PĂCĂLÍT2, -Ă, păcăliți, -te, adj. Înșelat, tras pe sfoară. – V. păcăli. (Sursa: DEX '98 )
PĂCĂLÍT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli. (Sursa: DEX '98 )
PĂCĂLÍT adj. v. înșelat. (Sursa: Sinonime )
PĂCĂLÍT s. v. înșelare. (Sursa: Sinonime )
păcălít s. n. (Sursa: Ortografic )
| păcăli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) păcăli | păcălire | păcălit | păcălind | singular | plural |
| păcălește | păcăliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | păcălesc | (să) păcălesc | păcăleam | păcălii | păcălisem |
| a II-a (tu) | păcălești | (să) păcălești | păcăleai | păcăliși | păcăliseși |
| a III-a (el, ea) | păcălește | (să) păcălească | păcălea | păcăli | păcălise |
| plural | I (noi) | păcălim | (să) păcălim | păcăleam | păcălirăm | păcăliserăm, păcălisem* |
| a II-a (voi) | păcăliți | (să) păcăliți | păcăleați | păcălirăți | păcăliserăți, păcăliseți* |
| a III-a (ei, ele) | păcălesc | (să) păcălească | păcăleau | păcăliră | păcăliseră |
* Formă nerecomandată
| păcălit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | păcălit | păcălitul | păcălită | păcălita |
| plural | păcăliți | păcăliții | păcălite | păcălitele |
| genitiv-dativ | singular | păcălit | păcălitului | păcălite | păcălitei |
| plural | păcăliți | păcăliților | păcălite | păcălitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
