Dex oase, oase, definiţie oase, dex.ro Mobile

(A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare
A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase
A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva)
A băga (pe cineva) în boală sau a(-i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A coase petic de petic = a fi zgârcit
A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase)
A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar
A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase
A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)
A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab
A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult
A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi
A le crede toate lăptoase = a le crede pe toate adevărate; a fi lesne crezător
A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva
A mâna apa la moara sa = a căuta să tragă singur toate foloasele
A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr
A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari)
A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat
A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut
A sta (sau a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, stând așezat, șezând
A sta (sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut
A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți
A sări garduri (sau, , peste garduri) = a umbla după aventuri amoroase
A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi
A trage cu acul = a coase, a broda
A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva
A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc
A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase
A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase
A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva
A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri
Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin
Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat
Cu șosele, cu momele = cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase
Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, liniștește-te! (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci
Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa
Nu miroase a nas de om = nu e faptă de om vrednic
Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc
Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc
Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare, insultătoare, injurioase
În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); în timpul Paștilor sau al Crăciunului
În carne și oase = în persoană, în realitate
Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât

OS, oase, s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă. ◊ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i m**a cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; ființă, făptură. 3. Fig. Neam, familie, viță. ◊ Expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – Lat. ossum. (Sursa: DEX '98 )

PER OS adv. (Med.) Per oral. – Expr. lat. (Sursa: DEX '98 )

OS oáse n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Țesut organic dur și rezistent, de culoare albă, din interiorul corpului; parte constitutivă a scheletului. ◊ A-și lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri străine. A băga (sau a-i intra) frica în oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) frânge, a(-i) m**a) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cuțitul la ~ a nu mai putea răbda o stare de lucruri. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor cu desăvârșire; complet. În carne și oase în persoană. A căpăta (sau a dobândi, a avea etc.) un ~ de ros a căpăta o favoare însemnată. A avea oase în burtă a se apleca anevoie. ~ mort afecțiune a oaselor de la picioarele calului, cauzată, de regulă, de o lovitură. ~ul-iepurelui plantă erbacee cu tulpină e****ă, foarte ramificată, spinoasă, cu frunze eliptice, zimțate și cu flori mici, trandafirii, dispuse în vârful ramurilor. 2) Ma-terie primă obținută din acest țesut organic. Nasturi de ~. 3) fig. Neam din care se trage cineva; sânge. ◊ (A fi) din ~ sfânt (sau din oase sfinte, din ~ domnesc (sau de domn) (a fi) de viță nobilă. /<lat. ossum (Sursa: NODEX )

PER OS loc. adv. Peroral. [< lat. per os]. (Sursa: DN )

-ÓS, -OÁSĂ suf. 1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală. 2. „oxiacid mai puțin oxigenat”, „sare metalică (pentru valență foarte mică)”. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum) (Sursa: MDN )

PER ÓS loc. adv. peroral. (< lat. per os) (Sursa: MDN )

OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”. (Sursa: DLRM )

!iárba-ósului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-ósului (Sursa: DOOM 2 )

IARBA-ÓSULUI s. v. mălăoi. (Sursa: Sinonime )

OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un ~.) 2. (ANAT.) os coxal v. os iliac; os de sepie v. sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian v. os hioid; os iliac = os coxal; os molar v. zigomă; os sternal v. stern; os zigomatic v. zigomă. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dârmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (reg.) sălășitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea capului. (Sursa: Sinonime )

OS MÓRT s. v. eparven, exostoză, spavan. (Sursa: Sinonime )

OSUL CĂLCÂIULUI s. v. calcaneu. (Sursa: Sinonime )

OSUL CRÚCII s. v. sacrum. (Sursa: Sinonime )

OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă. (Sursa: Sinonime )

OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, șira spinării. (Sursa: Sinonime )

OSUL-IÉPURELUI s. v. pojarniță, sunătoare. (Sursa: Sinonime )

os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). (Sursa: DER )