PĂCĂLÍ,păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
PĂCĂLÍT2, -Ă,păcăliți, -te, adj. Înșelat, tras pe sfoară. – V. păcăli. (Sursa: DEX '98 )
PĂCĂLÍT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli. (Sursa: DEX '98 )
A PĂCĂLÍ ~ésctranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înșela; a minți. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
A SE PĂCĂLÍ mă ~éscintranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înșela; a se amăgi. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
PĂCĂLÍ vb. v. înșela. (Sursa: Sinonime )
PĂCĂLÍT adj. v. înșelat. (Sursa: Sinonime )
PĂCĂLÍT s. v. înșelare. (Sursa: Sinonime )
păcălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălésc, imperf. 3 sg. păcăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcăleáscă (Sursa: Ortografic )
