A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină
A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva)
A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva
A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva)
A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi
A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult
A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
A pune (cuiva ceva) în vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotărâre; a avertiza
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre
A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; a discuta multe și de toate
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi
A se așterne țărânii = a se întinde la pământ
A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele
A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume
A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică
A sta (sau a rămâne, a se menține) pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile
A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva
A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi
A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară
A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva
A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni
A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic
A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
A-l căra (pe cineva) păcatul = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie
A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost
A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; a se încăpățâna
Cap de țară = margine de țară; hotar
Celălalt (sau alt) tărâm = regiune îndepărtată (subpământeană), dincolo de lumea reală, populată de ființe mitice
Cu ascuțime = hotărât, ferm
Cu hotărâre = fără îndoială, sigur
Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt
Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm
Cu țârâita = (puțin) câte puțin
De tarabă = de calitate proastă, mahalagesc, trivial
Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă
Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit
Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă
La (o) adică sau la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie
La cataramă = zdravăn, strașnic
La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii
Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire
O țâră = puțin, nițel
Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se
TÁRĂ1,tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára. (Sursa: DEX '98 )
TÁRĂ2,tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare. (Sursa: DEX '98 )
TÂRÎ́,târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti. (Sursa: DEX '98 )
ȚÁRĂ,țări, s. f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; p. ext. stat. ◊ Expr. Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (Fam.) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ir.) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; p. ext. a discuta multe și de toate. (Pop.) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liber să faci ce vrei, să pleci unde vrei. La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (Fam.) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ținuturi) Țara Românească, Țările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ținut, teritoriu. ♦ Șes. 3. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie. 4. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat. ◊ Loc. adj. De (sau de la) țară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; p. ext. oameni, lume. ◊ Expr. A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (Înv.) Populație de la sate; țărănime. [Var.: (înv.) țeáră s. f.] – Lat. terra. (Sursa: DEX '98 )
ȚẤRĂ s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
A SE TÂRÎ mă ~ăscintranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu, cu trupul lipit de pământ. ◊ ~ în fața cuiva a manifesta servilism față se cineva. 2) (despre oameni) A merge încet, cu greu, abia ducându-și picioarele; a se tăbârci. 3) (despre obiecte care atârnă) A se freca de pământ (în timpul mișcării). /<sl. trĕti (Sursa: NODEX )
A TÂRÎ́ ~ăsctranz. 1) (obiecte sau ființe) A face să se miște, ducând cu greu (după sine); a trage. ◊ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trăi foarte greu. ~ pe cineva în noroi a face să comită fapte reprobabile; a compromite. 2) A face să se târască. /<sl. trĕti (Sursa: NODEX )
TÁRĂ1 ~ef. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăți în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára (Sursa: NODEX )
ȚÁRĂ țărif. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic. ~ industrial-agrară. ◊ A trece peste mări și țări a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domnește anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fără a avea competența necesară. ~a nimănui a) comunitate dezorganizată; b) zonă neutră (între două armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra în conflict cu toată lumea. A afla târgul și ~a a afla toată lumea. 3) Loc unde s-a născut și trăiește o persoană; patrie; baștină. 4) fig. Teritoriu de mare întindere având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; ținut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. țării] /<lat. terra (Sursa: NODEX )
ȚÂRĂf. pop. : O ~ a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b) o clipă; un moment. /Din țâr (Sursa: NODEX )
TÁRĂ1s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara]. (Sursa: DN )
TÁRĂ2s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [Cf. fr. tare, it. tara]. (Sursa: DN )
TÁRĂ1s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara) (Sursa: MDN )
TÁRĂ2s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. (< fr. tare) (Sursa: MDN )
*țắrile romấne s. f. pl. + adj. (Sursa: DOOM 2 )
APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric. (Sursa: Sinonime )
BURUIANĂ-DE-ȚÁRĂ s. v. năfurică. (Sursa: Sinonime )
GRÂU TÁRE s. v. ghircă. (Sursa: Sinonime )
TÁRĂ s. dara. (~ unei mărfi.) (Sursa: Sinonime )
TÁRĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu. (Sursa: Sinonime )
TÂRÎ vb. 1. a târâi, a târșâi, a trage, (reg.) a tăgârța. (A ~ ceva după sine.)2. (rar) a se târșâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se ~ până la tranșee.)3. (pop.) a mâna. (Oltul îl ~ la vale.)4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.) (Sursa: Sinonime )
TÂRÎ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta. (Sursa: Sinonime )
ȚÁRĂ s. 1. v. stat. 2. v. putere. 3. v. patrie. 4.(IST.) (Mold.) câmp, ocol. (~ Făgărașului.)5. v. popor. (Sursa: Sinonime )
ȚÂRĂ s. v. fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pișcătură, ruptură, strop, zdreanță. (Sursa: Sinonime )
VÂNTURĂ-ȚÁRĂ s. v. aventurier. (Sursa: Sinonime )
târă s.f. (reg.) cărăruie în pădure. (Sursa: DAR )
tîrî (tîrắsc, tîrît), vb. – 1. A tîrîi pe pămînt, a trage după sine. – 2. A înșfăca, a înhăța. – Var. tîrîi, tîri, întîri. Sl. trĕti, trą „a freca” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb. trti, ceh. triti. Pentru semantism, trebuie să se pornească de la ideea de „a freca pămîntul”; pentru fonetism, cf. pîrî. – Der. tîrîie-brîu, s. m. (zdrențăros, golan); tîrîș (Mold., tîrîiș), adv. (pe jos); tîrîș, s. n. (buștean sau sarcină de lemne transportată prin tîrîre); tîrî(i)tor,adj. (care se tîrăște); tîrîtoare, s. f. (reptilă, unealtă de pescuit pentru a se scufunda); tîrîtură, s. f. (tîrîre, acțiunea de a tîrî; femeie stricată); tîrlan, s. m. (buștean, lemn), cuvînt rar, apare la Sandu-Aldea; tîrlie, s. f. (derdeluș), ultimele cuvinte, cu l expresiv, sînt proprii Munt. (Sursa: DER )
țáră (țắri), s. f. – 1. Stat. – 2. Patrie. – 3. Cîmp. – 4. Popor, lume. – Var,. înv. țeară. Mr. țară „pămînt”, megl. țară. Lat. tĕrra (Pușcariu, 1712; REW 8668), cf. vegl. tyarra, it., port., prov., cat. terra, fr. terre, sp. tierra. Pentru evoluția semantică izolată din rom., cf. Șeineanu, Semasiol., 184 și Balotă, R. hist., 1937, p. 61-9. – Der. țăran, s. m. (sătean); țărancă, s. f. (săteancă); țărăncuță, s. f. (țărancă tînără; Arg. bilet de 500 lei), ultimul sens, datorită efigiei sale; țărănatic, adj. (înv., rustic); țărănesc, adj. (de țară, rustic); țărănește, adv. (rustic); țărăni, vb. refl. (a trăi ca la țară); țărănie, s. f. (stare de țăran); țărănoi, s. m. (țărani, mulțime de țărani); țărănism s. n. (mișcare și partid politic, fondat de Ion Mihalache în 1918); țărănist, adj. (membru al partidului țărănesc român); țărînă (var. țăr(i)nă, țerină), s. f. (pămînt, ogor, arătură), de la țară cu suf. -ină ‹ sl. -ino (Tiktin; der. din lat. terrῑna, propusă de Pușcariu 1714; Iordan, Dift., 115 și REW 8672, este mai puțin probabilă). – Din rom. provine rut. cara „mulțime” (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403), pol. cara (Miklosich, Wander., 13), rut., rus. caranin „cultivator” (Vasmer, III, 282). (Sursa: DER )
ápă táre s. f. + adj. (Sursa: Ortografic )
táră (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre (Sursa: Ortografic )
târî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târá; conj. prez. 3 sg. și pl. târáscă (Sursa: Ortografic )
Țára de Foc s. pr. f. (Sursa: Ortografic )
Țára Româneáscă (Muntenia) s. pr. f. (Sursa: Ortografic )
țáră s. f., g.-d. art. țării; pl. țări (Sursa: Ortografic )
Țările de Jos s. pr. f. pl. (Sursa: Ortografic )
țâră s. f., pl. țâre (Sursa: Ortografic )
vântură-țáră s. m. invar. (Sursa: Ortografic )
OAȘ 1. Munții ~, unitate montană joasă (400-800 m alt.), situată în lanțul vulcanic din NV Carpaților Orientali, între granița de N a României și pasul Huta-Certeze de pe cursul superior al râului Valea Rea. Sunt alcătuiți din lave andezitice care acoperă depozitele de marne, argile și gresii miocene. Au aspectul unui platou larg, fragmentat, dominat de mai multe vârfuri cu adpect de domuri. Alt. max.: 869 m (vf. Obârșiei). Expl. de min. neferoase complexe și de mat. de costr. Păduri de fag și de gorun în alternanță cu pajiști. 2. Depresiunea ~ sau Țara Oașului, depresiune de origine tectono-vulcanică, situată pe Valea Turului, între M-ții Oaș și Gutâi. Supr.: c. 550 km2. Relief variat, cu altitudini medii reduse, în cadrul căruia se disting dealuri piemontane (400-600 m alt.), martori de eroziune, câmpii piemontane (200-400 m alt.), terase și lunci. Compartimentată în trei bazinete: Negrești, Târșolț și Cămârzana. Climă răcoroasă cu inversiuni de temperatură iarna. Temp. medie anuală este de 8-9ºC; precipitații moderate: 700-950 mm/an. Păduri de fag și conifere. Expl. forestiere și miniere (bentonite la Racșa). Izvoare minerale (Bixad, Luna, Valea Mariei). Zonă etnografică și folclorică în care muzica populară, dansul, portul popular oșenesc și tradițiile populare și-au păstrat vitalitatea. (Sursa: DE )
ORGANIZAȚIA ȚĂRILOR EXPORTATOARE DE PETROL (O.P.E.C.; în engl.: Organization of the Petroleum Exporting Countries), organizație internațională guvernamentală, cu sediu la Viena (Austria), creată în 1960, în scopul unificării și coordonării politicilor și strategiilor țărilor membre în domeniul comerțului internațional cu petrol și apărarea intereselor lor în general. Are 11 state membre: Algeria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Iraq, Iran, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar și Venezuela. În cadrul organizației funcționează Fondul O.P.E.C.pentru Dezvoltare Internațională (în engl.: Fund for International Development), cu sediu la Viena (Austria), creat în 1976 și având ca membri statele O.P.E.C. (Sursa: DE )
REVOLUȚIA DIN ȚĂRILE DE JOS, prima revoluție din Europa, desfășurată între 1566 și 1609, în Țările de Jos aflate în stăpânirea Spaniei. Cu un caracter antifeudal și de eliberare națională de sub dominația absolutismului spaniol, revoluția a îmbrăcat forma luptei împotriva Bisericii catolice, sprijinul principal al Spaniei în Țările de Jos, și s-a desfășurat sub steagul calvinismului. A început cu răscoala populară din 1566, cunoscut în istorie de răscoala iconoclastă, reprimată de armata spaniolă comandată de regele de Alba, care a instaurat un regim de teroare sângeroasă, împotriva căruia a luat naștere o puternică mișcare de partizani, care s-a generalizat. în 1572. Speriată de proporțiile revoluției, o parte a marii burghezii au trecut puterea în provinciile Olanda și Zeeland prințului Wilhelm de Orania (Wilhelm Taciturnul). La sfârșitul deceniului al optulea al sec. 16 au avut loc răscoale populare și mișcări țărănești și în sudul Țărilor de Jos, la Bruxelles, Gand, Ypres, Anvers ș.a., unde au fost create „comitetele celor 18”, organe revoluționare ale revoluției. Nobilimea, orășenimea și clerul catolic din provinciile din S, temându-se de revoluție, au constituit „Uniunea de la Arras” (1579) și au căzut la înțelegere cu Filip II, regele Spaniei, rămânând sub stăpânirea lui. În același an, provinciile din N (Holland, Zeeland, Frisia și Utrecht), au încheiat „Uniunea de la Utrecht” la care au aderat și orașele din Flandra și Brabant, în frunte cu Gand; pe baza acestei uniuni s-a constituit în 1581 „Republica Provinciilor Unite”, care, după numele celei mai mari provincii, a fost numită în mod curent, după 1609, Olanda, recunoscută în mod formal de Spania în 1609, iar pe plan european, prin Pacea westfalică (1648). (Sursa: DE )
ȚĂRILE DE JOS, denumire dată în Ev. med., și în Epoca modernă terit. care cuprindea Belgia, Olanda, Luxembourg precum și NE Franței. V. Burgundia; Flandra; Belgia; Olanda; Luxembourg. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
tara substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
tara
taraua
plural
tarale
taralele
genitiv-dativ
singular
tarale
taralei
plural
tarale
taralelor
vocativ
singular
tara
plural
taralelor
tară substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
tară
tara
plural
tare
tarele
genitiv-dativ
singular
tare
tarei
plural
tare
tarelor
vocativ
singular
tară, taro
plural
tarelor
târă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
