RÂȘNÍT s. n. Acțiunea de a râșni. – V. râșni. (Sursa: DEX '98 )
RẤȘNIȚĂ,râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica. (Sursa: DEX '98 )
RÂȘNIȚĂ ~ef. 1) Instalație primitivă de măcinat cereale compusă din două pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ A ajunge de la moară la ~ a sărăci; a scăpăta. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede și mult. 2) Mașină mică de uz casnic pentru măcinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. răšnica (Sursa: NODEX )
RÂȘNÍT adj. v. bătut, făcăluit, frecat, sleit. (Sursa: Sinonime )
RÂȘNÍT s. râșneală, râșnire. (~ul cafelei.) (Sursa: Sinonime )
RÂȘNIȚĂ s. 1. (rar) morișcă. (~ de cafea, piper etc.)2. (prin Transilv.) melesteu. (~ de porumb.) (Sursa: Sinonime )
RÂȘNIȚĂ s. v. gură, pipota, rânză, stomac, măcinător. (Sursa: Sinonime )
râșnít s. n. (Sursa: Ortografic )
râșniță s. f., g.-d. art. râșniței; pl. râșnițe (Sursa: Ortografic )
