Dex.Ro Mobile
Vezi 9 expresii

STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. Tranz. A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o țară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân. (Sursa: DEX '98 )

STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. (Sursa: DEX '98 )

A SE STĂPÂNÍ mă ~ésc intranz. A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se controla; a se domina. /Din stăpân (Sursa: NODEX )

A STĂPÂNÍ ~ésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deține în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (țări, împărății) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei țări; a fi domn al unei țări; a domni; a guverna. /Din stăpân (Sursa: NODEX )

STĂPÂNÍRE ~i f. 1) v. A STĂPÂNI și A SE STĂPÂNI.~ de sine reținere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni (Sursa: NODEX )

STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăție.) 4. v. cunoaște. 5. a cunoaște, a poseda, a ști. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reține. 10. a(-și) birui, a(-și) înfrâna, a(-și) înfrânge, a(-și) învinge, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 11. v. abține. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera. (Sursa: Sinonime )

STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa. (Sursa: Sinonime )

STĂPÂNÍRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupație. (Dacia sub ~ romană.) 8. v. dominație. 9. v. cunoaștere. 10. cunoaștere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. v. abținere. 12. v. cumpăt. 13. reținere. (Arată multă ~.) (Sursa: Sinonime )

STĂPÂNÍRE s. v. autoritate, influență, înrîurire, putere, stat, țară. (Sursa: Sinonime )

Stăpânire ≠ nestăpânire (Sursa: Antonime )

stăpâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăpâneáscă (Sursa: Ortografic )

stăpâníre s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
stăpâni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stăpâni stăpânire stăpânit stăpânind singular plural
stăpânește stăpâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stăpânesc (să) stăpânesc stăpâneam stăpânii stăpânisem
a II-a (tu) stăpânești (să) stăpânești stăpâneai stăpâniși stăpâniseși
a III-a (el, ea) stăpânește (să) stăpânească stăpânea stăpâni stăpânise
plural I (noi) stăpânim (să) stăpânim stăpâneam stăpânirăm stăpâniserăm, stăpânisem*
a II-a (voi) stăpâniți (să) stăpâniți stăpâneați stăpânirăți stăpâniserăți, stăpâniseți*
a III-a (ei, ele) stăpânesc (să) stăpânească stăpâneau stăpâni stăpâniseră
* Formă nerecomandată

stăpânire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stăpânire stăpânirea
plural stăpâniri stăpânirile
genitiv-dativ singular stăpâniri stăpânirii
plural stăpâniri stăpânirilor
vocativ singular stăpânire, stăpânireo
plural stăpânirilor