RÂȘNÍT s. n. Acțiunea de a râșni. – V. râșni. (Sursa: DEX '98 )
RÂȘNÍT adj. v. bătut, făcăluit, frecat, sleit. (Sursa: Sinonime )
RÂȘNÍT s. râșneală, râșnire. (~ul cafelei.) (Sursa: Sinonime )
râșnít s. n. (Sursa: Ortografic )
râșni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) râșni | râșnire | râșnit | râșnind | singular | plural |
râșnește | râșniți |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | râșnesc | (să) râșnesc | râșneam | râșnii | râșnisem |
a II-a (tu) | râșnești | (să) râșnești | râșneai | râșniși | râșniseși |
a III-a (el, ea) | râșnește | (să) râșnească | râșnea | râșni | râșnise |
plural | I (noi) | râșnim | (să) râșnim | râșneam | râșnirăm | râșniserăm, râșnisem* |
a II-a (voi) | râșniți | (să) râșniți | râșneați | râșnirăți | râșniserăți, râșniseți* |
a III-a (ei, ele) | râșnesc | (să) râșnească | râșneau | râșniră | râșniseră |
* Formă nerecomandată
râșnit adjectiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | râșnit | râșnitul | râșnită | râșnita |
plural | râșniți | râșniții | râșnite | râșnitele |
genitiv-dativ | singular | râșnit | râșnitului | râșnite | râșnitei |
plural | râșniți | râșniților | râșnite | râșnitelor |
vocativ | singular | — | — |
plural | — | — |