ghiftui; a umple, a satura; a hrani o pasare virindu-i mincare pe git pentru a o ingrasa; refl., a se satura, a se ghiftui); doapa, s. f. (femeie dolofana); dopar, s. n. (tirbuson). Din rom. provine mag. dop (Edelspacher 13) si sas. dop.

fara prep. – 1. Lipsit de. – 2. In afara de, fara a tine seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. far’. Mr. fara, megl. far, fǫr, fara, istr. far de. Lat. fŏrās (Puscariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. far ar putea reprezenta lat. foris. Cf. si afara. – Intra in compunerea anumitor cuvinte, ca fararelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; faralegi, vb. (inv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).

fata (fete), s. f. – 1. Chip. – 2. Figura. – 3. Persoana, individ. – 4. Aspect, infatisare. – 5. Frunte, parte superioara. – 6. Suprafata, parte superioara. – 7. Cuvertura (husa; invelitoare; cuvertura de pat; fata de masa; fata de perna). – 8. La tesaturi partea de pe fata. – 9. Avers. – 10. Pagina a unei file. – 11. Loc expus la soare, solariu. 12. Loc expus la vint. – Fata de. – Fata’n fata. – De fata. – In fata. – Pe fata. – Mr., megl. fata, istr. fǫte. Lat. facia in loc de facies (Diez, I, 166; Puscariu 589; Candrea-Dens., 565; REW 3130; Philippide, II, 641; DAR); cf. alb. fakje, it. faccia, prov. facha, fr. face, sp. faz, haz, port. face, ngr. φάτσα. Sensul de „persoana” ar putea fi un calc dupa gr. πρόσωπον (Sandfeld 37). Der. fata, vb. (Trans., a se coace farfuriile la foc); fatoaie, s. f. (Maram., fata de masa); fatos, adj. (frumos); fetie, s. f. (solariu, loc insorit); fatare, s. f. (fata de masa; suprafata ariei; inv., ipocrizie), cu suf. -are (dupa DAR, ultimul sens s-ar explica printr-unul intermediar, de „masca”); fatari, vb. (inv., a se dovedi partinitor si nedrept; inv., a disimula); fatarie, s. f. (inv., partinire; inv., ipocrizie), ambele cuvinte ce par de origine culta (sec. XVII), fara circulatie populara; fatarnic, adj. (inv., partinitor; ipocrit); fatarnicie, s. f. (ipocrizie); fatarniceste, adv. (in mod ipocrit); fatarnici, vb. (inv., a se arata partinitor; inv., a disimula); fatis, adv. (inv., de fata; in mod public; in mod deschis, sincer); infatisa (var. fatisa), vb. (a prezenta; a expune, a explica, a reprezenta; a comparea; refl., a se arata); (in)fatisat, adv. (de fata; in mod public); infatisetor, adj. (care prezinta; care reprezinta); infata, vb. (a pune sau a schimba fata de perna sau fata de masa); desfata, vb. (a scoate fata de perna sau de masa); fatui, vb. (a egala, a netezi; a peria, a pili, a cizela; a palmui), pentru al carui ultim sens cf. fr. taloche „drisca, fatuitoare” si „palma, lovitura”; fatuitor, s. m. (fatuitoare); fatuitoare, s. f. (perie, drisca); feti, vb. (a taia lemnul in forma patrata). Der. neol. fatada, din fr. facade incrucisat cu fata; fateta, s. f. (aspect), din fr. facette, cu aceeasi incrucisare. Cf. sb. faca „fata”, pol. dial. si rut. facka „palma” (Candrea, Elemente, 407; dupa Berneker 277, din ven. fazza), rut. facernyi „ipocrit” (Candrea, Elemente, 407; Miklosich, Wander., 14).

CaraNTINA s. f. 1. izolare preventiva a oamenilor, animalelor, navelor sau marfurilor care provin dintr-o regiune unde bantuie o epidemie. ◊ mentinere in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala contagioasa. ◊ restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumita perioada, de pericolul contaminarii cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)

COOPERATISM s. n. 1. sistem economic care atribuie un rol important cooperatiei. 2. curent in economie potrivit caruia capitalismul ar putea fi inlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale pasnica, prin generalizarea treptata a cooperatiei de consum. (< fr. cooperatisme)

ETIMOLOGIE s. f. 1. stabilire a originii unui cuvant prin explicarea evolutiei lui fonetice si semantice. ♦ ~ multipla = explicarea originii unui cuvant prin mai multe etimoane. ♦ ~ populara = modificare a formei unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva. 2. etimon. 3. ramura a lingvisticii care studiaza istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. (< fr. etymologie, lat., gr. etymologia)

EVENTUALITATE s. f. situatie care s-ar putea ivi; imprejurare viitoare posibila. (< fr. eventualite)

HANTISA s. f. 1. idee, amintire etc. de care cineva nu se poate debarasa; obsesie. 2. miscare de obiecte, zgomot etc. despre care se pretinde ca ar putea fi provocata la distanta, prin inductie psihica. (< fr. hantise)

KEYNESISM s. n. doctrina economica burgheza moderna care limiteaza procesul reproductiei la sferele circulatiei si consumului si, sustinand ca venitul national si gradul de utilizare a fortei de munca ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotarator in cresterea venitului national revenind consumului, considera ca statul capitalist, prin politica sa fiscala, de credit etc. si prin combaterea inclinatiei spre consum, ar putea preveni crizele economice. (dupa fr. keynesianisme)

LOCATIV, -A I. adj. referitor la casele de inchiriat. ♦ valoare ~a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu ~ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< fr. locatif)

MISTICISM s. n. conceptie ideologico-idealista asupra lumii, la baza careia sta credinta in existenta unor forte supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelatie, intuitie, extaz; mistica. (< fr. mysticisme)

PANACEU s. n. medicament despre care se credea ca ar putea sa vindece orice boala; leac, remediu universal. (< fr. panacee, lat. panacea, gr. panakeia)

ParaSCANTEI s. n. 1. ecran izolat neinflamabil, care impiedica formarea arcurilor electrice intre doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scanteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. (dupa fr. pare-etincelles)

PERPETUUM MOBILE s. n. 1. sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar care ar putea functiona la infinit, producand energie sau lucru mecanic fara a primi energie din exterior. 2. (muz.) piesa instrumentala cu pasaje de virtuozitate, bazata pe succesiunea rapida si continua a unor sunete de durata egala, cu revenire repetata a temei principale. 3. miscare continua. (< lat. perpetuum mobile)

PREMUNITIE s. f. 1. stare de imunitate la orice noua infectie bacteriana sau virala a unui organism deja infectat. 2. figura de stil de ordin retoric constand intr-o precautie menita sa pregateasca auditoriul fata de ceea ce ar putea sa-i displaca. (< fr. premunition, lat. praemunitio)

PREVEDEA vb. tr. 1. a deduce evolutia evenimentelor viitoare plecand de la cele prezente; a anticipa ceea ce s-ar putea intampla; a previziona. ◊ a intrezari. 2. a organiza dinainte. 3. (despre legi) a stabili, a specifica. 4. a echipa, a inzestra cu... (< fr. prevoir, dupa lat. praevidere)

SPIRITISM s. n. conceptie si practica mistica potrivit careia s-ar putea comunica cu spiritele mortilor. (< fr. spiritisme)

SUPRANATURAL, -A I. adj. (despre fenomene, fiinte etc.) care pare mai presus de fortele si de legile naturii si impotriva lor; care nu s-ar putea explica in mod obisnuit, natural; extraordinar. ◊ (rel.) divin, miraculos, fantastic. II. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. (dupa fr. surnaturel)

foarfeca (foarfeci), s. f. – Unealta pentru taiat. – Mr. foarfica, megl. foarfiti. Lat. fŏrficem (Puscariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. forfica, puorfice, sard. forfige). La origine trebuie sa fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfeca este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a taia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Puscariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (radasca); forfecare, s. f. (rezistenta tangentiala); forfecari, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insecta, Rhynchites cupreus); forfecuta, s. f. (dim. al lui foarfeca; pasare mica, Loxia c*********a).

freamat (-emete), s. m. – 1. Infiorare, fior. – 2. Murmur, zvon. – 3. Zgomot, rumoare. – Var. (Mold.) hreamat. Lat. fremitus (Puscariu 645; Candrea-Dens., 636; REW 3492; DAR; Byck-Graur, BL, I, 19), cf. it., sp., port. (fremito), v. fr. friente, gal. fremido. – Der. fremata, vb. (a se infiora; a vibra), care ar putea reprezenta si lat. fremitāre (Puscariu 646), cf. v tosc. fremitare, cors. frumita „a necheza”; frematator, adj. (agitat, care freamata).

frig (friguri), s. n. – 1. Temperatura scazuta care da senzatia de rece. – 2. (Pl.) Febra. – Mr., megl. frig. Lat. frῑgus (Puscariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), cf. sard. frius (Wagner 112), v. it. frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuvintului la pl., atestat inca din lat. pop. cf. Densusianu, Hlr., 190. Der. frigor, s. m. (planta, Erythraea centarium), numita astfel datorita folosirii ei in medicina populara; friguros, adj. (rece; care se incalzeste greu), care ar putea reprezenta de asemenea in mod direct lat. frῑgorōsus (Puscariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), cf. sard. frigorosu, fr. frileux; infrigosa, vb. (rar, a raci); infrigurat, adj. (febril, cu calduri; care tremura, infiorat; febril, grabit), al carui ultim sens este imprumut din fr. febrile, cf. montanesul afrigolado.

fuga (fugi), s. f. – 1. Alergare, goana. – 2. Cursa. – 3. Parasire grabnica, evadare. – 4. (Adv.) Iute, rapid, in goana. – Mr., megl. fuga, istr. fuge. Lat. fuga (Puscariu 663; Candrea-Dens., 667; REW 3548; DAR), cf. it., cat., sp., port. fuga. – Der. fuga, vb. (Trans. de Vest, a alunga), care ar putea reproduce si lat. fugare (DAR), cf. mr. fugare, sp. fugar; fugaci, adj. (iute la fuga, rapid), care poate reprezenta si lat. fugācem (Candrea-Dens., 688; DAR; cf. impotriva Graur, BL, II, 10), dar care este mai curind un der. cu suf. -aci, ca tragaci, stingaci, etc.; fugar, adj. (fugitiv); fugar, s. m. (fugit, evadat; armasar; potirniche alba, Tetrao lagopus); fugarnic, adj. (fugitiv), creatie poetica si artificiala); fugas, s. m. (fugitiv); fugaret, adj. (iute la fuga), prin transpunere a fr. fougueux, inv.; fugos, adj. (iute la fuga); fugau, s. m. (potirniche alba, Tetrao lagopus; varietate de tintar, Hydrometra paladum), cu suf. -au (dupa ipoteza putin probabila a lui Draganu, Dacor., V, 362, din incrucisarea lui fugi cu mag. fogoly „prizonier”). Cf. fugi.

furca (furci), s. f. – 1. Unealta agricola formata dintr-o prajina de lemn terminata cu doi sau trei dinti incovoiati. – 2. Furcoi. – 3. Cantitate de fin care se poate lua cu furca sau furcoiul. – 4. Munca agricola facuta cu furca sau furcoiul. 5. Spinzuratoare. – 6. Stilp sau bat de care se sprijina cumpana putului. – 7. Cracana, par de sustinere a unei greutati, a unei crengi etc. – 8. Stern, os al pieptului. – 9. Stilp, par, tarus. – 10. Suport al sulului de urzeala, la razboiul de tesut. – 11. Rascruce, bifurcatie. – 12. La car, loitra. – 13. Vergea de lemn la capatul careia se leaga caierul pentru a fi tors. – Mr., megl. furca, istr. furke. Lat. furca (Puscariu 678; Candrea-Dens., 693; REW 3593; DAR; Densusianu, GS, II, 317), cf. alb. furke (Meyer 111; Philippide, II, 643; ar putea proveni din rom.), it., prov., cat., port. forca, fr. fourche, sp. horca. Der. furcarie, s. f. (Mold., sezatoare la care femeile torc lina); furcatura, s. f. (bifurcatie), cu suf. -tura (dupa Candrea-Dens., 696 si DAR, de la un lat. *furcatūra); furcea, s. f. (furcuta; loitra de car), poate din lat. *furcilla, cf. basc. murkila; furcer, s. m. (Trans., furca cu dintii de fier); furchita, s. f. (furca de tors); (in)furcitura, s. f. (bifurcatie; furcoi de fin, capita); furcoaie, s. f. (cuier); furcoi, s. n. (furca mare); furculita, s. f. (Trans., furculita); infurci (var. infurca), vb. (a lua cu furca; a desface, a despica; a bifurca), pe care Puscariu 874 si Candrea-Dens., 694 il derivau de la un lat. *infurcāre. – Din. rom. provine ngr. φουρϰουλίτσα; alb. furke si furkuljitse „furculita”; bg. furka, hurka (Candrea, Elemente, 408; Romanski, Jb., XV, 107; Berneker 286; Capidan, Raporturile, 195); bg. forkolica, farkulica (Mladenov 660, care, totusi, deriva bg. furka direct din lat.); si mag. furko (Draganu, Dacor., VII, 199).

gasi (gasesc, gasit), vb. – 1. A afla, a intilni. 2. A afla, a descoperi. – 3. A afla, a observa, a constata. – 4. A considera, a crede, a socoti. – 5. (Refl.) A se afla, a fi prezent. – 6. (Impers.) A avea o idee. Sl. gasiti „a stinge” (DAR; Puscariu, Lr., 282). Semantismul deosebit de ciudat, s-ar putea explica printr-un sens primitiv „a stinge suflind” sau „a sufla”, care ajunge astfel sa coincida cu afflare › afla. Este de asemenea posibila o confuzie, din partea subiectului rom., intre sl. gasiti „a stinge” si sl. desiti, dositi „a afla”. Evolutia semantica „a stinge” › „a potoli setea” › „a afla” (Skok, Dacor., IX, 217), nu pare probabila. Nici der. din alb. gjeig „aflu” (Cihac, II, 717), din sb. gaziti „a trece prin vad” (Weigand, BA, III, 107) sau din gepidicul gasihts „actiunea de a zari” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 252) nu par probabile. Der. gasitura, s. f. (descoperire); gaselnita, s. f. (inventie, nascocire stilistica), formatie artificiala moderna.

geaman (geamana), adj. – Care a fost nascut odata cu alta fiinta de catre aceeasi mama. – Mr. geamin. Lat. geminus (Puscariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723; DAR), cf. it. gemino, fr. (jumeau), sp. (gemelo), port. gemeo. Uz general (ALR, II, 210). – Der. gemanar, s. m. (geaman); gemanare, s. f. (furcuta; la car, furculita: raspintie; inv., deget copitat); gemanarita, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea); ingemana, vb. (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni si direct din lat. ingemināre „a repeta” (Puscariu 849; Candrea-Dens., 725; DAR); gemana, vb. (a cupla), este cuvint rar, cam indoielnic, care apare numai la Candrea-Dens., 724; der din lat. gemināre; inge(ma)nat, adj. (cuplat; bifurcat; crapat); ingemanarat, adj. (bifurcat), incrucisare a lui ingemanat cu gemanare; gearman (var. gherman), s. n. (Trans., cumpana putului).

geme (gem, gemut), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plinge. – 2. A fi plin, incarcat peste masura. – Mr. gem, gimuta, geamire. Lat. gemere (Puscariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. gemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemator, adj. (care geme); geamat (var. gemat, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamat, treacat, sau reprezentant al lat. gemitus (Puscariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); ingemere, vb. (inv., a geme), ar putea reproduce lat. ingemere; gemut, s. n. (geamat).

genuchi (genuchi), s. m. – 1. Parte a piciorului care cuprinde articulatia femurului cu tibia. – 2. (Inv.) Neam, spita. – Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Puscariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralela cu prima, este comuna mai ales in est (ALR, I, 57); a dat nastere acelorasi der. Sensul 2, pe care DAR il explica prin influenta sl. koleno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s. n. (pieptar lung pina la genunchi; genunchiera; scindura pe care lucreaza cizmarii, tinind-o pe genunchi); ingenunchia, vb. (a se aseza in genunchi; a infringe, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu, Hlr., 165; Puscariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); ingenunchetura, s. f. (articulatie).

ghem (gheme), s. n. – 1. Obiect de forma rotunda, rezultat din depanarea unor fire. – 2. Cocolos, bulgare. – 3. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor. – Mr. gl’om, gl’em, megl., istr. gl’em. Lat. glǒmus, prin intermediul unei forme pop. *glemus (Miklosich, Consonantismus, II, 59; Densusianu, Filologie, 447; Puscariu 711; Candrea-Dens., 734; REW 3801; DAR; Philippide, II, 643; Iordan, ZRPh., LVI, 230; Graur, Revue de Philologie, XI, 267; Rosetti, I, 57), cf. alb. ljems, it. ghiomo (ven. gemo). Totusi, modificarea vocalismului s-ar putea explica si ca rezultat specific limbii rom., pe baza lui *ghiom, cf. mr. gl’om, it. ghiomo, prin intermediul unei asimilari produse la pl. *ghiome › gheme. Cf. sl. glenu, pol. glon, pe care Berneker 301 le deriva de la acelasi etimon lat. Der. ghemotoc, s. n. (ghem, cocolos; obiect mototolit), cu var. etimologice ghiomotoc si cele expresive ghemoltoc, glomotoc, ciomiltoc; ghemui, vb. (a ghemotoci, a face ghem); ghemosat, adj. (strins, ghemuit); ghemejat, adj. (ghemuit); ghemirdic (var. ghemirdoc), s. m. (mucos, tinc, pusti), cu suf. expresiv; inghemui, vb. (a ghemui; a ingramadi), al carui ultim sens, care apare la unii scriitori moderni, de ex. la Bassarabescu, pare urmarea unei confuzii cu inghesui; (in)ghemuiala, s. f. (actiunea de a ghemui); ghibirdic (var. ghibizdoc), s. m. (pitic, napirstoc), formatie paralela lui ghimirdic, cu o confuzie intre ghem si gheb; ghibiroanca, s. f. (cartof); ghibirdeci, s. m. (pitic, pigmeu).

ging s. n. – Zgomot. Creatie expresiva, care imita mai cu seama zumzetul insectelor. Este cuvint rar, care abia daca figureaza in unele dictionare. Cf. aceeasi intentie expresiva in ga › gigii, si in gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gogyok „a bilbii”. Der. gingani (var. ginguri, gunguri, gongani, gungani, gungura), vb. (despre copii, a ginguri; despre porumbei si turturele, a ginguri), cf. megl. gangares „a bilbii”; ginganie (var. gingoana, gingolie, gingalie), s. f. (insecta), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije „zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52); goanga (var. goamba, goand(r)a, boanga, bonghita), s. f. (insecta); gongalau, s. m. (gindac); goande, s. f. (bulgare, grunz, cocolos), prin comparatie cu forma generala a insectelor; goanta, s. f. (cocolos, obiect rotund), cf. gloanta; gindac, s. m. (insecta; Trans. de Nord, sarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądaku, care pare inutil); gindaci, vb. (despre copii, a ginguri; a fi nepasator); gindacos, adj. (minuscul); gingav, adj. (bilbiit), reproduce direct sl. gągnavu, care reprezinta aceeasi radacina expresiva, cf. sb. gingav; gingavi, vb. (a se bilbii, a gingavi; despre copii, a ginguri); gingavie, s. f. (bilbiiala), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Lowe 32; gringoase, s. f. (insecta, Gymnopleurus pilularius), al carui nume pare a indica incrucisarea cu grine, cf. numele sau gindac de la grine; gringuri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (in)gur(l)ui), vb. (a ginguri; a grohai); gugus, s. m. (porumbel); gugustiuc, s. m. (porumbel); gugustiuca, s. f. (porumbita), cf. bg., sb. guguska (dupa Cihac, I, 130, Conev 53 si Skok 73, din sl., ceea ce este adevarat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; dupa Seineanu, II, 192, din tc. goguslu „cu piept mare”).

goga (-gi), s. f. – 1. Nuca. – 2. Baubau, sperietoare. Creatie expresiva, cf. coca. Coincide cu alte formatii de acelasi tip, ca alb. goge „baubau”, mag. gogo „nuca”; este interesanta coincidenta cu sp., unde coco are de asemenea dublul sens de „boaba, fruct rotund” si de „fantasma”. Este dublet al lui gog, s. m. (tont, prost), cf. coc fata de coca. Dupa DAR, gog ar proveni de la Gogu, prescurtare familiara de la Gheorghe. Cihac, II, 717; Philippide, II, 715; DAR; Rosetti, II, 117 si Puscariu, Lr., 265 il pun in legatura pe goga cu alb. Caracterul expresiv al acestor formatii a fost indicat inca de Spitzer, Mitt. Wien, 320-33. Dupa Lahovary 330 sint cuvinte anterioare indoeurop. Der. goaga, s. f. (popic, bila); gogea, s. f. (bulgare de sare gema); goghe, s. f. (copil, prunc); goghie (var. gughie), s. f. (plevusca, peste marunt); gogi, vb. (a curata de nuci); gogleaza (var. gogle(a)z), s. f. (coaja, pielita; talaj; bagatela), pentru a carui der. cf. coclet (primul sens pare a fi in legatura cu gogi, al doilea cu gogoase „minciuna”; DAR mentioneaza mag. goklesz „inutil”, care ar putea deriva din rom.); goglet, s. m. (prost, tont), cf. mag. gago (DAR crede ca mag. e sursa cuvintului rom.) ngr. γεγές, alb. gege „albanez din nord”; gogolos (var. bobolos), s. n. (grunz, bulgare), cf. cocolos; gogon, s. n. (boaba; bila, obiect rotund in general); gogonat, adj. (rotund, sferic; umflat, exagerat); gogonet, adj. (gogonat; umflat; exagerat, iesit din comun); gogoni (var. gogona), vb. (a umfla); gogonea, s. f. (fruct; varietate de rosie); gogoroana, s. f. (Trans., bomboana); gogorita, s. f. (sperietoare, baubau); gogoloasa, s. f. (sperietoare, baubau); gorguna (var. gorgoana), s. f. (vrajitoare batrina, femeie rea); gorgoane, s. f. pl. (spirite), care, dupa ipoteza improbabila a lui Bogrea, Dacor., IV, 820, s-ar explica prin intermediul lui gorgon, s. n. (tril de muzica orientala) si acesta de origine necunoscuta (apropierea de numele de Gorgona, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 204, este extrem de incerta); gorgoni, vb. (a goni, a alunga), der. al cuvintului anterior si in acelasi timp reduplicare expresiva de la goni, al carui sens primar trebuie sa fi fost „a da d*******”; gojgar, s. n. (groapa), a carui der. nu este clara, dar. cf. goaga, gota, s. f. (Trans., sperietoare); gotoi, s. m. (Trans., masca ce se scoate in procesiunea de Sfintul Gheorghe). – Cf. gogoase, gogoman, gurgui.

gresie (gresii), s. f. – 1. Roca sedimentara foarte dura. – 2. Piatra de moara. – 3. Roata de caruta. – Var. gre(a)sa. Mr. greasa. Origine incerta. Se considera in general der. din alb. gerese „unealta a olarului pentru nivelat” (Cihac, II, 718; Meyer 130; Pascu, II, 223; Philippide, II, 715; DAR; Puscariu, Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); insa aceasta explicatie nu pare suficienta, in ce priveste semantismul; si nu se cunoaste, pina in prezent, originea cuvintului alb. Dupa Scriban, din aceeasi familie cu gris si grunt, opinie evident gresita; dupa Lahovary 330, cuvint anterior indoeurop. Dupa parerea noastra, trebuie sa reprezinte un sl. *kresi sau *gresi, cf. sb. kresalo, kresivo „amnar”, kresati „a aprinde amnarul”, kresiti se „a scoate scintei”. Nu este clara legatura acestor cuvinte cu sl. gręda › sb. greda „birna”; cf. grinda; insa in sb. acest cuvint inseamna si „banc de nisip” si totodata „carcasa, osatura”, care ar putea avea o legatura cu sensul 3 din rom., cf. grindei.

groapa (gropi), s. f. – 1. Mormint. – 2. Groapa comuna. – 3. Sant, gaura, put. – 4. (Inv.) Hambar in pamint. – Mr. megl. groapa. Origine necunoscuta. Opiniile legate de istoria acestui cuvint au variat mult; considerat autohton de Miklosich, Slaw. Elem., 9, si der. din alb. grope de Meyer 131; Meyer, Alb. St., IV, 54; DAR; Philippide, II, 715; Capidan, Raporturile, 532; Rosetti, II, 117. Dupa altii, din sl. grobu, bg. grob (Pascu, II, 193; Conev 42), cf. bg. groba „lada pentru gunoi”, grobar „groapa”. In sfirsit, prezenta calabr. grupa, (g)rubu, (g)rupu „gaura” a fost explicata de Rohlfs pe baza gr. τρύπη, trecut la *τρόπον; aceasta ipoteza a fost reluata din punctul de vedere al rom. de Skok, ZRPh., LIV, 483. Este posibil sa fie vorba in rom. de un imprumut din sl., al carui rezultat ar fi *grop, pl. gropi, cu sing. reconstituit. Cuvintul sl., bazat pe germ. Grube, Grabe (cf. sb. graba, sec. XV, la Danicic, III, 351), a dat si alte rezultate in rom., cf. grobiste, pogrebanie. Alb. grope, care s-ar putea cu greu explica prin sl., ar proveni in acest caz din rom. Totusi, ideea unei proveniente romanice nu trebuie sa fie exclusa, chiar daca explicatia din calabr. n-ar parea suficienta. Der. gropita, s. f. (dim. al lui groapa; adincitura in barba sau obraji); gropana, s. f. (sant, groapa); gropis, s. n. (teren abrupt); gropos, adj. (plin de gropi); gropanos, adj. (plin de gropi); gropar, s. m. (persoana care sapa gropi pentru morminte); gropareasa, s. f. (nevasta de gropar); ingropa, vb. (a inmorminta; a ascunde; a acoperi ceva cu pamint; a infige); ingropator, s. m. (gropar); ingropatoare, s. f. (inv., inmormintare); ingropaciune, s. f. (inmormintare); ingropatura, s. f. (inv., inmormintare); dezgropa, vb. (a exhuma, a scoate din pamint); gropila, vb. refl. (despre drumuri, a desfunda); gropilos, adj. (plin de gropi); gropnita (var. grobnita), s. f. (mormint, bolta, cripta; groapa, depozit de cereale sub pamint), din sl., bg. grobnica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 143); grobnic, s. n. (mormint, cripta; giulgiu), cf. sl. grobinu „sepulcral”.

hai interj. – Se intrebuinteaza pentru a indemna si mina animalele. Creatie spontana. Se foloseste numai la boi, vaci si oi; pentru cai ii corespunde forma hi. – Der. hai, vb. (a indemna animalele cu strigate; a speria vinatul cu tipete); haicai, vb. (inv., a haitui, a goni; a speria); hait, s. n. (strigat, indemn); hais (var. haisa, hois(a), his), interj. (se foloseste pentru a mina boi la dreapta), pare der. expresiv de la hai (dupa Nandris, RF, I, 185, in loc de aist(a), forma mold. de la acesta, ceea ce nu explica raspindirea sa generalizata). Apare cu acelasi sens in sb. ais, mag. hajsz, sas. hoits, rut. hojs, de unde ar putea proveni din rom. -Hai (var. hii), vb. (a apasa; a se apleca; a se prabusi), pare de asemenea creatie expresiva, si este posibil sa exprime aceeasi intentie (DAR il pune in legatura cu mag. hajlani „a se inclina”). Din aceeasi radacina, cu l expresiv, provin halacai, vb. (Bucov., a striga); halaciuga (var. halagiuca), s. f. (hatis care serveste drept ascunzatoare vinatului, tufisuri, maracinis; par incilcit; harmalaie), si haciuga, s. f. (surcele), de la haicai, ca halaciuga de la halacai (Scriban il deriva pe halaciuga din rus. olacuga „coliba”; pentru Cihac, II, 133, este vorba de sl. chalaga, cf. sb. haluga „iarba”, dar rezultatul acestui cuvint sl. este halinga, s. f. „balarii”, cf. DAR); halai, vb. (a se certa); halagea, s. f. (Munt., zgomot; larma); halalai, vb. (a face zgomot), cf. Iordan, BF, IX, 118; halalaie, s. f. (larma, zarva); halau, s. n. (cearta, bataie); halalau, adj. (Munt., greoi, nedibaci); halaloi, adj. (Trans., lenes, puturos); haladuda, s. f. (femeie murdara si neglijenta; femeie bondoaca); halatuga, s. f. (femeie stricata); holca, s. f. (larma, zarva, scandal), pe care Cihac, II, 140, il explica prin sb. huka, si DAR prin rus. golka „rebeliune”.

hatalau (hatalai), s. m. – (Mold.) Flacau care face curte, june prim, crai. – Var. hatalau. Origine incerta. Dupa Draganu, Dacor., V, 366, din mag. hatalo „calaret”. Pare der. expresiv, cu suf. -lau, cf. handralau, sdrangalau; caz in care prima parte a cuvintului ar putea fi pusa in legatura cu mag. hatalom „forta”, cf. hatalm.

havra (havre), s. f. – Sinagoga. – Mr. havra. Tc. havra (Roesler 606; Seineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avre. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”.

hid (hada), adj. – Urit, diform, pocit. Sl. chudu „josnic” (Cihac, II, 138; Conev 97; cf. DAR), cf. sb., cr., slov. hud „rau”, rus. chudoi „rau”, chudo „rau”, pol. hydny „urit”. – Der. hizenie, s. f. (slutenie); hidos, adj. (rar, oribil), formatie artificiala, in care se combina hid cu hidos, adj., din fr. hideux. Rut. chyd „obiect respingator” ar putea proveni din rom. (Candrea, Elemente, 408).

huideo interj. – Se foloseste pentru a alunga porcii; de asemenea, pentru a reda condamnarea violenta a unui act reprobabil. – Var. huidea, hiido, huido. Coincide cu bg., sp. ujdo, ar putea fi de origine orientala. – Der. huidui, vb. (a alunga porcii; a fluiera in semn de batjocura violenta; a condamna); huiduiala, s. f. (actiunea de a huidui); huiduitura, s. f. (huiduiala); huiduma, s. f. (porc, canalie, ticalos), cuvint care a fost glosat si explicat in diverse moduri (de la huium, var. a lui duium, dupa DAR; de la hadim, dupa DAR; de la hadim, dupa Scriban); haiduma, s. f. (Arg., taran).

im (imuri), s. n. – 1. Noroi, mil. – 2. Murdarie, jeg. Lat. lῑmus (Cipariu, Gram., II, 338; Puscariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imosa, vb. (a murdari); imos(e)ala, s. f. (murdarie); ima, vb. (a murdari), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imaciune, s. f. (inv., murdarie; pata); imala, s. f. (murdarie; noroi); imalos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14).

imprumut adv. – In calitate de imprumut. Lat. promutuum (Diez, I, 235; Puscariu 794; Candrea-Dens., 826; Cipariu, Gram., 368; REW 4319; DAR). Compunerea cu in- este fireasca in formatii adv., cf. imprejur, impreuna, etc. – Der. imprumut (var. inv. imprumuta), s. n. (faptul de a da cuiva sau de a lua de la cineva un bun care urmeaza sa fie restituit), var. direct din lat. promutua; imprumuta (mr. mprumutare), vb. (a cere imprumuta; a da cu imprumut; a imita, a reproduce), care de asemenea ar putea reprezenta direct un lat. *impromutuāre (Puscariu 794; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., I, 386), cf. it. improntare (mil. imprumeda), fr. emprunter; imprumutatura, s. f. (imprumut); imprumator, adj. (persoana care imprumuta).

incurca (incurc, incurcat), vb. – 1. A incilci. – 2. A opri de la o actiune, a stinjeni. – 3. A complica, a tulbura. – 4. A confunda, a amesteca, a bramburi. – 5. (Refl.) A se zapaci, a-si pierde firul ideilor. – 6. (Refl.) A cadea in propria plasa, a se angaja intr-o afacere de unde nu mai poate iesi. – 7. (Refl.) A zabovi, a pierde vremea. – 8. (Cu comp. o) A vorbi stricat o limba, a o rupe. Origine incerta. Daca sensul primitiv este acela de „a insela” (cf. Coresi, hitlenia de incurcam unul spre alaltu, ar putea fi un der. de la currere, de tipul *curricāre, cf. curriculum (Domaschke 147). Se stie ca part. cursum a dat in rom. cursa, astfel ca semantismul unui eventual *curricāre n-ar oferi dificultate. Evolutia posterioara este de asemenea fireasca, intrucit ideea de „a intinde o cursa” se completeaza spontan cu cea de „a stinjeni” sau „a incurca”. Este insa posibil si sa fie vorba de o origine expresiva, ca in ingurga, s.v. Celelalte explicatii nu sint suficiente: de la descurca, si acesta din lat. *de-obscūricāre „a lumina” (Puscariu, ZRPh., XXVII, 680; Puscariu 514), opinie abandonata in DAR, si care facea ca un termen concret sa provina dintr-unul abstract; din lat. *inculcāre (Cihac, I, 35), dificil din punct de vedere fonetic si semantic; din lat. *incolicāre (Giuglea, Cercetari lexicale, 12; DAR; Rosetti, I, 168), si acesta de la colus „furca de tors”, imposibil semantic vorbind; in loc de *incruca, si acesta din gr. ϰροϰῶ „a impleti” (Diculescu, Elementele, 466), dificil de admis. Der. incurcala, s. f. (confuzie, amestec, incilceala); incurcator, adj. (care produce confuzie); incurcatura, s. f. (confuzie, amestec, incilceala); incurca-lume, s. m. (persoana care incurca pe altii, care nu e buna de nimic); descurca, vb. (a descilci; a lamuri, a limpezi; refl., a-si aranja bine treburile; refl., a o rupe pe o limba straina), format pe baza lui incurca, ca descuia fata de incuia sau deschide fata de inchide; descurcaret, adj. (om care se descurca).

indemna (indemn, indemnat), vb. – 1. (Inv.) A invita, a pofti. – 2. (Inv.) A obliga, a pricinui. – 3. A impinge, a da un impuls. – 4. A stirni, a incita, a misca. – 5. A exorta, a inflacara. – 6. (Refl.) A se hotari. – 7. (Refl.) A se multumi, a se simti bine. – Mr. indemn. Origine incerta. Se considera in general (Puscariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-mināre, cf. mina „a conduce” sau fr. emmener. Aceasta explicatie, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificila din acela al fonetismului, intrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla in pozitie forte in prezent eu *indemin, cf. paralelismul cu indemina (Lambrior 375 crede ca indemna este doar var. a lui indemina, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Daca primele doua sensuri, care astazi apar inv., sint originare este posibil sa fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi”, sau „a face vrednic, a face apt”, de unde apoi „a pune in situatia de a face” ceea ce indica vb. urmator (cf. Coresi, indemna Hristos ucenicii sa intre). Rezultatul fonetic este normal, cf. signum › semn; in- trebuie sa fie pref. factitiv adaugat tirziu. Der. indemn, s. n. (invitatie, incitare; exortare; stimul), postverbal; indemnatura, s. f. (inv., stimul); indemnator, adj. (animat, stimulant).

infasa (infas, infasat), vb. – 1. A Infasura in scutece. – 2. A bandaja. – 3. A infasura, a acoperi strins de jur imprejur. – Var. fasa, infas(u)ia. Mr. nfas, nfasare, megl. anfas, anfasari. Lat. fasciāre (Puscariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), cf. alb. faskjoń, it. (in)fasciare (sard. fasare), prov. faissar, fr. faisser, sp. fajar, port. enfaixar. Pref. in- trebuie sa fie tirziu; ar putea fi vorba si de un der. intern de la fase, s.v. Este cuvint comun, cf. ALR, I, 228. Der. infasetura, s. f. (actiunea de a infasa; legatura; scutec); infasura, vb. (a infasura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pina la ochi; a rasuci), der. de la un pl. ipotetic sau colectiv *fasuri ‹ fase, ca gind › ginduri › ingindura; fum › fumuri › infumura, cf. ingrijora etc. (dupa Puscariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din lat. *in-fasciolāre, etimon a carui utilitate nu este evidenta si care nu este confirmat nici de dialecte si nici de celelalte limbi romanice); infasurator, adj. (care infasoara); infasuratura, s. f. (infasurare); desfasa, vb. (a scoate scutecele); desfasura, vb. (a descolaci, a intinde, a desface; a dezvolta).

intimpla (-lu, intamplat), vb. refl. – 1. A se petrece, a se produce, a avea loc. – 2. A se ivi prilejul, a se nimeri. – 3. A se afla intimplator. Origine incerta. Se considera in general der. din lat. *templāre, de la templum „spatiu desenat ideal pe cer de prezicator” (Sulica, Antropomorfisme, Brasov 1900, 77; Puscariu 884; DAR; Rosetti, I, 168; Puscariu Lr., 356). Acel templum era, deci, spatiul in cadrul caruia prezicatorul isi facea observatiile, si de aici contemplare. Se presupune ca zborul pasarilor care intrau in templum arata ceea ce avea sa se intimple, de unde vb. *(in)templāre. Aceasta explicatie nu este cu desavirsire imposibila; ne este insa greu sa admitem ca sensul de „intimplare, hazard” tocmai pentru acele evenimente care fusesera prezise si anuntate de augur. Dosoftei (sec. XVII) foloseste o singura data acest vb. cu un sens foarte special: timplindu-l la mijloc de cale o boala, „surprinzindu-l (sau coplesindu-l) o boala in mijlocul drumului”. Dosoftei este un scriitor la care apar din belsug improprietatile; daca aceasta n-ar fi una din ele, s-ar putea presupune ca intimpla provine efectiv din lat. templum, dar nu din limbajul tehnic al augurilor, ci din sensul sau etimologic, care pare a fi cel al unui dim. al lui tempus, ca in extemplo; in acest caz, sensul primitiv al lui intimpla trebuie sa fi fost cel de „a se petrece, a se produce cu timpul”. Der. de la lat. intemperāre (Cretu 339) sau de la *temporāre (Koerting 5065; Byhan 32), nu pare posibila. Der. intimplare, s. f. (hazard; ceea ce se intimpla, fapt, eveniment, accident; aventura; circumstanta); intimplator, adj. (incidental, accidental).

juca (joc, jucat), vb. – 1. A-si petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-si petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scena. – 6. A misca, a deplasa. – 7. A incurca, a duce de nas, a-si bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, in loc de Iŏcāri (Puscariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Puscariu, Lr., 242 si DAR, il explica drept un calc dupa sl. igrati „a juca” si „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evolutii interne, plecindu-se de la sensul „a minui, a misca”, cf. it. ballare „a misca” si „a dansa”. – Der. jucator, s. m. (persoana care practica un joc; dansator); jucaus, adj. (cartofor; care joaca, danseaza; glumet, hitru; instabil, mobil); jucarie, s. f. (obiect cu care se joaca copiii; gluma, banc); jucarier, s. m. (vinzator de jucarii); jucatorie, s. f. (trisare).

judeca (judec, judecat), vb. – 1. A examina o cauza, a da sentinta intr-o cauza. – 2. (Inv.) A condamna, a da o sentinta. – 3. A guverna, a cirmui, a conduce. – 4. A-si forma o opinie, a chibzui. – 5. A examina, a cerceta. – 6. A aprecia, a valora, a cintari. – 7. A exprima o parere, a critica, a dojeni, a condamna. – Var. (Mold.) giudeca. Mr. giudic, giudicare, megl. judic, istr. judec. Lat. iūdicāre (Puscariu 914; Candrea-Dens., 910; REW 4600; DAR), cf. alb. dzukoń (Philippide, II, 645), it. giudicare, prov. jutgar, fr. juger, sp. juzgar, port. julgar. Der. judecata, s. f. (inv., sentinta, hotarire judecatoreasca; justitie, ratiune, bun simt; proces), care ar putea de asemenea sa fie reprezentant al lat. (res)iūdicāta (dupa Candrea-Dens., 911 si DAR, de la pl. de la iūdicātum); judecator, s. m. (functionar de stat care solutioneaza procesele, magistrat; arbitru), de la judeca cu suf. -tor; judecatoare, s. f. (tribunal, judecatorie), cu suf. -toare (dupa DAR, din lat. iūdicatōria sedes); judecatorie, s. f. (tribunal; profesiunea de judecator); judecatoreasa, s. f. (sotie de judecator); judecatoresc, adj. (judicial); desjudeca, vb. (inv., a hotari, a da o sentinta); rasjudeca, vb. (a-si schimba prima hotarire, a-si schimba parerea; a da din nou o sentinta); prejudecata, s. f., pe baza fr. prejuge; prejudeca, vb., pe baza fr. prejuger; prejudet, s. n. (inv., prejudecata) pe baza lat. praeiudicium; prejudiciu (var. prejuditiu), s. n. (prejudecata; paguba, dauna, extorsiune), dublet al cuvintului anterior, prin intermediul fr. prejudice; prejudicia, vb., din fr. prejudicier.

jur (jururi), s. n. – Inconjurare, ocol, imprejmuire. – Var. (Mold.) giur. Mr. giur. Origine incerta. Se considera reprezentant al lat. gyrus ‹ gr. γῦρος (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, Gram., 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), cf. it., sp., port. giro, prov. gir; insa der. este dificil de explicat (cf. Graur, BL, V, 100). Rezultatul y › iu indica faptul ca imprumutul ar trebui sa fie posterior sec. X (Rosetti, II, 65), si prin urmare, nu poate proveni direct din lat.; caz in care ramine fara o explicatie satisfacatoare rezultatul γυ › g. Daca se admite ca var. giur e primitiva, s-ar putea presupune ca rezultatul gyrus › *gir s-ar fi schimbat ca jimite › j(i)umatate sau bucin › bucium. Totusi, aceasta alterare este incerta la vocala tonica, si nu este necesara o asimilare sau disimilare. Comp. prejur, prep. (inv., in jur de); imprejur, adv. (in locul inconjurator); imprejura, vb. (a inconjura, a incinge), derivat de DAR direct din lat. pop. pergyrāre; imprejurare, s. f. (inconjurare; circumstanta, conditie; situatie, pozitie); imprejurator, adj. (care asediaza); imprejuras (var. imprejurean), s. m. (inv., vecin); imprejurime, s. f. (locul sau tinutul dimprejur); desprejura, vb. (a descinge; a pune in libertate, a da drumul). – Cf. inconjura.

lai (laie), adj. – 1. Sur, brumariu, gri. – 2. De culoare inchisa, negru. – Var. lau. Mr. laiu „negru”. Origine necunoscuta. Explicatiile incercate pina acum nu par suficiente. A fost considerat ca provenind din alb. ljaj „roscat, blond-auriu” (P. Papahagi, Jb., XII, 103), care ar putea reprezenta lat. flavus; dar, pe linga dificultatile fonetice si semantice, nu exista alt ex. de cuvint lat. intrat in rom. prin intermediul alb. Dupa Pascu, Beitrage, 35 si Pascu, I, 71 sta in locul lui *galai, din lat. galla „gogoasa de ristic”. Der., din gr. λάγειος „iepuras” (Diculescu, Elementele, 440), este foarte neverosimila. Dupa Puscariu, Dacor., V, 547-50 si DAR, din lat. labes, „pata”, explicatie putin probabila, deoarece in lat. acest sens este secundar (labes apartine aceleiasi familii cu labor), si ca in rom. sensul de „negru” este secundar (lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lina sau culoarea neagra amestecata cu alb sau carunt). Anterior indoeurop., dupa Lahovary 332. Daca se tine cont de faptul ca acest cuvint se aplica numai la lina, si ca indica o culoare naturala, asa cum rezulta de la spalarea linii (cf. fr. ecru, sp. crudo, care de asemeni a ajuns sa indice o culoare), ne-am putea gindi la verbul la „a spala”; dar der. nu este clara, si ramine neexplicata relatia obscura cu balai. Cf. laun. Din rom. provin ngr. λάίους (Murnu, Lehnw., 30), probabil alb. ljaj (Tiktin; DAR), sb. laja, slov. laja, lajka, ceh. lajka, rut. ljajistyi (Candrea, Elemente, 408).

leagan (leagane), s. n. – 1. Patut care se balanseaza pentru copiii mici. – 2. Inceput, origine. – 3. Scrinciob, dulap. – 4. (Inv.) Caleasca, sareta. – 5. Scaunel, capra vizitiului la trasurile cu suspensie. – 6. Virsa, instrument de pescuit in forma conica. – Var. leangan, leagana. Mr. leagina, megl. legan, istr. leagar. Der. legana, vb. (a da in leagan un copil; a adormi cu cintece un copil; a dezmierda, a desfata; refl., a se da in leagan; a merge leganat, a se balansa; refl., a se clatina, a oscila, a se balabani; refl., inv., a se indoi, a sovai); leganator, adj. (care incinta); leganatoare, s. f. (servitoare care leagana); leganatura, s. f. (leganare). Origine nesigura. Pare sa provina dintr-un lat. *lecanis, din gr. λεϰάνη (si, de asemeni, λαϰάνη sau λεϰάνιον), „taler, galeata, jgheab”, cf. rus. lochani „lighean” (Vasmer, II, 62). De fapt, forma traditionala a leaganului este cea a unei copai facute dintr-un trunchi de copac taiat in doua, in directia inaltimii, si scobit, cf. albie, copaie. Dupa Boissacq 568, cuvintele gr. provin prin intermediul lui λέϰος „taler”, dintr-o radacina indoeurop. *leq- „a se incovoia”, cf. lat. lanx „taler, terezie de balanta”. Semantismul pare normal: nu si fonetismul, care prezinta o oarecare dificultate. Ar trebui sa se admita o schimbare de accent, facilitat poate de vb. legana (cf. pieptene-pieptana, cumpana-cumpani, geamana-ingemana, etc.). Si asa, rezultatul ar trebui sa fie leagina (ca in mr.), unde i s-ar fi deschis sub influenta lui e anterior si al lui e final de la pl. Forma de pl. a oscilat de la leagene (sec. XVII, inv.) › legene la leagane, care este forma acceptata astazi, poate datorita unei repugnante instinctive de a admite schimbarea lui g › g in interiorul cuvintului. Este un cuvint comun (ALR, I, 287); si prezenta formei rotacizate (cf. istr.) arata fara putinta de tagada o apartenenta la fondul lingvistic primitiv. Der. din gr. λεϰάνη sau λαγένα a fost deja propusa de Roesler 571, dar nu a fost acceptata, si nici n-ar putea fi, caci Roesler pornea de la gr. moderna. Laurian si Massim se gindeau la gr. λίϰνον „leagan”; si Candrea presupune ca acest ultim cuvint ar fi trecut in lat. in forma *liginus, a carei der. nu pare corecta (caci dificultatea rezultatului gi › ga, se explica, neconvingator, prin paralelismul cu cearcan si mesteacan). Toate celelalte ipoteze pleaca de la vb. legana, considerat ca originar, in timp ce leagan ar fi un postverbal. Parerea cea mai acceptata astazi, din cite se pare, este cea a lui Puscariu, care se bazeaza pe un lat. *ligināre, der. din ligare. Explicatia semantica se gaseste in faptul ca anumite leagane se leaga de o grinda din tavan pentru a le usura balansul (Puscariu, Lat. li, 172; Puscariu 957; REW 5028; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 228; Rosetti, I, 58 si 168; Iordan, BF, IX, 149; cf. Rohlfs, Differenzierung, 57; Draganu, Dacor., III, 509-14, explica lat. *ligināre printr-un radical *lig- „a misca”). – Dar obiceiul leaganelor legate de tavan exista doar in Trans. si nu e sigur ca-i cel initial; fonetismul nu inceteaza sa prezinte dificultati; si nici evolutia semantica propusa nu pare probabila, deoarece *ligināre „leagane” ar trebui sa insemne, dupa acelasi Puscariu, „a lega leaganul”, adica faza de pregatire a lui legana, care se da o singura data; asa ca *ligināre doar in mod fortat ar putea ajunge sa insemne „a legana” (dupa cum in iter facere nu putem conchide ca facere ar putea ajunge sa insemne „a calatori”). Cu atit mai putin pare convingator etimonul *legivinare, de la levis compus cu agināre (Candrea-Dens., 943; Densusianu, GS, II, 317), cu sensul de „a se misca incet”. In fine, nu sint probabile explicatiile incercate pe baza imprumuturilor moderne din mag. lengetni, logatni (Cihac, II, 511); din alb. lekunt „a legana” (Miklosich, Rum. Unters., II, 22); din bg. legalo „cuib” (Byhan 264); din mag. lengeni „a undui, a face valuri” (Scriban).

lehai (-aesc, lehait), vb. – A vorbi repezit, a sporovai. Creatie expresiva, o simpla var. a lui blehai (Scriban) si a lui lihai, vb. (Trans., a gifii; Maram., a striga, a vocifera). E putin probabila legatura facuta de Cihac, II, 168, cu sl. lichu „gol, de prisos” sau cea sugerata de Tiktin si Philippide, II, 719, cu alb. leh „a behai”. – Der. lehaiala, s. m. (sarlatan); lehau, s. m. (Mold., limbut); lehaiala, s. f. (Mold., flecareala); lehait, s. n. (taifas, trancaneala). Cf. lehamite, s. f. (oboseala, dezgust, repulsie), care ar putea deriva din aceeasi radacina expresiva (Cihac, II, 168; Scriban), daca se admite ca aceasta ar putea avea si sensul de „a scirbi”, ca cihai (dupa Tiktin, mai bine pusa in relatie cu lihni, lesina; dupa DAR din mag. leha „gol”; finala ca in pasa-mi-te, dara-mi-te etc.); der. lehameti (var. lehametisi, lehametui, lehametisi), vb. (a scirbi, a-i fi greata, a inspira repulsie), cf. leomi.

leurda s. f. – Varietate de usturoi salbatic (Allium ursinum). Origine necunoscuta. S-a incercat explicarea acestui cuvint prin intermediul alb. hudere „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar aceasta ipoteza pare insuficienta. Dupa Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; dupa Scriban, in legatura cu lat. luridus. Der. par sa arate ca sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „padure mlastinoasa”, cum sint cele in care creste in mod spontan aceasta planta; din aceasta cauza e posibil sa ne gindim la o origine expresiva: leurda ar putea fi o var. a lui leopa, leoarba, leoarca, cu sensul de „loc unde bolboroseste”. – Der. leurdeasa, s. f. (padure); leurdar, s. m. (tilhar). – Din rom. provine rut. levurda.

liliac (lilieci), s. m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. liliku „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Inrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rindunele”, sb. lelek „barza”, bg. lilek „barza”, ngr. λέλέϰας „barza”, alb. ljeljek „barza”, inca admisa in general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barza” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare ca provine mag. liliak (Edelspacher 18).

lipi (lipesc, lipit), vb. – 1. A prinde, a cola, a incleia. – 2. A adera, a reuni, a aduna. – 3. A tencui. – 4. A palmui. – Mr. alichescu, megl. lipes. Sl. lepiti sau lipeti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan, Dift., 138), de la lepu „clei”, cf. bg. lepja, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a impreuna; refl., a se dedica); lipaci, s. m. (caprior alipit, nada de lemn), in Mold.; lipeala, s. f. (lipitura); lipca, adv. (lipit de... ), din rut. lipkii (Bogrea, Dacor., IV, 829), pol. lipki, in Mold. (legatura cu bg. lepka, sugerata de Tiktin si Conev 63, nu este convingatoare); lipicios, adj. (care lipeste; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos); lipicioasa, s. f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine); lipici, s. n. (atractie, farmec), cu suf. -ici, cf. gidilici; lipici, s. m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum); lipica, s. f. (Trans., molie); lipiciune, s. f. (blefarita); lipie, s. f. (piine rotunda si turtita), pe care Cihac, II, 172, Tiktin si Candrea o pun in legatura cu sb. lepinja, mag. lepeny (mai probabil e vorba de un der. interior, desi nu foarte clar); lipitoare, s. f. (animal care suge singe, Hirudo officinalis, nume de planta vinarita, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. papaluda, Caprimulgus europaeus); lipitura, s. f. (lipire; tencuiala; apatie atribuita spiritelor rele); lipitor, adj. (care lipeste); deslipi, vb. (a descleia, a separa). Lipar, s. n., (foc, ardoare), in Trans., ar putea proveni din lipi („locul unde soarele <<se lipeste>> cel mai tare”).