RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare. – V. rupe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RUPT1 s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RUPT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival v. A RUPE și A SE RUPE. ◊ ~ de oboseală foarte ostenit. ~ de foame foarte flămând. Râde ~tul de cârpit se spune despre cel care își bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. 2) Care este îndepărtat, înstrăinat. ~ de viață. /v. a rupe (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RUPT1 s.n. ~ 2. (În loc.) (Nici) În ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci. Muncește pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea] (Sursa: DLRLC ) Copy to clipboard

RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , găurit (prin întrebuințare). ♦ Cu carnea trupului sfâșiată; rănit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. de, arătând cauza) Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lanț rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu vă zic rupt-ales Că așa fără nici o rânduială Nu putem nici până dimineață Rămânea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare ruptă. ♦ Expr. Bucățică ruptă = v. bucățică. 4. ~ , îndepărtat; care a pierdut legătura cu.... (Sursa: DLRLC ) Copy to clipboard

RUPT adj. 1. v. frânt. 2. v. plesnit. 3. v. zdrențuit. 4. v. sfâșiat. 5. v. zdrențăros. 6. sfâșiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. v. zdrențăros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frânt. (Os ~; mână ~.) 10. v. extenuat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

RUPT adj. v. intermitent, întrerupt, întretăiat, ritmic, sacadat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

RÚPTĂ s. (IST.) (înv.) ruptoare. (~ stabilită între contribuabili și vistierie.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

RUPT1 s. n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

RÚPTĂ s. f. v. rupt (II.); ♦ Impozit care consta dintr-o sumă fixă, cu caracter individual și plătibilă în patru rate anuale, care s-a introdus pentru prima dată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea. (din rupe) (Sursa: DER ) Copy to clipboard

rupt s. n. (pl. rupte în loc. pe ~) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

rúptă s. f., g.-d. art. rúptei; pl. rúpte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard