Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. – V. predispune. (Sursa: DEX '98 )

PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune]. (Sursa: DN )

predispús adj. m., pl. predispúși; f. sg. predispúsă, pl. predispúse (Sursa: Ortografic )

PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). (Sursa: DEX '98 )

A PREDISPÚNE predispún tranz. 1) (persoane) A face să aibă o anumită stare de spirit sau dispoziție; a dispune din timp. ~ la o muncă creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (față de anumite boli). /<fr. prédisposer (Sursa: NODEX )

PREDISPÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A PREDISPUNE. 2) (despre persoane) Care are înclinații înnăscute spre ceva. /v. a predispune (Sursa: NODEX )

PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer]. (Sursa: DN )

PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) (Sursa: MDN )

PREDISPÚNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obezitate.) (Sursa: Sinonime )

predispúne vb. → dispune (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
predispune   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) predispune predispunere predispus predispunând singular plural
predispune predispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) predispun (să) predispun predispuneam predispusei predispusesem
a II-a (tu) predispui (să) predispui predispuneai predispuseși predispuseseși
a III-a (el, ea) predispune (să) predispună, predispuie predispunea predispuse predispusese
plural I (noi) predispunem (să) predispunem predispuneam predispuserăm predispuseserăm, predispusesem*
a II-a (voi) predispuneți (să) predispuneți predispuneați predispuserăți predispuseserăți, predispuseseți*
a III-a (ei, ele) predispun (să) predispună, predispuie predispuneau predispuseră predispuseseră
* Formă nerecomandată

predispus   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular predispus predispusul predispu predispusa
plural predispuși predispușii predispuse predispusele
genitiv-dativ singular predispus predispusului predispuse predispusei
plural predispuși predispușilor predispuse predispuselor
vocativ singular
plural