VẤSLĂ1,vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo. (Sursa: DEX '98 )
VẤSLĂ2,vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo. (Sursa: DEX '98 )
VÂSLĂ ~ef. Unealtă de lemn, constând dintr-o coadă lungă cu o terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; lopată. [G.-D. vâslei] /<sl. veslo (Sursa: NODEX )
v'âslă s. f., g.-d. art. v'âslei; pl. v'âsle (Sursa: DOOM 2 )
VÂSLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. și Ban.) suflă. (Ambarcație cu ~e.) (Sursa: Sinonime )
VÂSLĂ s. v. lopată, mănunchi. (Sursa: Sinonime )
vîslă (-le), s. f. – 1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Șirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo. – Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaș (var. înv. vîslariu), s. m. (persoană care vîslește), cf. sb. veslar; vîslit, s. n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli). (Sursa: DER )
vîșlă (-le), s. f. – Dog. – Var. vijlă. Mag. visla, sb. vižle (Cihac, II, 459; Conev 56). În Trans. (Sursa: DER )
vâslă (unealtă, coardă de viță) s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle (Sursa: Ortografic )
clădăríe f. (d. cladără). Mold. Legătură de strugurĭ care se atîrnă ca să se păstreze pe ĭarnă. – În Munt. vîslă. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
vấslă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
vấșlă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
