RÚPTĂ s. (IST.) (înv.) ruptoare. (~ stabilită între contribuabili și vistierie.) (Sursa: Sinonime )
RÚPTĂ s. f. v. rupt (II.); ♦ Impozit care consta dintr-o sumă fixă, cu caracter individual și plătibilă în patru rate anuale, care s-a introdus pentru prima dată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea. (din rupe) (Sursa: DER )
rúptă s. f., g.-d. art. rúptei; pl. rúpte (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
rupt adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
rupt
ruptul
ruptă
rupta
plural
rupți
rupții
rupte
ruptele
genitiv-dativ
singular
rupt
ruptului
rupte
ruptei
plural
rupți
rupților
rupte
ruptelor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
ruptă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
