A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat
A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora
A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat
A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește
A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind
A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva
A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva
A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe
A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste
A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute
RUGÁ,rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Lat. rogare. (Sursa: DEX '98 )
RUGÁ vb. 1. (înv.) a cerca. (L-a ~ să-i facă un serviciu.)2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl ~ să intre.)3.(BIS.) a se închina, (reg.) a (se) sineca. (Toată ziua se ~.) (Sursa: Sinonime )
rugá (róg, rugát), vb. – 1. A implora. – 2. A cere, a solicita. – 3. A invita. – Mr., megl., istr. rog. Lat. rǒgāre (Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), cf. it. rogare, prov., cat., sp., port. rogar, v. fr. rover. – Der. rugă, s. f. (rugăciune, implorare; petiție, cerere; Trans., Olt., hram; Mold., Trans., cruce, troiță); rugăciune (megl. rugăciuni), s. f. (închinare, rugă), probabil direct din lat. rǒgātiōnem (Pușcariu 1479; REW 7362), cf. prov. roazó, fr. rovaison, port. pogações; rugăminte (megl. rugămînt), s. n. (rugă, cerere), probabil pl. n. de la rugămînt, interpretat ca sing. f., cf. încălțăminte (după Pușcariu 1480, direct din lat. rǒgāmentum); rugător, adj. (care cere). – Din rom. provine săs. rugan, vb. (Sursa: DER )
rugá vb., ind. prez. 1 sg. rog, 3 sg. și pl. roágă (Sursa: Ortografic )
RÚGĂ,rugi, s. f. 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (Reg.) Cruce, troiță. – V. ruga. (Sursa: DEX '98 )
A RUGÁ rogtranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă. ◊ Te rog (frumos)! se spune, ca formulă de politețe, când cineva se adresează unei persoane, cerându-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toți dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Mă rog se spune când vorbitorul lasă o hotărâre la discreția interlocutorului său. /<lat. rogare (Sursa: NODEX )
A SE RUGÁ mă rogintranz. 1) A solicita manifestând un interes personal deosebit. ◊ Mă rog matale te rog cu multă insistență. 2) (în credințele religioase) A face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. ◊ ~ cu cerul și cu pământul a se ruga cu o stăruință deosebită. /<lat. rogare (Sursa: NODEX )
RÚGĂ ~i f. 1) v.RUGĂMINTE. 2) v.RUGĂCIUNE. /v. a ruga (Sursa: NODEX )
RÚGĂ s. 1. v. rugăminte. 2. v. rugăciune. (Sursa: Sinonime )
RÚGĂ s. v. cruce, denie, hram, troiță. (Sursa: Sinonime )
rúgă s. f., g.-d. art. rúgii; pl. rugi (Sursa: Ortografic )