A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm
A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată
A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
A pune la pastramă = a ucide; a distruge
A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut)
A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat
A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată
A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui
A reduce la scară = a reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestor dimensiuni față de realitate
A se face pastramă = a slăbi foarte tare
A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic
A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat
A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în...
A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
A ține (sau a păstra) sub cheie = a ține (sau a păstra) închis, încuiat
A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine
A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir
A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva
A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a...
A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul
PĂSTRÁ,păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja. (Sursa: DEX '98 )
A PĂSTRÁ ~éztranz. 1) A feri de stricăciune; a ține neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face să se păstreze. ◊ A-și ~ calmul (sau sângele rece) a continua să fie calm; a rămâne liniștit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitării (pe cineva sau ceva); a ține minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A ține în ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă (cu destinație specială); a rezerva; a reține. /<bulg. pastrja (Sursa: NODEX )
A SE PĂSTRÁ mă ~ézintranz. A rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se menține. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja (Sursa: NODEX )
PĂSTRÁ vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredințat.)2. a (se) conserva, a (se) menține, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.)3. v. conserva. 4. a ține. (Unde ~ peria de haine?)5. v. dura. 6. v. reține. 7. v. menaja. 8. v. menține. 9. v. dăinui. 10. v. perpetua. 11. a purta, a reține. (~ în suflet icoana copilăriei.)12. v. opri. 13. v. opri. 14. v. ține. (Sursa: Sinonime )
A (se) păstra ≠ a (se) schimba (Sursa: Antonime )
păstrá (păstréz, păstrát), vb. – 1. A ține, a se îngriji de... – 2. A conserva, a reține. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spăstrescu, spăstrire, megl. păstrés, păstriri. Ngr. παστρεύω „a curăța”, din πάστρα „curățenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curăța” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie să fie admisă o confuzie a lui παστρεύω „a curăța” cu παστώνω „a săra, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 161. Der. păstru, s. n. (conservare; economisire); păstrător, adj. (care păstrează). Bg. pastrja „a păstra”, pastrenije „conservare” par să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233). (Sursa: DER )
păstrá vb., ind. prez. 1 sg. păstréz, 3 sg. și pl. păstreáză (Sursa: Ortografic )
