Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

« Back
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. – V. predispune. (Sursa: DEX '98 )

PREDISPÚS ~să (~și, ~se) 1) v. A PREDISPUNE. 2) (despre persoane) Care are înclinații înnăscute spre ceva. /v. a predispune (Sursa: NODEX )

PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune]. (Sursa: DN )

predispús adj. m., pl. predispúși; f. sg. predispúsă, pl. predispúse (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
predispune   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) predispune predispunere predispus predispunând singular plural
predispune predispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) predispun (să) predispun predispuneam predispusei predispusesem
a II-a (tu) predispui (să) predispui predispuneai predispuseși predispuseseși
a III-a (el, ea) predispune (să) predispună, predispuie predispunea predispuse predispusese
plural I (noi) predispunem (să) predispunem predispuneam predispuserăm predispuseserăm, predispusesem*
a II-a (voi) predispuneți (să) predispuneți predispuneați predispuserăți predispuseserăți, predispuseseți*
a III-a (ei, ele) predispun (să) predispună, predispuie predispuneau predispuseră predispuseseră
* Formă nerecomandată

predispus   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular predispus predispusul predispu predispusa
plural predispuși predispușii predispuse predispusele
genitiv-dativ singular predispus predispusului predispuse predispusei
plural predispuși predispușilor predispuse predispuselor
vocativ singular
plural