STĂPÂNÍRE,stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. (Sursa: DEX '98 )
STĂPÂNÍRE ~if. 1) v.A STĂPÂNI și A SE STĂPÂNI. ◊ ~ de sine reținere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni (Sursa: NODEX )
STĂPÂNÍRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?)6. autoritate. 7. ocupație. (Dacia sub ~ romană.)8. v. dominație. 9. v. cunoaștere. 10. cunoaștere, posedare. (~ mai multor limbi străine.)11. v. abținere. 12. v. cumpăt. 13. reținere. (Arată multă ~.) (Sursa: Sinonime )
STĂPÂNÍRE s. v. autoritate, influență, înrîurire, putere, stat, țară. (Sursa: Sinonime )
Stăpânire ≠ nestăpânire (Sursa: Antonime )
stăpâníre s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri (Sursa: Ortografic )
